marți, 13 aprilie 2021

Selecția „Formula AS”

 

* Cătălin Pavel, „Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal”, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 324 p.

Pe Cătălin Pavel l-am descoperit cu încân­ta­re ca romancier și îi citesc săptămânal rubrica „O, ce vestigii minunate” din „Dilema veche”, în care combină într-un mod foarte personal cele două profesii care-l pasionează, de arheo­log și scriitor. Publicistica lui pe teme de ar­heo­lo­gie e un demers de popularizare atrăgător, o cale medie între istoriografia clasică și poves­ti­re, între cercetare științifică și vânătoare literară, în care face să vorbească pe limba noastră pietre și oase, artefacte și înscrisuri dezgropate. Cartea pe care vi-o recomand acum traversează și ea straturi arheologice în jurul unei teme: cea a cu­plu­lui amoros, „o dragoste universală, pasio­nală, în care sexualitatea joacă un rol important (…). Ceea ce studiezi aici este ce rămâne din iubire, literalmente: probele efective, fizice ale acestei iubiri”. Creativitatea lui Cătălin Pavel, cu un background cultural rar în generația lui școlită după 1989, pune la loc carnea perisabilă pe oase, materia putrezită pe fragmente conser­va­te în pământ, reconstituind cotidianul și men­talul unor epoci îndepărtate. „Arheologia este o știință în care, mai mult ca în alte părți, ipotezele fanteziste apar la tot pasul ca parte firească a proceselor de explicare și sinteză (…). Arheo­lo­gul e tocmai omul care evaluează serios o ipoteză fantezistă și, evident, de cele mai mul­te ori o gă­seș­te greșită”. Imer­siunile lui pe firul pes­triț și adesea însân­gerat al istoriei umanității, de la Neanderthal la Antichitatea egipteană, grea­că, romană și de la vikingi la primele ora­șe înființate de Columb în Lu­mea Nouă, se fo­losesc de mi­tologiile păs­tra­te, de Ho­mer, Euripide, Ovi­diu ș.c.l. și au marele avantaj al tehnologiei de azi, care-i fa­ci­litează accesul on line în marile muzee și bi­blio­teci ale lumii. Unde știe ce să caute și asta nu exclude o muncă răb­dătoare. În felul ăsta poa­te să ne descrie artefacte antice precis datate și localizate, să trans­crie fragmente de manus­crise din colecții celebre, să analizeze picturi din catacombe și bi­serici paleo­creștine, să repro­ducă graffiti erotice conservate pe zidurile din Pompei (cam prea multe și re­petitive) – toate având ca temă amorul, precum și diversele speculații ale arheologilor legate de ceea ce au des­coperit până acum. Explicațiile sunt inte­re­sante și amuzante fiindcă arheologul-scriitor privește vestigiile dinspre prezent, cu analogii și limbaj actual. Nu ocolește pi­can­teriile, aspec­tele „scandaloase” ale vieții de demult, melo­dra­ma, crimele pasionale. Totul însă cu o mare abilitate de a jongla cu registrele, de a întinde coarda fără să o rupă, de a suci gâtul retoricii spre umor (englezesc), spre burlesc sau spre ab­surd – o marcă stilistică și a romanelor lui. Jo­vial și ludic, extrem de pasionat și metodic spri­jinit pe bibliografie, el te face să reînnozi pre­zentul cu Antichitatea, să telescopezi de la par­ti­cular la universal sentimente și com­por­ta­men­te. Ca bonus, ne spune și povești sen­za­țio­nale despre arheoloaga Gertrude Bell, des­pre par­ticiparea Agathei Christie la săpăturile din Irak și Siria (cu ecouri în unele romane ale ei), des­pre pasiunea lui Freud pentru arheologie și mo­dul cum i-a influențat aceasta celebrele teorii. Volumul are scopul declarat să-l facă pe cititor „să petreacă timp în vecinătatea unei teme im­portante. Uneori, asta e suficient să te facă mai bun, ca statul la soare”. Reușește cu brio.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu