* Cătălin Pavel, „Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal”, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 324 p.
Pe Cătălin Pavel l-am descoperit cu încântare ca romancier și îi citesc săptămânal rubrica „O, ce vestigii minunate” din „Dilema veche”, în care combină într-un mod foarte personal cele două profesii care-l pasionează, de arheolog și scriitor. Publicistica lui pe teme de arheologie e un demers de popularizare atrăgător, o cale medie între istoriografia clasică și povestire, între cercetare științifică și vânătoare literară, în care face să vorbească pe limba noastră pietre și oase, artefacte și înscrisuri dezgropate. Cartea pe care vi-o recomand acum traversează și ea straturi arheologice în jurul unei teme: cea a cuplului amoros, „o dragoste universală, pasională, în care sexualitatea joacă un rol important (…). Ceea ce studiezi aici este ce rămâne din iubire, literalmente: probele efective, fizice ale acestei iubiri”. Creativitatea lui Cătălin Pavel, cu un background cultural rar în generația lui școlită după 1989, pune la loc carnea perisabilă pe oase, materia putrezită pe fragmente conservate în pământ, reconstituind cotidianul și mentalul unor epoci îndepărtate. „Arheologia este o știință în care, mai mult ca în alte părți, ipotezele fanteziste apar la tot pasul ca parte firească a proceselor de explicare și sinteză (…). Arheologul e tocmai omul care evaluează serios o ipoteză fantezistă și, evident, de cele mai multe ori o găsește greșită”. Imersiunile lui pe firul pestriț și adesea însângerat al istoriei umanității, de la Neanderthal la Antichitatea egipteană, greacă, romană și de la vikingi la primele orașe înființate de Columb în Lumea Nouă, se folosesc de mitologiile păstrate, de Homer, Euripide, Ovidiu ș.c.l. și au marele avantaj al tehnologiei de azi, care-i facilitează accesul on line în marile muzee și biblioteci ale lumii. Unde știe ce să caute și asta nu exclude o muncă răbdătoare. În felul ăsta poate să ne descrie artefacte antice precis datate și localizate, să transcrie fragmente de manuscrise din colecții celebre, să analizeze picturi din catacombe și biserici paleocreștine, să reproducă graffiti erotice conservate pe zidurile din Pompei (cam prea multe și repetitive) – toate având ca temă amorul, precum și diversele speculații ale arheologilor legate de ceea ce au descoperit până acum. Explicațiile sunt interesante și amuzante fiindcă arheologul-scriitor privește vestigiile dinspre prezent, cu analogii și limbaj actual. Nu ocolește picanteriile, aspectele „scandaloase” ale vieții de demult, melodrama, crimele pasionale. Totul însă cu o mare abilitate de a jongla cu registrele, de a întinde coarda fără să o rupă, de a suci gâtul retoricii spre umor (englezesc), spre burlesc sau spre absurd – o marcă stilistică și a romanelor lui. Jovial și ludic, extrem de pasionat și metodic sprijinit pe bibliografie, el te face să reînnozi prezentul cu Antichitatea, să telescopezi de la particular la universal sentimente și comportamente. Ca bonus, ne spune și povești senzaționale despre arheoloaga Gertrude Bell, despre participarea Agathei Christie la săpăturile din Irak și Siria (cu ecouri în unele romane ale ei), despre pasiunea lui Freud pentru arheologie și modul cum i-a influențat aceasta celebrele teorii. Volumul are scopul declarat să-l facă pe cititor „să petreacă timp în vecinătatea unei teme importante. Uneori, asta e suficient să te facă mai bun, ca statul la soare”. Reușește cu brio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu