* Sue Prideaux, „Sunt dinamită! Viața lui Nietzsche”, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 372 p.
S-a mai întâmplat, în cazul unor creatori geniali, ca opera lor să fie manipulată în timp, fiecare regim politic recuperând, după cum îi convenea, părți din moștenirea lor. Friedrich Nietzsche, reprezentant strălucit al gândirii din sec. 19, a fost revendicat abuziv în sec. 20 de doctrine de pe toată scala, de la extrema dreaptă – nazism, fascism, la cea stângă – nihilism, anarhism, mișcările studențești din 1968. Cu toate mistificările, opera lui a rămas vie nu doar în medii academice. Datorită edițiilor de opere complete apărute în multe limbi și exegezelor semnate de nume mari din filosofia contemporană, e apreciat și în sec. 21 de public. Pentru o asemenea personalitate, biografia adâncește înțelesurile operei și existau deja mai multe biografii ale lui Nietzsche scrise de specialiști pentru „cunoscători”. Demersul scriitoarei anglo-norvegiene Sue Prideaux, care nu romanțează, nu se lansează în considerații savante, poate fi citit cu mare interes și de către profani, căci ea topește imensa documentare într-o povestire cursivă. Și-a propus și a reușit să refacă, desființând cu argumente erorile perpetuate, etapele existenței lui Nietzsche, geneza operelor majore, mediile și oamenii ce i-au influențat parcursul. Născut în 1844 într-o familie de pastori din tată-n fiu, Friedrich își pierde părintele când avea 5 ani dar, elev bun, reușește să intre ca bursier la o reputată școală cu tradiție umanistă, unde se remarcă și ca muzician: pianist și compozitor. În 1864 se înscrie la Universitatea din Bonn, la teologie și filologie, cursuri continuate la Leipzig, de unde e recomandat să predea el însuși filologie clasică la Universitatea din Basel, post în care rămâne 10 ani. Acolo îl frecventează pe maestrul adorat Richard Wagner, care-i va marca decisiv gândirea și existența. Deși cei doi se separă definitiv în 1876, când compozitorul aflat în culmea gloriei se mută la Bayreuth (Nietzsche nu suporta să vadă că Maestrul se înconjurase de tot ce el detesta în Germania), figura lui Wagner continuă să-i bântuie obsedant și polemic scrisul până la sfârșit. Din 1872, tânărul filosof începuse să-și publice cărțile elaborate în ciuda unor mari suferințe fizice (migrene, disfuncții gastrice, tulburări de vedere) din pricina cărora e pensionat de la Universitate. Urmează un deceniu de solitudine și existență nomadă, petrecut între riviera franceză și cea italiană – iarna, Veneția – primăvara și Alpii elvețieni, la Sils Maria – vara. E perioada cea mai fertilă, în care își scrie una după alta marile opere: „Așa grăit-a Zarathustra”, „Dincolo de bine și de rău”, „Genealogia moralei”, „Amurgul idolilor”, autobiografia „Ecce homo” (publicată postum). În 1882 o întâlnește pe Lou Salome, o femeie fascinantă și cu moravuri libere, pe care o cere în căsătorie și e refuzat. Ca și în cazul unor atracții precedente nefericite – Cosima Wagner, o anumită cântăreață de operă – biografa e delicat-comprehensivă și imparțială. Față de un singur personaj nu-și poate ascunde antipatia: Elisabeth, sora lui Friedrich, o ființă mediocră, habotnică, violent antisemită, profitoare – cu adevărat detestabilă. În 1889, la Torino, Nietzsche suferă o criză gravă, urmată de paralizie generală, pierderea rațiunii și a capacității de a vorbi. Îngrijit de mama și sora lui, a mai trăit în stare vegetativă încă zece ani, timp în care numele și operele lui devin celebre în toată Europa. Elisabeth, care i-a supraviețuit 35 de ani, a profitat din plin de asta: a creat la Weimar Arhiva Nietzsche, a dispus cum poftea de manuscrisele inedite, cenzurând ceea ce nu-i convenea sau fabricând din fragmente noi titluri, precum „Voința de putere”. Adeptă înfocată a lui Hitler, care o vizitează, ea livrează național-socialismului idei deformate tendențios din filosofia lui Nietzsche. Meritul biografiei scrise de Sue Prideaux e că reconstituie într-o formă accesibilă, cu dovezi convingătoare, adevărul despre o mare personalitate controversată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu