marți, 13 aprilie 2021

SELECȚIA “FORMULA AS”

 

* Tatiana Niculescu (coordonator), “Car­tea întâmplărilor. Mistere, ciudățenii, uimiri”, Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 262 p.

Volumele colective pe o temă propusă de edituri s-au înmulțit în ultimul deceniu fiindcă au potențial comercial. Asta pentru că nu sunt nicio­dată plicticoase în eterogenitatea lor: fiecare autor, mai mult sau mai puțin cunoscut, își po­ves­tește, pe parcela lui, experiențe personale scoase din ca­mera cu ecouri a memoriei sau le ficționalizează li­ber de prejudecăți limitate și limitante. Tema pro­pusă acum unor “autori Humanitas” din generații diferite, de la seniori la tineri născuți după 1980, scontează pe fascinația cititorilor pentru enigme, pentru “atingeri cu lumea nevăzutelor”, pentru în­tâmplări inexplicabile. Cum spune coordonatoarea în preambul: “Iată-ne, așadar, pe toți cei adunați în acest volum al uimirilor, povestindu-ne unii altora și cititorilor întâmplări, coincidențe, vise, ciudățenii de care primii surprinși sun­tem noi înșine. Surprinși în ambele sen­suri: de situațiile în care ne-am trezit și în flagrant delict de coabitare cu o logică nevăzută care ne depășește și ne face ridicoli în fața rațiunii dominante”. Fiecare dintre cei 22 de colaboratori pătrunde prin fisuri ale realității în zone insolite, în țara propriilor minuni, în care nu ai răspuns rațional la întrebări, cu un Oz interior în care contextul devine conținut. E ca și cum te-ai sui într-un vehicul al cărui tablou de bord știi în principiu cum funcționează dar care deodată, din motive pe care nu le poți înțelege, o ia razna, te poartă în altă direcție, alăturea cu drumul sau mult deasupra lui, provocându-ți spaime și bucurii in­ten­se. În funcție de talentul povestitorului, cititorul își poate apropria “miracolul”. Cu toată im­po­si­bi­litatea de a-l face inteligibil, scriitorul îi transmite aura de straniu, emoțiile. O face admi­rabil Mircea Cărtărescu, povestind mai multe întâmplări bizare de la vârste diferite – unele oni­ric-terifiante, ca în marile lui romane, altele ca o cădere de meteoriți ce sparg înțelesurile în bucăți radioactive. O de­li­cată justețe a tonului, atent să nu vatăme fragi­li­tatea situațiilor ce basculează între real și para­nor­mal, au povestirile confesive ale Anei Blandiana despre instanța superioară ce îi dictează poemele și ale Ioanei Pârvulescu, care primește cu sim­pli­tate ceea ce-i aduce hazar­dul, uneori binevoitor și sal­vator din mari pri­mejdii, sau cons­tată împli­nirea unor premo­niții peste timp. Un fel de valize cu fund dublu ce trans­­portă mistere sunt frag­men­tele în care Gabriel Lii­ceanu, admițând “intruziu­nea prin vis a unei alte ordini a lu­crurilor în viața noastră”, scrie despre bunicul simțit după moarte ca o prezență protectoare sau despre vizi­tele unor dragi dispăruți, cu care poate co­munica în timp ce doarme. Povestiri im­pre­sio­nan­te în care sunt reconfigurate literar ciudate is­torii de familie sau pățanii enigmatice sunt sem­nate și de mai tinerii sau foarte tinerii Marius Chivu, Au­gustin Cupșa, Bogdan Răileanu și Alina Pa­velescu, fiecare în stilul lui. Prin tema incitantă și varietate, “Cartea întâmplărilor” e o lectură plină de surprize.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu