marți, 13 aprilie 2021

Selecția „Formula AS”

 

* Jane Goodall, „În umbra omului”, traducere de Ve­ro­nica Focșeneanu, Edi­tura ART (tel. 021/224.01.30), 318 p.

O „cunoșteam” și admiram de mult pe Jane Goodall de pe ca­­nalele TV care transmiteau docu­men­tarele ei despre cimpanzei. Acestea au făcut-o celebră în toată lumea, împreună cu volu­mul pe care vi-l propun azi, apărut pentru prima oară în 1971 și care de atunci nu încetează să fas­cineze și să influ­en­țeze milioane de cititori. Jane Goodall e cu ade­vărat o femeie extraor­dinară care își spune cu simplitate povestea de cercetător al animalelor sălbatice în mediul lor natural și descoperirile uimitoare pe care le-a făcut urmărind ani și ani la rând cimpanzeii. Totul a început în 1960, cu o tânără englezoaică fru­moasă (cartea are și fotogra­fii), mare iubitoare de animale și mai ales temerară, care visa din co­pilărie să ajungă în Africa pen­tru a explora lumea junglei. În­vin­gând obstacole aparent insur­mon­tabile, și-a găsit, cu ajutorul unui antropolog din Nai­robi, într-o rezer­vație din Tanzania, locul muntos – îm­pă­durit de unde, cățărată pe stânci sau în co­paci, înarmată doar cu un binoclu, a putut urmări, la în­ceput doar de la distanță, grupuri de cimpanzei (animale încă ne­stu­diate în libertate până atunci). A ajuns să le deosebească fizio­nomiile și personalitatea, le-a dat nume și a făcut descoperiri ne­așteptate cu privire la compor­tamentul lor: a fost prima care a văzut că cimpanzeii își fac „unel­te” (de exemplu că folosesc un pai pentru a extrage termite din mușu­roi), că au inteli­gen­ță, emoții, sen­ti­men­te. Observațiile ei din această perioa­dă, privite încă scep­tic de oamenii de știință, au cons­tituit subiectul unei teze de doctorat la Cambridge, docu­mentată cu foto­grafii și filme făcute de Hugo van Lawick, un came­ra­man trimis de National Geo­graphic în rezervația Gombe Stream. Contaminat de lumea fascinantă a cimpanzeilor și de importanța cercetării ei, Hugo s-a însurat cu Jane și și-au per­fecționat împreună modul de a-i observa de aproape, reușind să-i familiarizeze cu prezența lor. Astfel, ei au descoperit și docu­mentat relațiile sociale, ierarhiile de putere din cadrul grupurilor cu masculi dominanți respectați de femele și de cei mai slabi. Au sesizat relațiile de familie între mamă și pui, frați și surori ce își sar în ajutor la necaz, prietenii și dușmănii între indivizi. Au con­semnat o mulțime de manifestări comune cu oamenii: cim­panzeii râd, zâmbesc, se îmbrățișează, se pupă, se joacă, sunt geloși, se îm­bărbătează, se plictisesc, comunică între ei, ba chiar se recunosc unul pe al­tul de la distanță, după voce. Ur­mărind de-a lungul timpului indivizi și grupuri din rezervația devenită centru de cercetare (membrilor fondatori li s-au alăturat etologi bine pregătiți din uni­versități europene și ame­ricane), Jane a documentat toate stadiile vieții cimpanzeilor, de la naștere la moarte, concluzia fiind că această specie de primate e cea mai asemănătoare omului (mai recent, biochimiștii au sta­bilit că împărtășim cu cimpanzeii 99% din materialul nostru gene­tic). Deci ne sunt rude și avem obligația să-i protejăm. De aceea Jane Goodall a devenit militantă pentru conservarea mediului natural și pentru drepturile ani­malelor, conferențiind pe această temă neobosit, în toată lumea, chiar și după ce a ajuns octo­genară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu