* Jane Goodall, „În umbra omului”, traducere de Veronica Focșeneanu, Editura ART (tel. 021/224.01.30), 318 p.
O „cunoșteam” și admiram de mult pe Jane Goodall de pe canalele TV care transmiteau documentarele ei despre cimpanzei. Acestea au făcut-o celebră în toată lumea, împreună cu volumul pe care vi-l propun azi, apărut pentru prima oară în 1971 și care de atunci nu încetează să fascineze și să influențeze milioane de cititori. Jane Goodall e cu adevărat o femeie extraordinară care își spune cu simplitate povestea de cercetător al animalelor sălbatice în mediul lor natural și descoperirile uimitoare pe care le-a făcut urmărind ani și ani la rând cimpanzeii. Totul a început în 1960, cu o tânără englezoaică frumoasă (cartea are și fotografii), mare iubitoare de animale și mai ales temerară, care visa din copilărie să ajungă în Africa pentru a explora lumea junglei. Învingând obstacole aparent insurmontabile, și-a găsit, cu ajutorul unui antropolog din Nairobi, într-o rezervație din Tanzania, locul muntos – împădurit de unde, cățărată pe stânci sau în copaci, înarmată doar cu un binoclu, a putut urmări, la început doar de la distanță, grupuri de cimpanzei (animale încă nestudiate în libertate până atunci). A ajuns să le deosebească fizionomiile și personalitatea, le-a dat nume și a făcut descoperiri neașteptate cu privire la comportamentul lor: a fost prima care a văzut că cimpanzeii își fac „unelte” (de exemplu că folosesc un pai pentru a extrage termite din mușuroi), că au inteligență, emoții, sentimente. Observațiile ei din această perioadă, privite încă sceptic de oamenii de știință, au constituit subiectul unei teze de doctorat la Cambridge, documentată cu fotografii și filme făcute de Hugo van Lawick, un cameraman trimis de National Geographic în rezervația Gombe Stream. Contaminat de lumea fascinantă a cimpanzeilor și de importanța cercetării ei, Hugo s-a însurat cu Jane și și-au perfecționat împreună modul de a-i observa de aproape, reușind să-i familiarizeze cu prezența lor. Astfel, ei au descoperit și documentat relațiile sociale, ierarhiile de putere din cadrul grupurilor cu masculi dominanți respectați de femele și de cei mai slabi. Au sesizat relațiile de familie între mamă și pui, frați și surori ce își sar în ajutor la necaz, prietenii și dușmănii între indivizi. Au consemnat o mulțime de manifestări comune cu oamenii: cimpanzeii râd, zâmbesc, se îmbrățișează, se pupă, se joacă, sunt geloși, se îmbărbătează, se plictisesc, comunică între ei, ba chiar se recunosc unul pe altul de la distanță, după voce. Urmărind de-a lungul timpului indivizi și grupuri din rezervația devenită centru de cercetare (membrilor fondatori li s-au alăturat etologi bine pregătiți din universități europene și americane), Jane a documentat toate stadiile vieții cimpanzeilor, de la naștere la moarte, concluzia fiind că această specie de primate e cea mai asemănătoare omului (mai recent, biochimiștii au stabilit că împărtășim cu cimpanzeii 99% din materialul nostru genetic). Deci ne sunt rude și avem obligația să-i protejăm. De aceea Jane Goodall a devenit militantă pentru conservarea mediului natural și pentru drepturile animalelor, conferențiind pe această temă neobosit, în toată lumea, chiar și după ce a ajuns octogenară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu