* Ben Lerner, Școala din Topeka, traducere și note de Andrei Covaciu, Editura Pandora M (tel. 021/300.60.90), 400 p.
Așa cum tinerii de azi nu mai seamănă cu aceia din anii 80-90 ai secolului trecut, și romancierii care îi reprezintă s-au schimbat și experimentează alte limite. Există acum în toată lumea o tulburare a apelor, prea mult mâl ce degajă aburi otrăvitori e adus la suprafață. Resentimente individuale se coagulează în mișcări sociale haotice și pline de furie colectivă ușor de instrumentat politic. Toate acestea apar și în romanele unor tineri care își povestesc deruta prin intermediul unor personaje ce se simt neadecvate, nu-și pot găsi locul, fug mereu de ceva sau către ceva, traversând efemerul. În arena atât de concurențială a literaturii, fiecare își inventează arme noi pentru a se impune. Americanul Ben Lerner (n. 1979) a reușit datorită romanului pe care vi-l recomand acum, în care povestește despre caractere în criză, despre apartenență și loialitate, despre complicate legături de familie și prietenie, despre imposibilitatea de a-și păstra cumpătul în epoca noastră nerezonabilă. Sau, mai bine zis, nebună. Axul povestirilor intersectate e orășelul Topeka, dezvoltat în jurul unei Fundații – de fapt un complex vestit de spitale unde vin să-și trateze afecțiuni psihiatrice oameni de pretutindeni. Elevii de la școala din Topeka sunt copiii personalului angajat la Fundație: medici psihiatri, psihologi, surori și infirmiere, cu identități hibride, proveniți la a doua sau a treia generație din alte zone ale lumii și păstrând în memoria familiei vechi drame. Personajul principal e Adam Gordon, al cărui tată, Jonathan, e psihiatru, iar mama, Jane – psiholog devenit celebru ca autor al unor cărți de popularizare și sfaturi pentru cupluri. Colegi și prieteni cu părinții lui Adam sunt soții Davis, Sima (de origine persană) și Eric (al cărui tată fugise din Europa în timpul ascensiunii nazismului) iar Jason, fiul lor, e prietenul lui Adam. Tot la școala lor suportă cruzimile copiilor și Darren, fiul handicapat mental al unei surori medicale care l-a crescut singură. Decupajul centrat pe fiecare din multele personaje corespunde unei forme narative deconcertante la început, dar când începi să înțelegi legăturile de rudenie, de prietenie, de amor, relațiile profesionale dintre ele, lectura devine pasionantă, fiindcă părțile își fac ecou una alteia, cu perspective diferite și multă încărcătură emoțională. Aceste personaje care analizează și se analizează – preocupate de trăirile, angoasele, traumele lor și, în mod special, de părerea pe care o are societatea despre ei – devin, din eroii unui roman, o oglindă a societății americane și, mai mult, o parabolă a balamucului care e lumea de azi. Tonul lui Lerner are o ireverență simpatică, dar când atacă degradarea discursului public, nocivitatea postacilor plătiți de pe rețelele sociale, dorințele și aversiunile individuale manipulate profesionist prin torsiuni psihice îți dai seama că poliedrul rotit de romancier nu oglindește doar prezentul, ci și viitorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu