marți, 13 aprilie 2021

Selecția „Formula AS”

 

* Slavenka Drakulic, „Dora și Mino­tau­rul. Via­ța mea cu Picasso”, traducere de Oc­ta­via Ne­delcu, Editura Pandora M (tel. 021/300.60.90), 208 p.

Când multe edituri se văd nevoite să-și restrângă planurile, Pandora M din Grupul Editorial Trei a înființat o colecție nouă, „Anansi. World Fiction”, co­ordonată de Bogdan Alexandru Stănescu. Pro­za­tor, traducător, critic literar și editor cu o mare pu­tere de muncă, numele lui a devenit o marcă de pro­fe­sionalism pe o piață unde amatorismul tra­du­ce­rilor și precaritatea redactării se înmulțesc. Numită după un zeu african al poveștilor, colecția de lite­ratură universală în care B.A.S. își pune pa­siunea și rigoarea meseriașă intenționează să publice în serii distincte scriitori de azi, clasici ai secolului trecut, memorialistică, eseuri culturale dar și volume de poezie, toate având ca numitor comun valoarea li­terară. Vă recomand azi, din colecția „Anansi”, un roman scris de o prozatoare și eseistă croată despre care se spune că „e una dintre cele mai influente scriitoare europene ale vremurilor noastre”. După ce i-am citit cartea, cred că Slavenka Drakulic își me­rită renumele. Deși se pliază și ea tendinței la modă (care și-a dovedit și rentabilitatea) de a compune beletristică în jurul unor cele­bri­tăți reale, ceea ce presupune și o docu­men­tare laborioasă, romanciera croată are ha­rul de a intra plauzibil în pielea perso­najului ei principal, de a compune scene văzute prin ochii lui, de a-i reconstitui cu finețe psihologică trăirile. Acest personaj, narator la persoana I, este Dora Maar, artistă-fotograf din grupul suprarealist, care a trăit cu Picasso din 1937 până în 1943 o re­lație ce i-a marcat până la nebunie viața. Dora, pe nu­mele ei real Theodora Markovitch, fiica unui ar­hitect croat și a unei franțuzoaice conformiste, și-a petrecut copilăria în Argentina, unde tatăl spera să se îmbogățească, dar unde mama nu s-a putut adap­ta și s-a întors cu fata la Paris. Împărțită între limbile părinților, croata și franceza, dar și spaniola me­diului din copilărie, Dora capătă o identitate multip­lă care o izolează printre parizieni și îi dă un senti­ment de dezrădăcinare. Doar aparatul de fotografiat după care se poate ascunde și prin care poate vedea fără să fie văzută, precum și magia transformatoare a luminii o pasionează, îi aduc un mijloc de expresie a sensibilității ei artistice. Cu ajutorul colegului Man Ray, care o introduce în grupul avangardist de la Paris, face cunoștință în 1936 cu Picasso, deja faimos. Tânăra îl vede ca pe o divinitate ce nu poate fi decât adorată. Dora cea independentă, orgolioasă, cu ambiții artistice se îndrăgostește și devine total supusă pictorului genial: „Oare ce te poate obliga să renunți la propria-ți ființă? Poate doar o dragoste disperată și dependentă. Consecința a fost dez­in­tegrarea completă a perso­na­li­tății mele”. Îi devine model pentru tablouri azi celebre, îl fotografiază și ea pe parcursul fazelor de cre­ație la Guernica, îi acceptă rela­ții­le complicate cu foste soții și a­man­te, deși e mai tânără ca el cu 26 de ani, se lasă umilită în public. Această somitate a artei moderne, Pablo Picasso, nu iese prea bine din cartea Slavenkăi. E un dominator sadic, auto­su­ficient, cinic, căruia nu-i pasă de suferința provocată altora, în special femeilor cu care a trăit. În plus, e și un oportunist politic, dispus la orice compromis pentru a fi lăsat în pace să picteze. În 1943, la 62 de ani, își găsește o nouă iubită foarte tânără și o pă­ră­sește pe Dora, care suferă o cădere nervoasă gravă. Retrasă din lumea artistică, Picasso rămâne în cen­trul vieții ei, se raportează la el cvasireligios, deși îl urăș­te, nu mai are nimic pe lume decât sprijinul ine­fabil al amintirii lui. Picasso a murit în 1973 la 92 de ani. Dora Maar i-a supraviețuit până în 1997. Nu știu dacă Slavenka Drakulic a cunoscut-o, dar sub­sti­tu­in­du-i-se a scris un roman cu o mare forță ab­sor­bantă, în care arta compunerii dispare sub efectul de viu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu