Prefaţă la Tratat de mângâieri

Dr. Gérard Leleu
Tratat de mângâieri
Editura Trei, 2014
Traducere din limba franceză de Aliza Ardeleanu

Citiţi un fragment din această carte.

*****
Intro

Dr. Gérard Leleu este medic, sexolog şi terapeut de cuplu, autor a numeroase cărţi de succes, dintre care Editura Trei a publicat: Cum să fim fericiţi în cuplu. Între fidelitate şi infidelitate; Cum să fim fericiţi în cuplu. Intimitate, senzualitate şi sexualitate; Cartea dorinţelor; Bărbatul de azi explicat femeilor.

Tratat de mângâieri este un ghid complet care vă ajută să vă (re)descoperiţi propriul trup, precum şi pe cel al partenerului. Atingerea pielii este o etapă delicată şi importantă a comunicării amoroase, care nu trebuie neglijată. De aceea, dr. Gérard Leleu ne oferă "cheia" pentru o sexualitate debordantă.

*

Care sunt diferenţele erotice dintre bărbaţi şi femei? Cum să evităm capcana rutinei? Cum să depăşim blocajele? Ce înseamnă mângâierea interioară?

Dr. Leleu ne răspunde printr-o lucrare de referinţă din domeniul senzualităţii. Plecând de la piele, cel mai generos organ senzitiv al nostru, vom descoperi geografia senzuală a celuilalt, sondându-i zonele sensibile din intimitatea sa cea mai profundă.

Mângâierile pot oferi plăceri infinite fiind minunate expresii ale artei de a iubi. Invitându-ne să învăţăm această artă (aflăm, de pildă, că există 28 de tipuri diferite de a săruta şi 37 de moduri de a mângâia), dr. Leleu ne oferă un adevărat manual al tandreţei: după ce-l veţi parcurge, veţi fi partenerul ideal!

Prefaţă la noua ediţie

Mai 1998. Au trecut deja cincisprezece ani! Ce s-a întâmplat, în toată această vreme, cu "amanţii"? Cum aţi reacţionat la această apologie a mângâierii? Aprobări, contestări, întrebări, la toate acestea aş dori să răspund astăzi. Răspuns am trimis, individual, la fiecare dintre scrisorile voastre. Dar acum, "scrisoarea" mea va fi mai amplă şi, totodată, mai precisă; iar cu acest prilej, mă voi adresa şi tuturor acelora care mi-au spus: "Aş fi vrut să vă scriu, dar n-am îndrăznit".

Dacă Tratatul de mângâieri v-a adus mai multă fericire, făcându-i o primire atât de călduroasă, m-aţi făcut şi pe mine mai fericit. Narcisism? Nu numai: desigur, succesul îi este întotdeauna plăcut "eului" - şi cu atât mai bine, căci astfel a fost încurajată cea mai bună parte a mea, dar fericirea mea se datorează şi altor motive, mai generoase. Scriindu-mi cartea cu dorinţa de a spune adevărul, dacă nu chiar cu impudoare, am putut constata că atunci când suntem adevăraţi, găsim şi adevărul celuilalt; ca şi cum, deschizându-ne sufletul, am deschide sufletul celuilalt. Ca şi cum, atingând esenţa din noi, am atinge esenţa fiecăruia şi, prin urmare, universalul.

Fericit am fost şi pentru că am constatat cum mângâierea - această tandră modalitate de apropiere, chiar de unire cu celălalt - interesa atât de multă lume. Iar dacă am putut atinge în fiecare ceva esenţial şi universal, i-am atins tocmai partea de lumină pe care Maeterlinck o numea divină. Dacă aţi şti câtă sensibilitate se ascunde dincolo de măştile şi platoşele oamenilor! Am văzut directori ambiţioşi, preoţi neînduplecaţi şi jandarmi severi plângând ca nişte copii atunci când abordam problema mângâierii. Căci oamenii, când îi vezi dezgoliţi, la trup şi suflet, aşa cum i-am văzut eu de la naştere până la moarte, sunt înduioşători. Dar nu trebuie nici să disperi şi nici să-i aduci la disperare.

Şi, în sfârşit, am fost fericit pentru că am ajutat. Câţi nu mi-au spus sau scris că, după ce au citit Tratatul, cuplul lor a trăit momente mai bune! Într-adevăr, ceea ce ameninţă coeziunea şi permanenţa cuplului este tocmai rutina, mai ales cea a vieţii sexuale, care determină uzura dorinţei şi a plăcerii şi, într-un final, plictiseala. Or, prelungirea duratei de viaţă ne expune la un trai în comun, pe o perioadă prea îndelungată, cu aceeaşi persoană. Iar riscurile implicate de bolile cu transmitere sexuală ne incită mai degrabă să ne centrăm asupra aceluiaşi partener decât să ne împărţim între mai mulţi.

Ce fac de obicei oamenii pe care-i copleşeşte plictiseala? Optează pentru una dintre următoarele soluţii:

Schimbă partenerul. Din păcate, lucrul acesta rareori se-ntâmplă fără durere şi dezastru. Unul dintre ei suferă, dacă nu chiar amândoi, suferă şi copiii, şi unii, şi ceilalţi putând ajunge la depresie, dacă nu chiar sinucidere. Iar din bunurile comune, cu mare trudă dobândite şi simboluri ale relaţiei, se alege praful. Adesea, schimbarea aduce şi alte deziluzii. Căci, în realitate, pentru a te apropia de fericire, pe tine însuţi ar trebui să te transformi.
Se resemnează să trăiască fără fericire erotică. O viaţă, fără-ndoială, posibilă dacă sentimentele sunt puternice, deşi acestea riscă să-şi piardă din intensitate odată cu dorinţa. Şi, cu siguranţă, cu atât mai posibilă atunci când afecţiunii i se alătură împărtăşirea unor pasiuni comune: un ideal, un proiect, o artă etc. Totuşi, cuplul este mai viu când e străbătut de seva erotismului. Cât despre aceia ale căror sentimente sunt călduţe, iar ceea ce împărtăşesc este exclusiv de ordin material, coexistenţa lor nu va-ntârzia să se transforme într-o "eternă concesie".
Regenerează şi reînnoiesc schimburile corporale, astfel încât să menţină interesul partenerului şi să-i susţină plăcerea. Este vorba despre infinita variaţie a mângâierilor, astfel încât, după cum se spunea în Kama Sutra, "partenerul să se simtă de parcă ar fi cu treizeci şi două de femei diferite" sau, reciproc, partenera cu treizeci şi doi de bărbaţi diferiţi. Iar pentru ca acestei reînnoiri să i se ofere toate şansele, de ce să nu apelăm la tratate?

Unii vor protesta: "Iubirea nu se-nvaţă, ştim totul din instinct. Şi apoi, când nu te mai mulţumeşti cu atât, n-ai decât să-ţi foloseşti imaginaţia". Dar nimeni nu poate şti totul; n-ar fi atunci indicat să învăţăm iubirea? Învăţăm să citim, să scriem, să gătim, să cântăm la chitară. De ce nu am face asemenea orientalilor care, milenii de-a rândul, au transmis, întru binele tuturor, arta erotică, aşa cum au făcut şi cu dansul, caligrafia sau ikebana? Culegerile lor de precepte despre senzualitate erau parte integrantă a cărţilor sacre, precum Kama Sutra sau Ananga Ranga. Şi oare nu Balzac a zis că: "În iubire, femeia este, şi nu la suflet mă gândesc, o liră ale cărei taine nu se oferă decât aceluia ce ştie a o mânui?" Acelaşi lucru îl putem spune şi despre bărbat.

Alţii exclamă: "La naiba cu tehnica, iubirea este poezie, iubirea este spontaneitate, iubirea este tandreţe". Dar cunoaşterea nu ucide nici elanul, nici tandreţea, dimpotrivă, le îmbogăţeşte, le nuanţează infinit, le inspiră mii de acorduri. Erotismul este ceea ce rămâne când am uitat totul; în vâlvătaia iubirii, îndrăgostitul transcende paginile tratatelor, aşa cum pictorul sau compozitorul, purtaţi de inspiraţie, trec dincolo de învăţăturile anilor de ucenicie. De altfel, dacă instinctul sau imaginaţia fiecăruia ar fi într-atât de roditoare, iar tandreţea şi poezia, atât de răspândite, n-ar exista atâta plictiseală în alcovuri.

Scopul acestei noi ediţii este, prin urmare, de a vă prezenta ideile la care am fost obligat să reflectez şi reacţiile pe care le-am putut înregistra de când această carte a văzut lumina tiparului. Dar este şi acela de a vă lămuri, aşa cum vă doriţi, în privinţa anumitor mângâieri şi de a vă propune altele noi.

Am adunat reacţiile ce-au urmat lecturii acestui tratat fie de la pacienţi, în timpul consultaţiilor, fie de la persoane care asistă la conferinţele mele, fie din nenumăratele scrisori pe care le-am primit. Scrisori ce sunt, adesea, nişte pasionante, chiar patetice documente umane. Trebuia să vi le încredinţez.