,,Chipul lui este chipul omenirii ȋnseşi. Dacă locuitorii altor lumi ar ȋntreba lumea noastră: Cine eşti tu?, omenirea ar putea răspunde, arătând spre Tolstoi: Iată cine sunt.” (Dmitri Merejkovski)
Nu am fost niciodată o fană declarată a clasicilor. Literatura mea de suflet rămâne cea de la modernism ȋncoace, care experimentează, provoacă şi se reinventează. Dar m-am ȋntors la clasici ȋn ultimele două luni. O carte care nu mai are nevoie de prezentare, o carte avută de mulţi ȋn biblioteci, dar citită integral de un număr din ce ȋn ce mai mic. Fiecare dintre noi ştie de exemplu că Război şi pace descrie ȋn amănunt războiul ruso-francez şi relaţiile dintre cei doi conducători, Napoleon şi Alexandru. Ceea ce probabil ȋnsă pierdem din vedere e mesajul lui Tolstoi, lucrurile din spatele războiului, viaţa mondenă, cu balurile şi lucrurile ei mărunte, oamenii care au participat şi au trăit acest război. Sunt ei cei care au scris istoria secolului al XIX-lea, sau această istorie i-a condus pe ei?
Pentru a răspunde la această ȋntrebare, naratorul urmăreşte evoluţia vieţii a trei familii: Bezuhov, Bolkonsov şi Rostov. Cu toţii vor să schimbe ceva, să facă o diferenţă, să creeze o lume mai bună sau să se descopere pe sine prin ceilalţi. Povestea prinţului Andrei Bolkonski, ȋncepe prin ȋnrolarea lui ȋn armată, dornic de a scăpa de rutină, de simplitate. ,,Ce să fac dacă nu iubesc nimic altceva, ci numai gloria, admiraţia oamenilor?”(p.394, v.1) Pierre Bezuhov, prietenul cel mai bun al lui Andrei, pe de cealaltă parte, este creionat cu simpatie de narator; respins iniţial de societate din cauza istoriei sale personale, el devine ȋn scurt timp posesorul unei moşteniri râvnite de mulţi, devenind astfel o marionetă ȋn mâinile societăţii ce de astă dată ȋl admiră.
Ca ȋn orice Bildungsroman, pentru a se descoperi pe sine, pentru a putea distinge ȋntre bine şi rău, Pierre parcurge câteva stagii, de la nepăsarea ȋn faţa războiului la implicarea directă, stângace şi infantilă, ȋntr-una dintre bătălii şi captivitatea acestuia, de la o căsătorie oarecum impusă, la dueluri fără rost, la indiferenţa ȋn faţa Helenei, de la intrarea ȋn francmasonerie până la respingerea misticismului.
Treptat, fericirea oferită de grandoarea războiului, a gloriei, a victoriei se diminuează ȋn faţa simplităţii vieţii şi a morţii. Geniul lui Napoleon, iubirea pentru Alexandru, toate acestea sunt uitate ȋn lumea de basm a balurilor - unde primul vals are o importanţă majoră - ȋn faţa vieţii la moşie, ȋn mijlocul familiei. Fericirea adevărată, pentru toate aceste personaje, se traduce prin lucrurile simple din vieţile lor, ȋnainte şi după război.
Toate personajele, ca toţi oamenii, se caută pe sine, caută un Dumnezeu, un ȋnţeles sau o raţiune, caută o iubire, o identitate, o naţiune. Ca oricare rus, ca oricare francez. Şi ȋn această căutare, viaţa particulară interacţionează cu cea elementară, ,,de turmă”. Pe de o parte, avem războiul interior prezent ȋn fiecare, ȋn ,,viaţa adevărată a oamenilor, cu interesele ei primordiale: sănătatea, boala, munca, odihna, cu interesele ei de alt ordin: gândirea, ştiinţa, poezia, muzica, dragostea, prietenia, ura, pasiuni”, ce ,,continua ca ȋntotdeauna independent şi ȋn afara aproprierii sau vrajbei cu Napoleon Bonaparte, ȋn afara tuturor reformelor posibile.” (p. 623, v.1) Pe de cealaltă parte, avem războiul exterior, zugrăvit prin bătălia de la Austerlitz, de la Borodino, prin evacuarea Moscovei sau prin incendierea acesteia.
Viaţa personală, constucţia psihologică a fiecărui personaj este un domino pentru evoluţia istoriei, fiecare contribuind indirect prin viaţa proprie, ce nu ar putea exista dacă ar fi scoasă din ȋntreg: ,,Dar viaţa lui, aşa cum o vedea el, nu avea nici un sens ca viaţă luată aparte. Ea avea sens numai ca parte a unui ȋntreg, pe care el o simţea neȋncetat.” (p.535, v.2) Spre exemplu, Nataşa s-ar fi căsătorit cu Andrei dacă nu ar fi intervenit tatăl acestuia, Andrei nu ar fi plecat pe front dacă Nataşa ar fi avut un caracter mai statornic şi mai matur, oamenii de pe front, cei care au acţionat conform unor ordine, dar care au ţinut armele, au avut propriile poveşti, sentimente, care i-au făcut să acţioneze ȋntr-un anumit fel.
In Război şi pace, Tolstoi scrie mai mult decât o cronică amănunţită a unui război ce a schimbat cursul istoriei. El surprinde ȋn parcursul anilor descrişi psihologia mulţimii, a relaţiei dintre mamă şi fiică, soţ şi soţie, intensitatea iubirii şi sfârşitul acesteia. Mai mult decât atât, Tolstoi surprinde atât tumultul vieţii, cât şi liniştea, calmul omului ȋn faţa propriului sfârşit. Aşa cum Socrate spunea că perfecţiunea umană poate fi găsită dacă punem laolaltă ȋntreaga omenire, aşa şi Tolstoi surprinde fericirea şi caracterul uman din fiecare dintre noi, punând laolaltă poveştile intime şi sociale ale oamenilor secolului al XIX-lea.
Cumpără cartea Război și pace
PLUSURI
prezentarea ȋn amănunt a vieţii, ȋn momentele ei centrale, verosimiltatea, spiritul analitic, psihologia individului şi al mulţimii, etc.
MINUSURI
epilogul inutil ȋn opinia mea, detaliile războiului pot ȋngreuna parcurgerea textului.
RECOMANDARI
Celor ce iubesc literatura rusă, istoria, prezentarea ȋn amănunt a vieţii şi a umanităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu