Nu mi se întâmplă des să citesc cărți educative cu privire la relații pentru că mi se pare că de multe ori ni se servesc formule ce se doresc a fi universal valabile și nu e cazul sau că mai degrabă sunt satirizate anumite aspecte dintr-o relație pentru un efect comic. Și totuși, în cazul de față căutam răspunsuri. Nu pentru a îmi înțelege partenerul ci pentru a mă înțelege mai bine pe mine și felul în care receptez afecțiunea sa.
„Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei" – Lev Tolstoi, Anna Karenina
Gary Chapman se folosește în „Cele cinci limbaje ale iubirii. Cum să-i arăţi partenerului că eşti implicat trup şi suflet în relaţie” de poveștile unor cupluri pe care le-a consiliat de-a lungul anilor pentru a ilustra fiecare din cele cinci limbaje (cuvintele de încurajare, timpul petrecut alături de cel drag, cadourile, serviciile şi contactul fizic) și a răspunde la întrebarea „ce se întâmplă cu iubirea după ce ne căsătorim?”. Poate părea amuzant, dar multe dintre cuplurile prezentate ajung să își pună această întrebare pentru că o parte din comportamentul celor doi se schimbă după căsătorie iar asta duce la comunicarea în mod deficitar a limbajul de iubire al partenerului.
Pe lângă capitolele dedicate celor cinci limbaje și întrebării de mai sus, autorul explică necesitatea păstrării rezervorului de iubire plin, ce se întâmplă atunci când ne îndrăgostim, cum să ne descoperim propriul limbaj primar al iubirii*, dragostea este o alegere, de ce dragostea face diferența într-o relație și cum ne împăcăm cu a iubi o persoană care nu merită iubită.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e tonul de Doctor Phil al lui Gary Chapman care te face să te simți înțeles de parcă ai sta de vorbă cu un vechi prieten care te bate pe spate și își zice că „totul va fi în regulă”. Iar faptul că lectura este de asemenea una facilă și rapidă ajută mai ales în cazul scepticilor care își pierd răbdarea rapid cu astfel de cărți dacă nu găsesc cât mai repede ceea ce caută.
Iar în loc de concluzie, am să revin asupra citatului de început care mi s-a părut relevant pentru cartea de față. Toate familiile fericite se aseamănă între ele pentru că știu să își comunice iubirea în același fel sau pentru că au învățat să vobească limbajul de iubire al partenerului și recunoasc importanța unui rezervor de afecțiune plin, iar cele nefericite sunt nefericite în felul lor pentru că, așa cum o arată și exemplele din carte, aceeași parteneri nu știu să vorbească limbajul de iubire al soțului sau soției iar comunicarea defectuoasă poate lua mai multe forme chiar dacă substratul de nefericire este același – simt că partenerul meu nu mă iubește.
(*) În caz că nu v-ați dumirit care este limbajul primar de iubire al vostru sau al partenerului pe site-ul cărții veți găsi un test rapid care să vă lamurească.
PLUSURI
Limbajul folosit, puterea exemplului, tonul cordial al autorului.
RECOMANDARI
Celor care vor să își descopere propriul limbaj al iubirii și al partenerului și vor să își comunice eficient afecțiunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu