Autor: Mihail Kononov
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Mihail Vakulovski
Numar pagini: 256
ISBN: 978-606-588-298-0
„Am realizat tot ce am visat! Totul i-a ieșit Muhăi, exact așa cum a dorit ea, literalmente! Ce chestie! E straniu, dacă te gândești de ce m-a lovit așa o fericire! Trebuie să recunosc că înainte de război îmi consideram viața inutilă, fără niciun rost. Păi n-am avut ocazia să lupt nici în echipa lui Budionîi din Primul Război Mondial, în Armata nr. I de cavalerie, nici la polul Nord nu a ajuns să lupte, în echipa lui Papanin - practic viața mea nu a avut niciun sens până la război. Iar acum, iată, eu însămi trag din „Maxim”: Anca-mitralierista, nici să dai, nici să iei, apoi, mustața lui Osip Lukici e identică cu a lui Ceapaev, e adevărat că mai încărunțită. M-am aruncat în luptă ca să-l răzbun pe Alioșca și poftim! Am sperat să devin un soldat adevărat, ca să fiu exemplu pentru toți nou-veniții la război și am reușit să realizez acest lucru sută la sută. În ultimele luni și comandantul detașamentului, și ajutorul comisarului politic, și comandantul comsomolist, fie-i țărâna ușoară, spuneau în același ton la fiecare adunare: „Muhăi putem să-i încredințăm orice sarcină, fie ziua, fie noaptea, ea nu refuză niciodată, cum fac alții!…”.
Pioniera goală a apărut, după cum spune traducătorul Mihail Vakulovski pe blogul său, după 10 ani de samizdat. „Pioniera goală” de Mihail Kononov este unul din acele romane pe care la început nu le publică nici rușii, nici americanii, dar despre care se vorbește intens și aprins, pentru că manuscrisul circulă din mâna în mâna (pe sub mâna… Iar „Pioniera goală” a apărut doar după 10 ani de samizdat). În roman, autorul creează o imagine inedită despre un război despre care s-a scris o literatură imensă. „Deși avem același război despre care știe toată lumea, Mihail Kononov ne aduce prin „Pioniera goală” o altă imagine a războiului, o altă viziune, o altă stare și atmosferă, ceea ce rezultă fiind o istorie mult mai interesantă și mai proaspătă, mai inocentă și mai subiectivă, mai simplă cumva și în același timp mai frustră (probabil frustă), mai directă, mai dură și mai crudă, ocheanul fiind în interior, nu în exterior”. Pe lângă ceea ce îi pune în spate celui mai decorat militar al Rusiei și al Uniunii Sovietelor, în același timp unul dintre cei mai controversați conducători militari ai celui de-al doilea război mondial, autorul creează o imagine extrem de dură și necizelată a războiului, privit prin ochii inocenți ai unei minore, devenită din pur patriotism prostituata regimentului pe care îl însoțea.
Maria Muhina, o pionieră care tânjește să fie primită în rândurile Komsomolului, are 14 ani și își trăiește viața în cel mai pur și teoretic spirit patriotic. Pentru ea, mama este pe locul trei, după Patrie și după colectiv. Toate vorbele de duh care merită reținute și pomenite au fost scrise de Stalin. De asemenea, în mintea ei, Stalin știa totul, urmărind din înălțimea „stelei lui rubinii” absolut tot războiul, de unde reușea să vadă chiar până în Berlin. Acțiunea romanului se petrece în perioada Blocadei Leningradului, care a fost, în imaginația fetei, orchestrată și lansată chiar de Stalin, pentru a testa și căli rezistența leningrădeanului de rând. Percepția pe care Muha o are asupra lumii este incredibil de puerilă. Totul este alb sau negru. Politica este extrem de simplă: ori ești comunist, înțelegând colectivul ca fiind superior oricărui alt concept, „în aia mea”, și atunci ești bun, meriți să trăiești, iar dacă mori, meriți onoruri, ori ești un ticălos de trădător. Nu există cale de mijloc, iar frica, foamea sau disperarea nu pot justifica derogarea de la perceptele perfecte pe care comunismul le implică.
Evenimentele sunt percepute de copil în mod direct, ca situații independente, fără să implice consecințe ale unor evenimente pe care nu le cunoaște sau nu le înțelege. Este necesară analiza mai profundă a minții experimentate a unui adult pentru așa ceva. Mihail Vakulovski reușește să creeze acest personaj inocent, care este Maria Muhina, a cărei percepție este atât de superficială și atât de orbită de direcția comsomolistă pe care a primit-o în cele 7 clase pe care le are, încât atunci când generalul Zukov (de fapt nefiind vorba „de un general, așa cum am scris eu, ci de un mareșal, căruia am fost nevoit să-i schimb numele de familie cu exact o literă”, după cum spune autorul în ultimul capitol al cărții) face un gest reprobabil, dintre acelea care, în timp, l-au făcut să fie controversat, iar Muha este pe punctul de a-l asasina, lacrimile pe care aceasta le vede în ochii săi îl ridică definitiv și irevocabil în ochii fetei, acesta devenind eroul ei personal.
„Mihail Kononov a creat un personaj surprinzător, perfect încadrat în poveste […]. Cascada amețitoare de cuvinte nu este întotdeauna ușor de urmărit, iar autorul nu-și menajează cititorii”, spune Leipzig Almanach despre acest roman, și nu exagerează cu nimic. Tirada logoreică a Muhăi, expusă când la persoana întâi când la persoana a doua are un impact copleșitor asupra cititorului, firul povestirii fiind aruncat în aer chiar de povestitoare de mai multe ori pe parcursul romanului. O dramă extrem de profundă, cu un final surprinzător, Pioniera goală este un roman deosebit, care va surprinde și va delecta cititorul, punându-l față în față cu o viziune surprinzătoare despre al doilea război mondial.
-
Plusuri
Ritmul deosebit de alert al romanului va ține cititorul cu sufletul la gură. Stilul lui Mihail Kononov este inedit și foarte atractiv.
-
Minusuri
Nu este în niciun caz un minus, ținând exclusiv de stil, însă este necesar un avertisment pentru cititorul neavizat: așa cum spunea Leipzig Almanach, autorul nu-și menajează cititorii, iar logoreea personajului principal este, uneori, greu de urmărit.
-
Recomandari
Dacă simțiți nevoia de o altfel de descriere a celui de-al doilea război mondial, vă recomand cu căldură acest roman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu