Autor: Dolly Alderton
Rating:
Editura: Curtea Veche Publishing
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Nicoleta Mitrofan, Ludovic - Ștefan Skultety
Numar pagini: 397
ISBN: 978-606-44-0545-6
Recunosc că am început să citesc cartea asta fără mari așteptări. Atrasă de coperta fantezistă și în căutarea unei lecturi ușoare, de vară, de week-end, m-am oprit asupra volumului lui Dolly Alderton, Tot ce știu despre dragoste.
Recunosc că am continuat să citesc cartea asta pentru că m-a prins și pentru că era despre mine și pentru că nutresc în secret planul de a-l convinge și pe el să o citească ;). De ce? Păi, este un fel de ghid de utilizare pentru noi, femeile generației Y.
Empatia mea s-a activat la câteva secunde după ce am descoperit că sunt născută fix în același an cu autoarea. Viețile noastre începute într-o suburbie a Londrei, respectiv într-un mic oraș din România perioadei de tranziție, au multe, multe diferențe, dar credeți-mă, esența este aceeași.
Dolly este jurnalistă și scenaristă, iar în autobiografia asta sinceră și haioasă povestește despre muzica cu care a crescut, filmele pe care le-a văzut, felul în care își petrecea timpul liber alături de prietenele ei și cei 15 ani de viață amoroasă pe care îi trăise până la apariția cărții. De la reguli de etichetă în relațiile de pe primele rețele de socializare, până la începutul relațiilor de lungă durată, perioada aventurilor de-o noapte și dorința unei legături „de om mare”.
De fapt, sunt pagini despre fuga spre maturizare - în adolescență -, apoi fuga de ea - în nebuniile de la douăzeci de ani – și, dacă e să mă întrebați pe mine, cartea asta în sine reprezintă o încercare de a stabili caracteristicele omului matur și echilibrat care speră Dolly că a devenit între timp.
M-am distrat citind despre toate năzbâtiile făcute la beție în anii facultății. Dar am apreciat și onestitatea cu care descrie tot drumul ei de la validarea cautată în partenerii pe care și-i alegea și „vânătoarea” de potențiali iubiți, până la momentul în care decide să se concetreze pe ea și pe oamenii dragi din jurul ei. Totul doar ca să descopere că cea mai lungă, stabilă, importantă și puternică relație din viața ei este cea cu prietena ei Farly. Modelul după care ar trebui să-și aleagă partenerul de viață.
De fapt, dedică o bucată consistentă din carte prieteniei dintre fete, camaraderiei dintre ea și Farly, cea mai bună prietenă a ei, și hopurilor de care se lovește acest tip de prietenie în general. Adică despre dragoste, intimitate și oameni pe care știi că o să-i ai întotdeauna în viața ta. Cu toată drama, răutățile și inevitabilii bărbați care apar între noi, fetele, pănă la urmă rămâne prietenia, iar Dolly Alderton te face să vezi asta.
„Clanul” de fete alături de care trăiește și se maturizează este compus din personalități pe care știe să le contureze foarte bine dintr-o tușă sau două - așa cum am putea cu toții să facem dacă am hotărî să ne descriem prietenii; cele mai importante și drag caracteristici sunt de ajuns.
De fapt, tot zbuciumul și tot teribilismul, toate chinurile (autoarea povestește cu franchețe o perioadă de bulimie din viața ei) și toate trasformările și căutările din 15 ani de relații, toate se reduc într-un mod înduioșător la dragoste. Dragostea pe care Dolly credea că trebuie s-o merite, s-o cucerească, s-o descopere. Dragostea pe care a trebuit să învețe să și-o acorde, să o recunoască în cei din jur și să accepte că e un sentiment viu care se transformă.
„Dragostea era acolo, în patul meu gol. Era adunată în discurile pe care mi le cumpărase Lauren când eram adolescente. Era printre rețetele pătate de la mama, între paginile de cărți de bucate din bucătăria mea. Dragostea era în sticla de gin legată cu panglică pe care India o împachetase; în colajele foto soioase cu colțuri curbate, pe care urma să le lipesc pe frigider. Era în bilețelul de pe perna de lângă mine, cel pe care aveam să-l împăturesc și să-l păstrez într-o cutie de pantofi, lângă toate celelalte bilețele (...).
M-am trezit plină de încredere, pe vaporașul meu de o persoană. Navigam către un nou orizont; pluteam într-o mare de dragoste.
Chiar așa. Cine ar fi ghicit: Fusese acolo tot timpul.”
Trebuie să mai vorbim despre temuta aniversare de 30 de ani, limita de sus a tinereții, data de expirare a sentimentului „young&cool”... vă las să ghiciți, să rememorați sau să descoperiți cum abordează Dolly acest prag. :)
Tot ce știu despre dragoste atinge multe dintre bornele care au jalonat parcursul „millennial-ilor”. Mergi în această călătorie alături ea pentru că în multe puncte seamănă cu propria ta călătorie: un volum despre greșeli, despre lecții învățate, maturizare, acceptare, iertare, toate într-un context pe care l-ai trăit și tu într-o formă sau alta.
Vă recomand cartea asta pentru că este extrem de empatică, dar și pentru că Dolly Alderton ajunge până la urmă să fie mai blândă și mai înțelegătoare cu ea, această ființă imperfectă. Și asta e o atitudine care cred că merită împrăștiată prin lume. :)
Bonus: lectura e fracturată isteț de pagini în care autoarea imaginează mailuri colective scrise sincer și haios pentru diverse ocazii din viață (o petrecere a burlăcițelor, apariția primului copil etc.) și de rețete „pentru suflet”, de încercat la nevoie.
Categorie: Memorii/Jurnale | Autor: Dolly Alderton | Editura: Curtea Veche Publishing
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu