„Uitaţi ce aţi auzit despre faptul că fiinţele umane se trag din maimuţe. Nu ne tragem din maimuţe. Suntem maimuţe. Metaforic şi factual. Homo sapiens este una dintre cele cinci specii de maimuţe antropoide mari care au supravieţuit, alături de cimpanzei, bonobo […] gorile şi urangutani. […] Ne aflăm deasupra naturii doar aşa cum un surfer care se clatină pe picioare se află deasupra oceanului. Chiar dacă nu am cădea niciodată în apă (însă toţi cădem), natura noastră interioară ne poate trage sub valuri în orice clipă.”
Charles Darwin nici nu a bănuit câtă dezordine va face în minţile noastre. „Originea speciilor” este una dintre cele mai controversate cărţi din istoria culturii, un fel de Biblie a haosului. Până în ziua de azi, unii se încruntă la gândul că sunt doar nişte maimuţe care ştiu să mănânce cu furculiţa, alţii au îmbrăţişat această ipoteză, justificându-şi astfel toate excesele... lubrice. Adevărul în toată povestea aceasta nu e undeva la mijloc, ci undeva sub preş, arătându-şi doar discret coada.
În epoca victoriană, Darwin a îndrăznit să ne asemene cu primatele, dar curajul lui s-a oprit în faţa unui alt fapt: femeile, la fel ca bărbaţii, au un apetit sexual unic în lumea animală, un libido care depăşeşte necesităţile speciei. În orice caz, cei doi autori de faţă, Christopher Ryan şi Cacilda Jetha, se dezbracă de orice inhibiţii. Sexul e expresia libertăţii şi a satisfacţiei noastre, iar constructele artificiale, apărute în urma trecerii omului de la statutul de vânător-culegător la cel de agricultor, sunt devastatoare pentru fericirea umanităţii. Nu suntem nici monogami, nici poligami, suntem animale sociale, deprinse să atenueze conflictele prin apropieri fizice, unite într-o solidaritate de grup pe care secolul XXI o dezbină prin principiile necruţătoare ale concurenţei şi ale individualismului. La fel ca maimuţele bonobo, credem în sex ca mijloc de detensionare, nu doar de perpetuare.
Dacă privim în spatele cortinei pe care mass-media o ornează cu atâtea prejudecăţi, vedem că sexul este o activitate aproape ritualică, cu o sumedenie de funcţii, cu o sumedenie de consecinţe. Atunci de ce ne mai mirăm că poveştile de alcov conduc literatura, arta, politica şi chiar istoria? Când auzim de Maria Antoaneta, ne gândim la revoluţia franceză sau la balurile promiscue la care participa? Cel mai citit articol despre Michael Jackson a avut ca subiectul turneul „Bad” sau procesul din 2003, unde starul s-a luptat împotriva acuzaţiilor de pedofilie? Suntem atât de copleşiţi de misiunea noastră genetică de a avea urmaşi, încât acordăm sexului o atenţie aproape exclusivă: după ce îl înţelegem pe Kant, ne întrebăm câte amante a avut (vezi „Viaţa sexuală a lui Kant” – Jean-Baptiste Botul), după ce îl ascultăm pe Mozart, ne întrebăm cum arăta dormitorul lui (vezi Enrik Lauer – „Mozart şi femeile”), după ce îl citim pe Oscar Wilde, îl bănuim de homosexualitate şi deodată opera lui devine o declaraţie sexuală. Suntem incitaţi de orice mesaj, interesaţi de orice semnal, pregătiţi să atacăm.
Volumul de faţă, „Sexul. O istorie timpurie” reprezintă o analiză îndrăzneaţă a rădăcinilor noastre. Preistoria, una dintre cele mai puţin documentate perioade din istoria omenirii, devine dintr-o dată revelaţia naturii umane. Putem să aflăm din cadavre şi fosile ceva relevant despre comportamentul sexual al oamenilor din Neanderthal? Da şi nu. Corpurile noastre, care au suferit câteva modificări din anul 10 000 î. Hr. până în prezent, ne trădează apetitul sexual: testiculele umane sunt cele mai voluminoase în lumea maimuţelor, lungimea penisului de asemenea (la om, poate ajunge până la 10-15 cm; la bonobo şi cimpanzeu până la 5-6 cm, iar la gorilă până la 3 cm), sânii femeilor sunt opulenţi, legănaţi, seducători, parcă inutil de frumoşi în jocul seducţiei. De ce toate astea?
Când omul vâna şi culegea pentru a trăi, având un stil de viaţă nomad, supravieţuirea într-un grup larg era esenţială. Oamenii preistorici nu trăiau chiar ca familia Flinstone, cu accesorii creative, elefănţei pe post de maşină de spălat şi o soţie Wilma, mereu gata să gătească prânzul în căsuţa de piatră din cartierul neolitic. Nu, ei făceau mereu schimburi: de informaţii, de putere şi ... de partenere. Relaţiile multimascul-multifemelă reuşeau să întreţină armonia în grup, se detensioneze atmosfera în clipele de rivalitate şi să asigure urmaşi, copii fără părinţi definiţi, copii ai tribului, îngrijiţi în egală măsură de toţi bărbaţii şi de toate femeile.
Odată cu trecerea la agricultură, la modul de viaţă sedentar, a intervenit proprietatea privată, nevoia de pământ şi conflictul resurselor. Oamenii se înmulţeau, resursele se împuţinau şi cel mai puternic trebuia să câştige, să lupte pentru familia sa pentru că acum, în jungla dezbinată a ginţilor, existau familii, grupuri mici, conduse strict de interesul lor. Această îndepărtare de modelul idilic al convieţuirii în grupuri largi a dus la crizele societăţii de azi: căsătorii instabile sau mincinoase, divorţuri numeroase, familii dezbinate, copii abandonaţi, infidelităţi dureroase şi un profit gigantic pentru industria pornografică, care exploatează apetitul nostru atavic pentru libertate sexuală.
Departe de a fi un imn hippie pro-descătuşare sexuală, cartea de faţă ne îndeamnă să înţelegem că varietatea partenerilor este vitală pentru starea de bine a speciei noastre. Nevoia bărbaţilor de a-şi răspândi sămânţa peste tot e impulsul genetic de a se asigura că şansele de a avea urmaşi sunt de 100%, nevoia femeilor pentru diversitate e încercarea lor de a împăca şi capra şi varza – un partener sexual sănătos, care să asigure gene bune copilului, alături de un partener de viaţă bogat, care să asigure resurse familiei nou închegate, femeia fiind nevoită să menţină iluzia paternităţii sponsorului.
Jocurile sexelor sunt alunecoase şi de multe ori, ele par crude, inutil complicate, făcute doar ca să rănească, să dezbine şi să compromită, dar dacă ne-am privi altfel, dacă ne-am apropia unii de alţii cu lejeritatea pe care ţi-o dau aşteptările moderate am fi poate mai fericiţi. Autorii propun cuplurile deschise, căsătorii cu 4 parteneri: soţ-soţie-partener sexual masculin-partener sexual feminin, dar ce se întâmplă cu ambiţiile acestor parteneri, care vor dori la un moment dat să fie ceva mai mult decât o aventură de o seară? E moral schimbul ocazional de parteneri, un swing nebunesc nu doar pe ringul de dans, ci şi în pat?
V-a crescut tensiunea la auzul acestor ipoteze? Sunteţi furioşi şi contrariaţi? Nu daţi vina pe carte, care e doar o aruncare de mănuşă, uitaţi-vă bine la dumneavoastră şi nu vă miraţi... da, sunteţi o fiinţă sexuală înrudită cu bunul bonobo!
PLUSURI
O cercetare atentă a apetitului sexual uman, sprijinită de o argumentare solidă. E un îndemn insistent de a renunţa la prejudecăţile impuse de civilizaţie şi mass-media. Cartea se vrea o oglindă pentru cei care au curajul să-şi ia mâinile de pe ochi şi să privească senin adevărul: bărbaţi sau femei, toţi avem un libido care depăşeşte necesităţile reproductive.
MINUSURI
Lectura poate deveni obositoare din cauza comparaţiilor detaliate dintre om şi alte primate. Se urmăresc cele mai importante studii antropologice, se oferă statistici şi tabele, care cer puţină răbdare. Ne confruntăm cu o abordare ştiinţifică, uneori aridă, alteori fascinantă.
RECOMANDARI
Pentru cei care au trecut la nivelul următor în înţelegerea sexului, adică pentru cei care au devorat deja „Kama Sutra”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu