Recenzii pentru Bac – „Patul lui Procust” de Camil Petrescu

 

Gen: Epic

Specie: Roman modern, subiectiv, de analiză psihologică

Tema: Romanul de față are drept temă centrală drama intelectualului motivat de ideea  atingerii absolutului atât în dragoste, cât și în societate, unde acesta urmărește menținerea propriei demnități. Relațiile romantice și profesionale dintre personajele operei funcționează asemeni unui pat al lui Procust, în cadrul căruia nimeni nu se simte liber să-și exprime sentimentele. Personajele fie au impresia, fie conștientizează că le sunt impuse limite. Cel mai ilustrativ exemplu este cel al lui Fred Vasilescu, personaj care era liber (contrar lui Ladima) să-și trăiască povestea de iubire alături de doamna T., dar sabotează de unul singur relația, temându-se de pierderea propriei identități. Ladima este constrâns profesional și ideologic de către publicația unde lucra, simțindu-și mereu personalitatea și opiniile ciopârțite, asemeni exemplului mitologic din titlul romanului.

Ideea centrală: Societatea este asemănată cu un pat al lui Procust, văzut ca spațiu limitant, în cadrul căruia aspirațiile către un ideal devalorizat de societate sunt respinse. Același tipar existențial le este impus tuturor, iar cei care nu-l respectă sunt sortiți ostracizării sociale. Așadar, se remarcă incompatibilitatea dintre lumea interioară a intelectualului și viața socială a vremii respective. Aceasta reflectă experiența personală a lui Camil Petrescu, el însuși fiind un intelectual ce promova în scrierile sale principii precum anticalofilia ori structura neconvențională.

Problematică: Condiția precară a omului modern în societate. Acesta trăiește o veritabilă criză existențială, surprinsă cu expresivitate și măiestrie în „Patul lui Procust”.

Subiect: Incipitul este constituit dintr-o adresare directă în care doamna T. îl mustrează pe autor, acesta explicând totul în subsolul primei pagini. Romanul începe, așadar, cu trei scrisori ale doamnei T. şi cu notele explicative ale autorului, care o îndeamnă să facă „un dosar de existenţe” care să conțină experienţa iubirii neîmplinite pe care o trăise. Doamna T. refuză, iar scriitorul o convinge să se confeseze în scris. Așadar, cele trei scrisori ale doamnei T. constituie răspunsul la sugestia autorului.

Astfel, aflăm că, în urmă cu cincisprezece ani, Maria T. Mănescu (doamna T.) era iubita unui tânăr pe nume D., însă cunoaște un inginer cu care se căsătorește şi pleacă din ţară, revenind abia după divorţ. Se stabilește în București, unde își reîntâlnește fostul iubit. Sentimentele lui D. au rămas aceleași, însă doamna T. suferă consecințele iubirii neîmplinite (pentru un misterios X), refugiindu-se în brațele acestuia, însă nu mai mult de atât.

După citirea celor trei scrisori, autorul află că numele adevărat al lui X era Fred Vasilescu. Acesta ținuse un jurnal, pe care autorul îl obține și îl transpune în cadrul romanului sub titlul „Într-o după-amiază de august”. Așadar, într-o astfel de după-amiază, Fred Vasilescu o vizitează pe Emilia Răchitaru, o actriţă stagiară frivolă, semiprostituată și lipsită de talent. Emilia îi arată lui Fred scrisorile primite de la poetul George Demetru Ladima, un jurnalist care se sinucisese cu patru luni în urmă. Fred îl cunoscuse pe Ladima în 1926, într-o vacanţă la mare.

Drama lui Ladima este reprezentativă pentru tema romanului, încât el era un exemplu real de intelectual inadaptat societății pe care o popula. În 1927, Ladima a fost angajat ca director la ziarul „Veacul”, o publicaţie însărcinată cu anihilarea campaniei de presă dusă de un alt ziar împotriva lui Nae Gheorghidiu (fost ministru în guvernul liberal). Ladima începe, însă, atacuri la adresa industriei, nemulţumind profund liberalii. Fiindcă i se pune în vedere să își modifice atitudinea, Ladima demisionează. Această problemă este însoțită de iubirea pentru Emilia, pe care Ladima o plasase pe un piedestal moral de care femeia era complet nedemnă. Ca urmare a conștientizării acestui fapt, Ladima se sinucide. Înainte de a comite acestă faptă, el îi scrie doamnei T., invocând o dragoste neîmpărtăşită.

Dragostea dintre Fred Vasilescu și doamna T. se reaprinde în acea după-amiază de august. Bărbatul remarcă, însă, superioritatea femeii iubite, fiind copleșit de frumusețea interioară a acesteia. Temându-se că astfel exista riscul ca propria sa personalitate să fie dizolvată, Fred Vasilescu rupe relația cu doamna T., ceea ce îl rănește nespus. În apropiere de Ciulniţa, Fred moare într-un presupus accident de avion după ce oferă manuscrisul autorului și scrie un testament în care îi lasă averea sa doamnei T.

Conflict: Romanul este dominat de o serie de conflicte, atât interioare, cât și exterioare. Pe de-o parte, există conflictele de tip om-societate, precum cel dintre Ladima și mai marii liberalilor, care îi impuneau încălcarea propriilor principii și îi interziceau exprimarea liberă a opiniilor. Pe de altă parte, se observă conflictul interior al lui Fred Vasilescu, care pierde, din vanitate, ocazia de a trăi o poveste de dragoste fericită alături de doamna T. La rândul ei, doamna T. se luptă și ea cu sine însăși, precum și cu sentimentele pentru Fred Vasilescu, oricât ar încerca să-l uite refugiindu-se în brațele lui D.

Personaje:

George Demetru Ladima

Maria T. Mănescu

Fred Vasilescu

Emilia Răchitaru

Bulgaran

Cibănoiu

Penciulescu

Alte personaje sunt preluate chiar din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (un alt roman al autorului): Nae Gheorghidiu, Tănase Vasilescu „lumânărarul”.

Moduri de expunere: naraţiunea, dialogul, descrierea

Perspectiva narativă: Perspectiva narativă este multiplicată, aceleaşi întâmplări fiind prezentate în mod diferit, deoarece fiecare narator-personaj are propria interpretare a faptelor relatate. Narațiunea se realizează la persoana întâi, focalizarea fiind dublă. Naratorii ştiu tot atât de mult cât știu personajele.

Particularităţi: Prin opera sa, Camil Petrescu fundamentează principiul sincronismului în literatura română. Aceasta înseamnă că scrierile sale contribuie la sincronizarea literaturii române cu tendințele prezente la momentul respectiv în literatura europeană. Petrescu realizează aceasta prin introducerea unor principii estetice precum: autenticitatea, substanţialitatea, relativismul, crearea personajului intelectual lucid, inflexibil și analitic, aflat în opoziţie cu ideile timpului său (idei ce aparțineau sămănătorismului).

Compoziție: Romanul are o structură secvenţială, alcătuită printr-o tehnică de colaj a unor texte diferite și cuprinde:

1. trei scrisori ale Doamnei T. adresate autorului
2. jurnalul Iui Fred Vasilescu, conceput sub forma unei confesiuni ce include scrisorile lui G.D. Ladima și comentariile Emiliei Răchitaru (cu titlul „Într-o după-amiază de august”)
3. „Epilog I” (Fred Vasilescu investighează circumstanțele morții poetului Ladima);
4. „Epilog II” (relatat de însuși autorul, precum sugerează subtitlul „Povestit de autor”.);
5. Notele de subsol ale autorului (conțin explicații utile cititorului, legate de poveștile prezentate anterior).

Citate relevante: „Un om ridicol e însă un om pierdut într-o ţară incapabilă de discernământ şi aprofundare.”

„Abia când l-am cunoscut mai de aproape, am înțeles de ce doamna T. l-a iubit atât, de ce a suferit așa de mult din cauza lui. Nu numai datorită frumuseții lui bărbătesti, sportive, cât mai ales pentru un soi de loialitate si delicatețe, un mod de sinceritate a vieții, care nu seducea numai femeile, ci câștiga și prietenia bărbaților lor, căci putea să sufere din pricina lui, ca și ele, dar nu-l urau. Nu jignea niciodată, nici măcar pe cel căruia îi lua nevasta. Cam prea echilibrat, vorbind rar, dar nu fără o privire stăpână pe sine și ades ironică.”

„E o melancolie limpede, regală, în aceste vile splendide și goale, în soarele acesta care luminează viu, dar slab, bulevardele.”

„...Pe A.L. am văzut-o când a plecat, și pe Ciprian, și pe ceilalți. Aș fi fost atât de fericit, Emy, să bem împreună un pahar de vin, ca să sărbătorim seara asta atât de așteptată... Atât de greu pregătită... Surâdeam singur, în gând, la nădejdea asta... Valeria îmi spune că erai obosită și că te-ai culcat fără să mănânci chiar. Emy dragă, îți las aici un mic dar... E o cruciuliță pe care o am de la mama. As vrea să însemn cu ceva seara asta de succes din viața ta... Niciodată nu m-aș fi despărțit de ea... dar de gâtul tău își păstrează frumusețea gândului care mi-a dăruit-o. Mama ar fi bucuroasă s-o știe la tine.”

„Firește, îmi era greu să-mi închipui odinioară că aș putea aștepta la poarta unei femei până i se încheie amantul - probabil întâmplător - la pantaloni, dar acum văd că nu moare nimeni din asta.”

„Când a trecut pe lângă mine, în mantoul de taupe, rotunjit, castaniu-verzui, cald, de simțeam o pornire nebună să-l mângâi, să-mi lipesc obrajii de el, am înghețat.”

 

Mai multe detalii despre această operă, dar și ajutor pentru examenul de Bacalaureat găsești accesând site-ul liceunet.ro sau Bacalaureat 2016.