Mi-am dorit de ceva vreme să pun mână pe Sapiens pentru că știam că va fi o lectură care să mă pună pe gânduri și, bineînțeles, nu m-a dezamăgit. Scrisă într-o manieră lejeră, cu multe exemple și numeroase subcapitole, cartea trece prin „revoluțiile” majore ale speciei homo sapiens pentru a oferi o privire de ansamblu din peticele descoperite până acum de biologie, genetică, antropologie, studii culturale și nu numai. Yuval Harari își asumă un scop complex, pe care îl „traduce” în cuvinte familiare, conectând printr-un fir roșu teoriile central acceptate de cercetători, de la evoluționism la cognitivism, de la sociologie la istorie și tot așa. Ceea ce rezultă este o narațiune științifică care cu siguranță a stârnit și va stârni în continuare dezbateri și discuții aprinse, pentru că istoricul nu se abține de la vreo temă, oricât de tabu.
Construit din 4 părți, volumul analizează revoluția cognitivă (cum au ajuns oamenii să dezvolte capacitatea de ficțiune), revoluția din agricultură (cum s-au transformat oamenii în sedentari-fermieri), stabilirea imperiilor (cum au influențat imperiile culturi întregi și relații de putere între acestea) și revoluția științifică (cum ne-am descoperit ignoranța și am accelerat procesul tehnologic). În toate aceste părți se amestecă, însă, „povești” cu regi, împărați, Neanderthali și alți hominizi, boli și descoperiri, religii și imperii, cuceritori și cuceriți, oferind o lupă destul de puternică asupra a „ceea ce înseamnă să fii om”, de la gentică la imaginar colectiv.
Este o lectură cuprinzătoare, dezvoltată pe multe paliere, din care îți poți extrage multe întrebări, iar eu chiar recomand să fie citită în această cheie: nu cu scopul de a descoperi răspunsuri absolute, ci mai degrabă posibilități și întrebări mai bune pentru viitorul nostru, ca omenire. Este, dacă vreți, un bun punct de pornire, mai ales ținând cont de faptul că Harari merge în profunzime cu anumite explicații, pe când altele rămân superficial tratate. Și, ca orice lectură științifică, trebuie tratată cu proverbialul „gram de sare”, însă neapărat citită, chiar dacă în sincope.
Pe final, vă las cu 5 idei care mi-au rămas mie pregnant în minte, în urma lecturii, poate vă stârnesc și mai tare curiozitatea:
1 Din perspectivă evoluționistă, Harari propune inversarea perspectivei - nu omul a devenit sedentar de bună voie, ci grâul și necesitatea consumării acestuia l-au convins pe om să își dezvolte așezări, pentru a putea cultiva această plantă. Studies of ancient skeletons indicate that the transition to agriculture brought about a plethora of ailments, such as slipped discs, arthritis and hernia. Moreover, the new agricultural tasks demanded so much time that people were forced to settle permanently next to their wheat fields. This completely changed their way of life. We did not domesticate wheat. It domesticated us.
2 Din perspectivă biologică, nici un drept nu este natural, ci „naturalizat”. Aici recunosc faptul că semiotica mi-a venit în ajutor, întrucât studiul semnelor (în orice definiție vreți să înțelegeți semnul) ne arată faptul că totul este inventat, de la limbaj încolo. Așadar, nici drepturile nu există ca atare, ci au fost dezvoltate și transformate cultural, ca parte dintr-un narativ acceptat de comun acord. O idee care merită analiză în profunzime în sine: How do you cause people to believe in an imagined order such as Christianity, democracy or capitalism? First, you never admit that the order is imagined. You always insist that the order sustaining society is an objective reality created by the great gods or by the laws of nature.
3 Istoria este haotică și nu „ține cu omenirea” - there is no justice in history , o idee cam dezarmantă în sine, căci nouă ne plac atât controlul, cât și cauzalitățile.
4 Tot despre natură și cultură, ideea că din perspectivă biologică nu există „ne-natural”: Culture tends to argue that it forbids only that which is unnatural. But from a biological perspective, nothing is unnatural. Whatever is possible is by definition also natural. A truly unnatural behaviour, one that goes against the laws of nature, simply cannot exist, so it would need no prohibition.
5 Trecerea de la frugalitate la consumerism și cum omenirea a reușit să creeze o nouă „ideologie” sau chiar „credință”: The capitalist and consumerist ethics are two sides of the same coin, a merge of two commandments. The supreme commandment of the rich is 'Invest!'. The supreme commandment of the rest of us is 'Buy!' The capitalist-consumerist ethic is revolutionary in another respect. Most previous ethical systems presented people with a pretty tough deal. They were promised paradise, but only if they cultivated compassion and tolerance, overcame craving and anger, and restrained their selfish interest. (…) The history of ethics is a sad tale of wonderful ideas that nobody can live up to. (…) In contrast, most people today successfully live up to the capitalist-consumerist ideal.
PLUSURI
Scriitura lejeră, modul în care este construită analiza, informațiile variate.
RECOMANDARI
Celor ce vor să înțeleagă mai bine lumea în care trăiesc și posibilitățile sale, din preistorie și până azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu