„Our hearts grow tender with childhood memories and love of kindred, and we are better throughout the year for having, in spirit, become a child again at Christmas-time.” ― Laura Ingalls Wilder
Când eram mică, credeam că sclipirea zăpezii este mâncarea renilor lui Moş Crăciun. Mai credeam şi că atunci când cerul e roşiatic noaptea, e semn sigur că va ninge şi nu puteam să dorm de emoţie. Îmi plăcea la nebunie să mă joc cu decoraţiile de pe brad şi am fost cea mai fericită când mama m-a lăsat să lipesc pe geam fulgii de zăpadă pe care-i decupasem în hârtie. Mereu perioada Crăciunului a fost ca şi cum aş fi intrat într-o altă lume, una în care toți sunt bine-dispuși iar oamenii sunt mai buni şi totul e plin de viaţă, vesel şi special făcut pentru copii, un tărâm de basm acoperit cu zăpadă.
Povestirile strânse în volumul Crăciunul în cele mai frumoase poveşti reuşesc foarte bine să redea toate aceste sentimente din copilărie şi recreează atmosfera din perioada sărbătorilor, de parcă această perioadă s-ar afla sub un con de lumină. De fapt, cred că asta mi-a plăcut cel mai mult în aceste povestiri. Pentru că, majoritatea, nu vorbesc despre Moş Crăciun sau spiriduşi sau lucruri fantastice, ci vorbesc despre oameni. Unele dintre ele m-au mişcat până la lacrimi, altele m-au făcut să râd, iar unele au reuşit chiar să mă ţină cu sufletul la gură.
Dickens povesteşte, în stilu-i caracteristic, cum Grubb învaţă lecţia blândeţii şi-a bunăvoinţei, Oscar Wilde aduce dragostea în sufletul unui uriaş, iar Harriet Beecher Stowe ne prezintă descoperirea Crăciunului prin ochii unei fetiţe. O nelegiuire este demascată prin perspicacitatea lui Sherlock Holmes, dar şi iertată în spiritul sărbătorii. Şi tot o poveste de iertare şi dragoste de semeni ne spune și Elizabeth Gaskell în Viscol şi soare de Crăciun. Henry van Dyke istorisește foarte frumos cum se îmbină credinţa şi dragostea pentru Dumnezeu de la începuturile creştinismului cu tradiţiile şi credinţele păgâne ale triburilor germanice care erau încă foarte vii la vremea la care are loc acţiunea, undeva la începutul anilor 722.
Peste tot întâlnim iubire de semeni, curajul de a ierta, blândeţe şi regăsire. Tot ceea ce face ca această sărbătoare să fie cea mai frumoasă. Pentru copiii ce încă se bucură de vârsta lor, dar şi pentru adulţii care mai simt veselia copilului din ei la auzul clopoţeilor şi-a colindelor, această carte este o lectură extrem de plăcută.
PLUSURI
Emoţia pe care o transmit povestirile, stilul.
RECOMANDARI
Celor ce vor să intre în atmosfera Crăciunului departe de aglomeraţia şi agitaţia de afară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu