Uneori, cred că principalul „obiectiv” al literaturii este acela de a reitera realitatea în cele mai subtile, complexe, sublime și neașteptate moduri. Dincolo de poveștile despre descoperirea sinelui, dincolo de cărțile thriller care te antrenează și îți ascut simțurile detectiviste, dincolo de lirismul efervescent al poeziei (și, uneori, chiar și al prozei), există acel gen de cărți tulburătoare, de o realitate debordantă, cu o scriitură impecabilă. Așa am perceput eu lecturarea cărții lui Meg Mason, Suferință și extaz - un roman al realității tulburătoare care ni se înfățișează în cele mai neașteptate momente. Un roman de o tandrețe emoționantă și de o inteligență sclipitoare, dar care, trebuie să recunosc, mi-a solicitat foarte mult răbdarea și pe care l-am citit destul de greu: evident, asta nu-i știrbește din calitate, ci dimpotrivă.
Martha și Ingrid sunt fiicele unor artiști – tatăl, un poet care crede că și-a ratat cariera, nepublicat, și mama care se ocupă cu restaurarea obiectelor vechi pe care le găsește în atelierul ei, lansând, în același timp, comentarii acide la adresa tuturor. Din start, lectura ni se recomandă ca fiind una ce se învârte în jurul unei familii oarecum disfuncționale, fragmentate. Nu știu dacă există întocmai un „epicentru” al acțiunii cărții, dar cred că totul se rezumă la personajul Marthei, din perspectiva ei fiind, de fapt, și prezentată întreaga acțiune. Oscilând între trecut și prezent, ea dă dovadă de încăpățânare și pare a fi chiar dificilă, oscilând între melancolie și înflăcărare, între haos și echilibru. În același timp, Patrick, bărbatul cu care se căsătorește, rămâne un fel himeră la care n-are să aibă vreodată acces.
De fapt, aș putea spune că Suferință și extaz este, probabil, cea mai neconvențională poveste despre speranță, chiar dacă ar putea fi percepută în multe alte moduri. Într-adevăr, este o carte „multilaterală”, cu multe substraturi, efervescentă în ceea ce privește stilul în care este scrisă – amuzantă, lucidă, tristă, uneori de-o austeritate palpabilă, alteori de-o spiritualitate puternică, acută. Martha și sora ei mai mică, Ingrid, au acel gen de relație strânsă pe care mulți ar invidia-o – crescând cu doi părinți cu minți creative, mai mereu au fost nevoite să se sprijine una pe cealaltă. Când familia (după cum am spus, oarecum disfuncțională) se extinde pentru a o include pe mătușa Winsome, lucrurile devin mult mai intime, mult mai familiare.
Povestea avansează de-a lungul copilăriei Marthei, moment în care îl întâlnim pe Patrick, un tip timid, însă politicos și agreabil, care se îndrăgostește de Martha – deși ea nu știe acest lucru. În schimb, viitorul are să-i readucă împreună, punându-i în cele mai neașteptate circumstanțe. În sine, cred că „adevărata poveste” a acestei cărți a început în momentul în care, atunci când a împlinit 17 ani, Martha a trebuitsă se lupte cu o anumită boală. Spun „anumită” pentru că, atunci când vorbește despre ea, Mason nu folosește niciun termen medical specific, ci o simplă liniuță („-”), lăsând la latitudinea cititorului posibilitatea de a asocia simptomele cu o boală mintală. Din acest moment, Martha se află în mijlocul furtunii, oscilând între diferite stări, înțelegând și neînțelegând ceea ce se întâmplă cu ea.
De aici, lucrurile devin mult mai sensibile. Marthei i se spune că ar fi periculos să rămână însărcinată în timp ce urmează tratamentul medicamentos, și-aude acest lucru de la atât de mulți medici încât, la un moment dat, ajunge chiar să creadă că nu și-a dorit vreodată copii. Iar acest lucru ridică probleme personale atât în prima căsătorie, cât și în cea de-a doua. Pe parcursul întregii cărți, Martha trece prin foarte multe: în jurul ei viața se destramă, relațiile iau o nouă formă, ea face schimbări, concesii și, încet, dar sigur, ajunge își reconsideră întreaga viață. Uneori singura soluție este „să începi din nou, de la zero”.
Suferință și extaz este un roman despre refugiu, despre puterea de a-ți găsi motivația, speranța și determinarea chiar și atunci când simți că nu mai ai nicio opțiune. Este un roman care abordează tematica sănătății mintale, a repercursiunilor pe care o astfel de patologie le are asupra dinamicii și calității vieții. Nu știu cât de amuzant este, de fapt, romanul, deși exegeza consideră acest lucru, însă știu că m-au mișcat extraordinar de tare anumite fragmente și decizii pe care Martha le-a luat. Am plecat din această lectură cu un gust amărui, pentru că, în speță, este vorba despre drama unei femei și despre lupta pe care, chiar dacă foarte subtil, o duce cu afecțiunea de care suferă. O carte care va rămâne mult timp în sufletul meu!
Text scris de Andrei Cioată.
PLUSURI
O carte de suflet, reală, cu personaje memorabile și acțiune credibilă. Replicile dintre personaje nu par deloc rodul unei ficțiuni, ci ar putea fi doi oameni din realitatea imediată a fiecăruia dintre noi.
MINUSURI
Alternanța temporală poate fi destul de greu de urmărit, întrucât uneori pare că ar divaga de la cronologia firească.
RECOMANDARI
Dacă vrei să citești o carte reală, complexă și profundă, atunci acest titlu este pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu