Despre femei și suferință

 

Titlu: Femei și sare
Autor: Gabriela Garcia
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2021
Traducere: Anca Alina Dumitru
Numar pagini: 272
ISBN: 978-606-43-1221-1

Femei și sare, romanul de debut al Gabrielei Garcia, este cartea care stă drept dovadă a unei perioade din istoria lumii: societatea violentă, patriarhală. Violent, dar în diferite moduri, romanul se concentrează într-un fel doar pe femei și pe modul în care acestea au reușit să supraviețuiască într-o astfel de societate.

Trebuie să recunosc că a fost o carte greu de citit, însă revelatoare. Nu mă așteptam ca o autoare debutantă să poată scrie atât de bine despre imigrație, deportare, maternitate, abuz, relațiile dintre mamă și fiică. Deși este un roman destul de scurt, Garcia a reușit să încadreze în el povești colosale – pe care, de altfel, le poți percepe chiar sub forma unor povestiri scurte despre diverse femei și legăturile dintre generații.

„O problemă” pe care ar putea-o avea cititorii o reprezintă alternarea liniilor temporale, dar și multitudinea de personaje. Cu toate acestea, te poți pierde ușor în peisajele și contextul social redate de către Gabriela Garcia cu o scriitură senzorială, metaforică, lirică și plină de stimuli vizuali și auditivi. Autoarea explorează relațiile dintre oameni cu o psihologie acută, însă păstrează firescul situațiilor obișnuite care ne definesc în totalitate.

La începutul romanului suntem transportați în Cuba secolului al XIX-lea, într-o fabrică de țigări, pretext pentru a explora relațiile dintre bărbații muncitori și femei, care nu erau prea bine primite în grupul de muncitori. Apoi, ajungem în Miami, urmărind povestea lui Carmen și Jeanette, două cubanezo-americane, și problemele de comunicare dintre acestea. Jeanette își depășește dependența, ajungând în sfârșit pe cont propriu, dar într-o zi, vecina ei, Gloria, este ridicată de către serviciile de imigranți iar fiica ei cea mică, Ana, rămâne în urmă.

„Ea a spus da, deși răspunsul era de fapt poate; jurămintele maritale încetaseră de mult să mai însemne o evadare. A spus da pentru că nu mai avea nimic și un bărbat învățat părea să fie singura speranță pe care o putea imagina. Și simțise că și el căuta, prin căsătorie, un fel de armistiţiu. Antonio găsise în María Isabel o cale de scăpare fără dorința de alte țărmuri, găsise un motiv să se prefacă mai curajos în fiecare zi.”

Apoi, Jeanette călătorește în Cuba pentru a-și vedea bunica, în încercarea de a înțelege toate secretele generațiilor trecute. Revenim, astfel, la ideea că îți poți înțelege prezentul și trăi viitorul doar atunci când îți vei cunoaște, în totalitate, trecutul și rădăcinile. De fapt, citind Femei și sare, am avut tot timpul această impresie: încercarea lui Jeanette de a se adapta unor noi teritorii și circumstanțe socială, însă imposibilitatea de a face asta din cauza faptului că ceva încă o leagă de pământuriel Cubei. Întrebările pe care nu le-a pus. Răspunsurile care nu au venit.

Romanul este copleșitor, dureros, plin de profunzime și își merită toate laudele de care are parte. Este un roman pe care l-am citit încet, în tihnă, pentru că am simțit nevoia să pot procesa toate întâmplările. M-am atașat de personaje fiindcă s-au deschis în fața mea și au fost sincere. Au avut încredere în mine și eu am avut încredere în ele. Jeanette mi-a spus povești și mi-a șoptit învățături esențiale despre viață.

Femei și sare este un roman puternic, un manifest feminist, cu o scriitură uneori incisivă, violentă. Mi-a plăcut extraordinar de mult povestea lui Jeanette și drama prin care a trecut, aș putea spune. Fiindcă nu a fost „o dramă inutilă”, ci una din care, chiar și noi, putem trage concluzii viabile pe care, ulterior, le putem integra în propria noastră viață.

• Plusuri

  Profunzimea cărții.

• Minusuri

  Trecerea de la un plan temporal la altul.

• Recomandari

  A se citi încet și pe îndelete.

Categorie: Lit. contemporana | Autor: Gabriela Garcia | Editura: Nemira