Autor: Francoise Frenkel
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2020
Traducere: Andreea Năstase
Numar pagini: 304
ISBN: 978-606-33-5788-6
Nu mai știu exact ce m-a făcut să aleg cartea lui Francoise Frankel în afară de un mic detaliu legat de faptul că mă gândeam la agenți secreți și oamenii care au luptat contra naziștilor prin rețele clandestine. În fond, de ce nu m-aș aștepta ca o librărie să funcționeze drept fațadă pentru activități ilicite?
Și totuși O librărie în Berlin este despre altceva. Este despre dragostea față de cărți și o limbă învățată, despre sacrificiu și supraviețuire în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este o cronică a unei vieți, a unei voințe de fier și a unei femei capabile să treacă peste obstacolele pe care le întâlnește în cale.
Povestea începe cu adevărat in 1921 când Frenkel, de origine poloneză, are ideea aproape utopică de a deschide o librărie franțuzească la Berlin doar pentru că identificase un gol în piața de carte și pentru că voia să ducă mai departe pasiunea pentru această limbă. Așa apare La Maison du Livre care se transformă curând într-un veritabil punct de întâlnire pentru diverși expați și oamenii cosmopoliți ai societății berlineze. Pereții săi oferă un soi de refugiu din realitatea cruntă care anunță schimbări majore în societate și mai apoi războiul.
Primele semne sunt date de birocrația înnebunitoare și toate barierele în calea importului de cărți, apoi se întețesc vizitele poliției, ca la final să fie confiscările de carte pentru că propagau idei care nu erau în acord cu regimul nazist.
Voința lui Francoise e înfrântă în noiembrie 1938 când mii de afaceri evreiești sunt distruse alături de sinagogi și se vede nevoită să închidă propria afacere și să plece spre Franța în speranța că asta o va pune la adăpost. Dar când și Parisul cade sub ocupație nazistă și pașii o poartă spre Avignon, Vichy, Nice, Grenoble, Annecy și Saint-Julien.
De-a lungul călătoriei sale ajunge să cunoască diverși oameni prin a căror bunăvoință, chiar și pasageră, evită sorta multor evrei deportați în taberele de concentrare. Locurile și oamenii cu care intră în contact creionează și mai mult realitățile dezolante ale războiului. Iar în ciuda acestor note grave, Frankel își păstrează parte din spirit intact, fiind recunoscătoare pentru ajutorul primit din partea necunoscuților și al prietenilor care au contribuit la salvarea sa, pentru că în cele din urmă călătoria se finalizează odată cu trecerea graniței în Elveția.
Mi s-a părut fascinantă paralela dintre multiplele obiecte, ca valiza confiscată la Paris, și cartea care a apărut inițial în 1945 ca apoi să fie republicată în 2015 din pur noroc pentru că ajunge în mâinile lui Patrick Modiano, după ce stătuse timp de șaizeci de ani îngropată printre ale lucruri, într-o mansardă. Am văzut asta ca un pod între trecut și prezent, o funie care leagă axele temporale și care arată că nimic nu se pierde de fapt.
-
Plusuri
Voința de fier a lui Francoise, stilul fluid de a scrie și de a documenta o parte importantă a istoriei fără a o stârpi de suflu uman.
-
Minusuri
Finalul abrupt, absența soțului din toată istorisirea.
-
Recomandari
Celor pasionați de realitate istorică, dar care caută mai degrabă latura umană decât înșiruirea exactă de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu