Am câțiva scriitori pe care îi iubesc pur și simplu. Cărțile lor nu mă fac niciodată să simt că una ar fi mai bună decât cealaltă sau că, doar într-un caz, autorul, poate, a scris o nouă carte la presiunea editorului și a publicului sau din motive pur comerciale și financiare. Tahar Ben Jelloun este unul dintre acești scriitori. Evident, am citit Căsătorie de plăcere și Copilul de Nisip și în fiecare dintre ele am găsit ceva fascinant, ceva diferit, dar o linie narativă unificatoare care îți spune la fiecare frază...„da, e Tahar Ben Jelloun.”
În acest sens, Fericirea conjugală nu a fost o mare supriză. Este o carte superbă, construită cu o rară finețe psihologică, cu grijă și atenție la detalii, cu personaje complexe și complicate care iau cititorul drept martor al vieților lor. Tema este veche și infinit abordată în literatură: căsătoria, ca instituție, ca destin, ca alegere, ca posibilitate, ca un joc de putere și seducție. Dar Tahar Ben Jelloun reușește să aducă o perspectivă nouă și ne oferă nouă, cititorilor, șansa de a ne gândi profund, de a pune sub semnul întrebării prejudecăți, idei și concluzii. Așa cum doar literatura de bună calitate o poate face.
În Casablanca anilor 2000, un pictor rămâne paralizat în urma unui atac celebral. Viața ocupată cu artă, călătorii, expoziții, femei frumoase, relații pasagere se reduce brusc la o cameră și un scaun cu rotile. Iar personajul începe să povestească despre relația cu soția sa, Amina, poveste ce devine tabloul unei peisaj care se construiește din tristețe, frustrare, furie, pasiune, neînțelegeri, infidelități și ura pe care cei doi ajung să o simtă unul pentru celălalt. Și, poate deasupra tuturor acestora, moartea unei iubiri despre care nici unul dintre parteneri nu mai știe dacă a existat cu adevărat vreodată.
„De ce trebuia să plătești atât de scump dispariția dragostei ? O deputată spaniolă voia să propună o lege care să pedepsească dispariția dragostei. Astfel, când cineva nu-și mai iubește partenerul, respectiva persoană e pasibilă de o amendă și, de ce nu, de câțiva ani de închisoare. Câți ani de închisoare și la cât s-ar ridica amenda ? Asta i-ar fi plăcut și soției sale. Simțindu-se trădată, umilită, s-ar fi bucurat ca un judecător să pronunțe o sentință exemplară împotriva bărbatului care avusese îndrăzneala să nu-și mai iubească nevasta și să risipească banii propriilor copii cu alte femei. Când ea descoperise dovezi ale infidelității lui, el nu-și ceruse scuze. Ba chiar făcuse în așa fel încât să-i ofere indicii. De ce să se scuze, dacă asta îl ajuta să se elibereze dintr-o stare de lucruri în care nu mai putea să trăiască, o stare țesută din minciuni, ipocrizie, crize de nervi, țipete, furie dezlănțuită ?”.
Dar în orice relație, există două fețe ale aceleași probleme, iar Tahar Ben Jelloun oferă și povestea soției. Astfel, se nasc două povești, două istorii de viață, două adevăruri țesute din aceeași realitate. Aceste două povești se luptă pentru atenția și judecata finală a cititorului, dar mai mult decât atât, ele nasc suferința profundă a eșecului atâtor și atâtor relații, pentru că, așa cum spune unul dintre personaje: „...în decursul vieții noastre comune, n-am trăit amândoi aceeși poveste și niciunul din noi n-a recunoscut asta niciodată.”
PLUSURI
O carte frumoasă cu un impact emoțional puternic care fascinează și ne face să ne punem întrebări importante.
Stilul narativ simplu, direct care desenează călătoria dintre „ce-ar fi putut să fie” și „ce a fost” lăsându-ne pe fiecare dintre noi să ne găsim răspunsurile.RECOMANDARI
Una dintre acele cărți de neratat într-o viață de cititor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu