„Faptul că avem cunoștință despre existența unui bărbat pe nume Isus din Nazaret este, în sine, un miracol. Predicatorul itinerant care circulă din sat în sat vestind sfârșitul lumii și grupul de adepți zdrențăroși care îl urmează peste tot erau o apariție obișnuită în epoca lui Isus – atât de obișnuită de fapt, încât începuse să fie caricaturizată în rândurile elitei romane.”
Nu cred că există vreun subiect care să fi generat mai multă literatură decât a făcut-o Isus din Nazaret. Scrieri religioase, scrieri laice, dovezi aduse atât pro, cât și împotriva existenței sau sanctității lui, toate acestea au reprezentat, de-a lungul vremii, motive suficient de demne pentru ca râuri de cerneală să acopere mii de kilometri pătrați de hârtie. Un editor de beletristică observa, pe la mijlocul anilor `80, că mai bine de jumătate din cărțile pe care le publicase în viața lui îl menționau, într-un context sau altul, pe Isus din Nazaret. Cu toate acestea, subiectul este departe, departe tare, de a fi epuizat. Și, deși prin cartea sa, Zelotul. Viața și epoca lui Isus din Nazaret, Reza Aslan face lumină în anumite aspecte ale atestării istorice a personajului Isus, prin aceeași carte istoricul deschide noi perspective, pentru analiza cărora vor curge alte râuri de cerneală, care vor acoperi alți kilometri pătrați de hârtie.
Contextul istoric în care a evoluat Isus din Nazaret – văzut de dr. Reza Aslan ca diferit de Isus Hristos – este de o complexitate descurajantă pentru cel care își dorește să înțeleagă acest fenomen din perspectiva probabilității istorice, cu influențe religioase și mistice cât mai puține. Pentru un creștin fervent, pentru credinciosul care consideră că Isus Hristos s-a răstignit pentru ca el să fie iertat, acest subiect – în special abordarea din cartea de față – ar putea fi traumatizant. Autorul încearcă să descopere motivații istorice palpabile pentru evoluția evenimentului central al doctrinei creștine, Răstignirea. Spre exemplu, deși mesajul propovăduit cu adevărat de Isus este profund pro-iudaic, anti-roman, în consecință, de factură politică, în final „creștinii au simțit nevoia să se dezică de zelul revoluționar care a dus la prăbușirea Ierusalimului, nu doar pentru că permitea bisericii să se distanțeze de furia răzbunătoare a Romei, ci și pentru că, odată ce religia iudaică devenise proscrisă, tot evanghelismul bisericii se îndrepta acum către romani. ”
Că Sf. Evanghelist Pavel a fost catalizatorul principal al expansiunii creștinismului și al mesajului lui Isus în lumea non-iudaică este un fapt bine cunoscut. Dr. Reza Aslan însă, aduce justificări istorice care susțin acest lucru. Dar aceste dovezi sunt diferite de ceea ce reprezintă în acest moment religia creștină. Biblia nu a fost scrisă pentru oamenii moderni al secolului XX sau XXI. Ea a fost scrisă pentru oamenii secolelor I, II și III, care „nu făceau o distincție clară între mit și realitate; ambele erau strâns legate între ele prin experiența spirituală. Mai simplu spus, erau mai puțin interesați de întâmplarea în sine, decât de înțelesul care se putea desprinde.” O astfel de abordare răspunde multor întrebări, printre care cele ce se referă în mod direct la discrepanțele dintre textele ce formează Noul Testament. În același timp însă, ridică alte întrebări, în special unele cu privire la veridicitatea acestor texte.
Multe dintre faptele pe care creștinii le consideră drept fapt sunt combătute de autor. Făcând, spre exemplu, referire la una dintre cele mai importante scene din ziua crucificării, procesul prezidat de Pontius Pilat este, în opinia lui, „pură ficțiune”. Implicarea în sine a guvernatorului este incredibilă, însă pe lângă aceasta, mai este și disponibilitatea lui, precum și dorința lui de a i se face dreptate lui Isus, de soarta căruia, ca și cum i-ar fi păsat în vreun fel, se spală în final pe mâini. Potrivit lui Reza Aslan însă, „Pilat era notoriu pentru desconsiderarea și dezinteresul total față de Legea și Tradiția Mozaică, ascunzându-și cu greu disprețul față de întregul neam evreiesc.” De fapt, Pilat era unul dintre cei mai fervenți combatanți împotriva „zelului stârnit în inimile evreilor de către revoltele mesianice de la începutul secolului” întâi.
O altă situație asupra căreia autorul vrea să facă lumină este pilda din care s-au desprins o serie de proverbe, toate incomplete însă, și anume cea în care lui Isus îi este adresată întrebarea cea mare: ești, sau nu zelot? Este legiuit să i se plătească Cezarului tribut, sau nu? Importanța întrebării este cunoscută și înțeleasă. Răspunsul lui Isus – „…dați Cezarului proprietatea care este a Cezarului iar lui Dumnezeu dați-I înapoi proprietatea care îi aparține lui Dumnezeu”, este însă „interpretată greșit […] ca pe un apel de a lăsa la o parte lucrurile lumești – taxele și birurile – pentru a ne concentra mai curând asupra celor cu adevărat importante: adorația și supunerea față de Dumnezeu.” Astfel, după o analiză lingvistică a textului, Reza Aslan ajunge la concluzia că sensul răspunsului lui Isus este: „Cezarul este îndreptățit să primească înapoi dinarul nu pentru că ar merita tribut, ci pentru că este moneda lui.” Cu alte cuvinte, moneda trebuie să se întoarcă înapoi de unde a venit, împreună cu întreaga administrație romană, iar Iudeea trebuie redată poporului ales.
Astfel de analize se regăsesc aproape pe fiecare pagină a cărții. Le-am amintit pe acestea în primul rând ca un avertisment asupra impactului pe care îl poate avea lecturarea cărții de către creștinii practicanți.
Relația lui Isus cu alte personaje biblice, precum Ioan Botezătorul, Fecioara Maria, cei 12 Apostoli etc., dar și a acelor personaje biblice care nu au apucat să-l întâlnească pe Isus, precum cei 4 evangheliști, cu conceptul Isus, sunt analizate în primul rând din punctul de vedere al istoricului care se bazează exclusiv pe fapte istorice documentate. Fie că se referă la exorcizări, la vindecările miraculoase sau la celelalte minuni biblice, fie că se referă la evenimentele de importanță capitală, precum răstignirea, Învierea, Înălțarea sau Schimbarea la Față, autorul încearcă nu atât să aducă dovezi împotrivă, cât să demonstreze lipsa dovezilor care să le susțină.
Cartea se încheie cu o serie de Note care completează capitolele. În această parte a cărții sunt adunate o serie de contraargumente la interpretarea pe care autorul o dă evenimentelor tratate în fiecare capitol. Notele pot fi citite și la sfârșit, dar eu recomand să fie citite odată cu fiecare capitol în parte.
PLUSURI
Biografia propusă de dr. Reza Aslan este, înainte de toate, extrem de bine documentată. Sinceritatea cu care își expune părerile se desprinde în special din ultima parte a cărții, Note, în care, fără teama de a-și dărâma teza, prezintă contraargumentele celor care nu au fost de acord cu părerea sa de-a lungul timpului.
RECOMANDARI
Recomand Zelotul. Viața și epoca lui Isus din Nazaret celor care vor să înțeleagă ceva din perioada în care Isus din Nazaret și-a propovăduit mesajul. Nu o recomand – sau cel puțin recomand prudență maximă – creștinilor practicanți, în special celor care ar putea fi caracterizați drept habotnici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu