„Raportul lui Silberman despre FBI, la care a lucrat în iarna lui 2004 și pe care l-a trimis Casei Albe pe 31 Martie 2005, era ca un masaj cu sârmă ghimpată. 'Au trecut de-acum trei ani și jumătate de la atacurile din 11 Septembrie', începea el capitolul despre FBI în raport. 'La trei ani și jumătate după 7 Decembrie 1941, Statele Unite construiseră și echipaseră o armată și o flotă de război care au traversat două oceane, Canalul Mânecii și Rinul; obținuseră deja capitularea Germaniei și mai aveau două luni până să învingă și Japonia. FBI a petrecut ultimii 3 ani și jumătate demarând un serviciu de informații.' Raportul avertiza că îndeplinirea acestei sarcini avea să dureze până în 2010. […] Serviciul Național de Securitate din cadrul FBI avea să conducă activitatea de informații, contrainformații și contraterorism. Schimbarea a devenit efectivă în Septembrie 2005. După cum a prezis judecătorul, avea să fie nevoie de încă vreo cinci ani ca să se vadă rezultatele.”
Pentru că în pasajul citat apar două traduceri ciudate, voi trata în primul rând acest aspect: în mare, cartea s-a bucurat de o traducere decentă în română, dar pe alocuri apar mici bizarerii care nu se leagă: the change became effective poate fi tradus mult mai corect prin schimbarea a intrat în vigoare, la fel cum counterterrorism se traduce, de fapt, prin antiterorism. Nu o acuz pe Corina Hădăreanu de nimic. Este foarte greu să faci o astfel de traducere – o carte de 600 de pagini solicită un traducător, fără îndoială – dar mă gândesc că, din moment ce editura lansează pe piață o întreagă serie de cărți despre terorism, spionaj, politică și altele, sunt de părere că ar trebui să aibă pe cineva suficient de pregătit în exact aceste domenii, care să repare asemenea mici scăpări. Până acum nu am citit nicio carte din colecția aceasta în care să nu găsesc măcar un tribut plătit traducerii mot-a-mot (mai degrabă decât tălmăcirii) a unor expresii englezești.
Tim Weiner, autor al cărții CIA: O istorie secretă (2008), are în spate o muncă de cercetare a serviciilor de informații și investigații americane de câteva decenii (în calitate de jurnalist), iar numărul de documente pe care își bazează de obicei lucrările este imens: 50 000 de documente pentru Legacy of Ashes: The History of the CIA și 70 000 de documente și mai bine de 200 de „relatări de istorie orală” pentru Enemies: A History of the FBI (2012). Această distanță dintre cantitatea de documentare pentru cele două cărți înseamnă enorm pentru stilul în care a fost scrisă ultima, dar și pentru responsabilitatea pe care și-o asumă autorul: „Cartea de față […] este scrisă pe baza informațiilor oficiale, fără surse anonime sau citate fără autor”.
Această decizie, de a relata istoria FBI exclusiv pe baza unor documente care pot fi cercetate înseamnă enorm pentru acel cititor interesat de o realitate aflată, de obicei, dincolo de puterea lui de a o cerceta, dar care totuși există și poate fi relatată. Valoarea intrinsecă a cărții de față poate fi desprinsă foarte ușor chiar și numai din această declarație a lui Tim Weiner, ce poate fi găsită în Nota autorului. Pe lângă asta însă, mai există două elemente esențiale, care aduc argumente suplimentare pentru a-i susține valoarea: pe de o parte este vorba despre 100 de pagini de note și referințe, fiecare în parte fiind corelată cu o sursă, iar pe de altă parte, este capacitatea autorului de a analiza aceste surse, pentru că ele, ca atare, nu reprezintă pentru un neavizat mai mult decât niște documente sau niște benzi cu voci care ar putea fi ale lui Hoover în dialog cu Roosevelt sau ale lui Muller în dialog cu Bush. Pentru un jurnalist specializat în istoria agențiilor de informații și investigații însă, ele pot însemna dovezi pentru anumite bănuieli sau revelații cu privire la anumite evenimente enigmatice.
Aceste documente citate la sfârșitul cărții, printre care se găsesc Documente oficiale FBI declasificate (o altă eroare de traducere, de fapt ele sunt desecretizate) în baza Legii pentru Libertatea Informației; Peste 1500 de relatări ale unor diplomați americani (și diplomați care au servit ca ofițeri de informații); Înregistrările și documentele oficiale FBI publicate în secțiunea de istorie a site-ului FBI: http://vault.fbi.gov sunt destul de greu de urmărit pentru că modalitatea de corelare a lor cu textul cărții nu se face prin obișnuitele indice, ci prin frazele în sine, repetate în secțiunea Note care apoi sunt susținute prin referințe.
Informațiile pe care ni le oferă Tim Weiner în FBI. O istorie secretă sunt explozive. Ele oferă răspuns la foarte multe dintre întrebările pe care omul obișnuit (fie el american sau de altă naționalitate) și le pune cu privire la prodigioasa agenție sau cu privire la unele evenimente care i-au marcat istoria, dar cel mai important este faptul că pune pe tapet următorul paradox social: dacă are loc un atentat, FBI este vinovat că nu l-a prevenit (ignorându-se faptul că este, practic, imposibil ca vreo agenție să poată înlătura absolut toate pericolele care există într-o țară); dacă nu are loc nici un atentat, FBI devine inutil (nimeni nu se mai gândește atunci că, de fapt, tocmai FB, prin faptul că a lucrat eficient și a dejucat planurile teroriștilor, are meritul pentru acea liniște).
Cartea de față este una dintre acele cărți document cu care editura Litera ne-a obișnuit, fără interpretări absurde și fără informații falsificate sau inventate. Un must read pentru cei pasionați de interstițiile istoriei, care este, din ce în ce mai mult, modelată de acțiunea unor agenții, înființate exact în acest scop.
PLUSURI
Fiind inspirată din numărul absolut incredibil de documente și ținând cont de declarația autorului din care reiese că întreagă istorie este bazată exclusiv pe aceste documente, FBI. O istorie secretă este în mod cert o carte de valoare, care trebuie luată în considerare atunci când este studiată istoria Biroului Federal de Investigații, indiferent că este vorba de școli, universități, sau pur și simplu de un proces autodidactic.
MINUSURI
Readuc în discuție necesitatea ca editura să găsească un specialist care să citească toate cărțile înainte de publicare, pentru a corecta micile erori de traducere, care de altfel sunt – după cum spuneam – normale și justificate.
RECOMANDARI
Dacă v-a plăcut CIA. O istorie secretă, trebuie să citiți și FBI. O istorie secretă, pentru a descoperi un Tim Weiner evoluat, mai responsabil și mult mai exact. Recomand cartea și cititorilor interesați de istoria modernă și contemporană, în special de istoriile ascunse, care pot fi înțelese numai din studierea unor documente care nu sunt chiar la îndemâna oricui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu