Mirona vrea să scrie o carte. Şi o scrie, paradoxal, în timp ce tu o citeşti. Eroina, de 19 ani, iubeşte un bărbat cu 20 de ani mai în vârstă, trece prin experienţa celui de-al Doilea Război Mondial şi se zbate să scape de răutăţile înrădăcinate de generaţii ale unei familii în care nu se recunoaşte.
Mirona face parte din galeria personajelor complexe. Ai putea spune că, la vârsta ei, ar putea fi o fată fragilă, cu preocupări cumva superficiale şi lipsite de griji. Totuşi, eroina noastră dă dovadă de foarte multă maturitate pentru anii pe care îi are, poartă o iubire greu de controlat pentru un bărbat de 40 de ani, care este şi căsătorit, pe nume Ştefan, trece prin experienţa războiului şi încearcă să se desprindă de regulile absurde şi învechite impuse de familie şi societate. Studiază la Paris, urăşte camerele învechite de acasă, disputate însă înverşunat de mătuşile ei şi se încăpăţânează să devină scriitoare, deşi este mai tot timpul ţinta ironiilor celor din jur, care văd în acest act ceva irealizabil şi de prisos.
Eroina este o rebelă, însă una inteligentă, cu o cerebralitate uneori acută. Analizează fiecare aspect al experientelor prin care trece, se încăpăţânează să se dea cu capul de pragul de sus, împăcată că decizia i-a aparţinut. Caracterul ei mereu răzvrătit îi determină pe toti ceilalţi să o compare cu bunica Fana, un personaj misterios, prezent din umbră prin intermediul amintirilor rudelor Mironei.
Cele mai vii pagini din roman sunt, după părerea mea, cele referitoare la dragostea ei pentru Ştefan şi cele în care sunt relatate experienţele şocante prin care trece în perioada războiului. În cel de-al doilea caz, nu pot însă să nu îmi manifest o oarecare mirare şi totodată admiraţie pentru sângele rece de care dă dovadă Mirona în cele mai crunte momente. Totul este relatat lucid, cumva distant, moartea poate veni oricând, însă poate tocmai de aceea, nu mai impresionează pe nimeni.
Referitor la iubirea pentru bărbatul căsătorit, încerci să te gândeşti dacă personajul feminin este de condamnat. Din afară da, dragostea lor poate fi una reprobabilă. Însă după ce parcurgi toate paginile dedicate poveştii celor doi, vezi lucrurile altfel: o tânără îndrăgostită de un bărbat care îi oferă clipe unice şi îi promite exclusivitate, însă care totodată nu se poate hotărî atunci când vine vorba să aleagă. Iar trio-ul Ştefan – soţie – Mirona îi provoacă eroinei o stare profundă de dezgust.
De multe ori mă întreb ce dă sens şi unicitate unui roman: firul narativ în sine sau personajul? În cazul de faţă, fără doar şi poate, personajul feminin este elementul - cheie. Mirona îti rămâne clar conturată în minte, chiar şi la ceva timp după ce ai citit romanul. Personalitatea ei puternică şi modul în care vede şi relatează totul oferă o perspectivă aparte, care ar fi arătat altfel prezentată de un personaj mai “slab”.
PLUSURI
un personaj feminin cu o personalitate puternică, mult realism, o poveste de dragoste tulburătoare
MINUSURI
experienţele din perioada războiului, descrise naturalist, care uneori pot fi mai greu de ingerat, mai ales la ore târzii
RECOMANDARI
iubitorilor de personaje centrale feminine, celor care iubesc realismul şi naturalismul, dar şi celor care iubesc poveştile de dragoste atipice
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu