Obişnuiţi cu interviurile stereotipe ale unor vedete, conceptul de interviu ni s-ar putea părea cam ofilit. Menită a aduce prospeţime şi insolit, convorbirea de acest tip presupune din start adresarea unui chestionar adaptat unei personalităţi. Când intervievatorul are har şi intuiţie, atunci multe din condiţiile esenţiale sunt îndeplinite pentru ca interviul să devină o mică operă în sine.
Cu precizie, subtilitate şi binevenită persuasiune, Daniel Cristea-Enache intervievează doisprezece scriitori. Rezultă doisprezce convorbiri, doisprezece arte poetice, doisprezece feluri de a imagina lumea şi literatura. Un Răzvan Petrescu autoexilat din faţa faimei ipocrite, un Dan Lungu gata să sacrifice literatura pentru a-şi hrăni familia de-ar fi să fie, un Emil Brumaru infinit îndrăgostit de toate româncele în floare, un Ioan Es. Pop care nu se poate ierta pe sine, un Radu Pavel Gheo repatriat din America tuturor oportunităţilor, un Livius Ciocârlie particularizând modalităţile de a iubi o soţie, o Carmen Muşat exigentă şi critică, un Lucian Dan Teodorovici îndatorat bunicului său, un Vasile Ernu diagnosticând starea naţiunii, un Radu Vancu care a descoperit la Aristotel o teorie de aplicat rețelei Facebook, un Norman Manea de o modestie pilduitoare, un Silviu Lupescu realist și visător deopotrivă.
Extrem de diferite şi interesant complementare, ipotezele şi argumentele scriitorilor adunaţi în volum conturează un atipic manual de teorie literară. De la definirea artei scrisului până la confesiunea dificultăţii de fi artist într-o lume un pic autistă, de la imposibilitatea de a fi altceva decât poet până la imixtiunea politicului în artă, foarte multe nelămuriri posibile ale cititorului se limpezesc cu această ocazie. De pildă, ,,Literatura(…) dă sensul vieții noastre cotidiene. Literatura este un fel de spațiu de salvare. Ea ne salvează de banalitate, de omul mic.’’ afirmă Vasile Ernu. Deopotrivă, arată el, literatura se dezvoltă acolo unde există un spaţiu al frământărilor. În altă parte, Ioan Es. Pop vorbeşte despre fragilitatea condiţiei de scriitor, mărturisind imposibilitatea de a se ierta pe sine: ,,Eu nu am vreun duşman în afară, marele meu duşman sînt eu însumi, iar faptul că nu-i pot ierta tânărului care am fost o greşeală greu de măsurat câtă vreme nimeni n-a oferit un instrument de măsură pentru aşa ceva mă face să cred că, deşi n-am să-l iert niciodată pe acel tânăr, atâta timp cât voi trăi, vom trăi împreună.’’În altă parte, Răzvan Petrescu oferă o exigentă rețetă de a face literatură propunând să scrii în așa fel încât să te bucure și să te încânte în primul rând pe tine ca autor, ca mai apoi să refaci totul o dată și încă o dată. Un alt interviu original este oferit de efervescentul Radu Vancu, fan al reţelelor ca mijloace de propagare poetică şi intelectuală. În acest sens, poetul sibian îl invocă pe nimeni altul decât pe Aristotel. Conform opiniei lui Radu Vancu inspirate de poetul Ion Mureşan, cine are spirit se vede pe reţea, cine nu, nu.
Atunci, de ce-am citi o carte de interviuri cu importanţi scriitori contemporani când aceştia se recomandă prin chiar ceea ce scriu, se infuzează declarat în opere, unde mai pui că dezvoltă implicit bloguri şi conturi de FB? Ei bine, este de remarcat că din aceste interviuri veţi obţine informaţii mai subtile decât din mediile amintite mai sus, veţi descoperi surprize ale temperamentelor umane, precum şi mirările opinenţilor despre ei înşişi în calitate de scriitori. Şi peste toate, o pudră de inexorabilă iubire de comunicare cu publicul lor.
PLUSURI
Putem considera că volumul înlocuieşte o emisiune culturală binecunoscută, moderată până nu de mult de autor.
RECOMANDARI
Tuturor cititorilor de literatură şi negreşit autorilor debutanţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu