miercuri, 24 iunie 2015

Selecţia "Formula AS"

Selecţia "Formula AS"

Selecţia "Formula AS"
 
* Dr. David Perlmutter, Kristin Loberg, "Ali­mente care ucid creierul. Cerealele, za­hă­rul şi alţi carbohidraţi", traducere de Irina Bra­teş, Editura Litera (tel. 0752/54.83.72). 380 p.

Auzim şi citim mereu pledoarii şi sfaturi pentru un stil de viaţă sănătos. Cu cât bolile omului modern fac mai multe victime, cu atât se înmulţesc în mass-media medicii, biochimiştii, nutriţioniştii, terapeuţii care ne explică ce e nociv şi ce e benefic pentru organismul nostru, ne expun descoperiri de ultimă oră ale cer­cetătorilor. Numai că teoriile şi indicaţiile lor practice se bat adesea cap în cap. Nu poţi să nu bă­nuieşti că în domeniul alimentaţiei, medicamentelor, cosmeticelor - industrii cu o uriaşă piaţă de desfacere - girul ex­per­ţilor ar putea fi cumpărat de afacerişti (nu mai vorbesc de publicitatea, mascată sau nu, căreia mulţi naivi îi cad în plasă). Se uită că, în societatea de consum, profitul comercial prevalează asupra sănătă­ţii. Dacă oamenii de ştiinţă sunt de acord că exerciţiul fizic, somnul suficient, igiena, moderaţia, echilibrul psihic reduc riscu­rile unor boli şi ne menţin în formă, în pri­vinţa dietelor, teoriile sunt derutante. Mereu ies din laboratoare concluzii ştiin­ţi­fice despre armele de lup­tă îm­potriva îmbătrâ­nirii, a afecţiunilor inerente uzurii organismului. Dintre ele, cea mai înspăimântătoare mi se pare cea legată de disfunc­ţiile cerebrale. De aceea am şi citit cartea neu­rologului american specia­lizat în le­gătura dintre nu­triţie şi bolile creierului. Nu sunt deloc în măsură să apreciez câtă dreptate are, dar pare con­vingător, de aceea o recomand mai ales persoa­nelor trecute de 50 de ani, cu precauţia ca, înainte de a aplica sfaturile lui pentru menţinerea creierului să­nă­tos, activ şi vigilent, să ceară şi părerea medicului lor curant.
E de domeniul evidenţei că, odată cu creşterea speranţei de viaţă, s-au înmulţit enorm bolile debi­litante ale acuităţii mentale. Dr. Perlmutter, care se laudă cu bune rezultate în practica medicală, după trei decenii de studii clinice şi de laborator, e convins că, pe lângă factorii genetici, există o strânsă legătură între ceea ce măncâm şi riscul tulburărilor cerebrale. Principalii vinovaţi pentru oribila maladie Alzheimer, dar şi pentru Parkinson, depresii grave, migrene şi o serie de boli autoimune ar fi glutenul şi zahărul, pro­porţia prea mare de carbohidraţi din hrană, în detri­mentul grăsimilor sănătoase. Neurologul susţine şi explică pe înţelesul profanilor, pornind de la nivelul celulei spre complexul mecanism metabolic, cât de nocive sunt cerealele hiperprocesate, zaharurile rafi­nate (care dau dependenţă), cum afectează ele hor­monii, neurotransmiţătorii şi generează ca reacţie in­fla­maţii ce perturbă metabolismul normal. Iar in­flamaţia cronică (stresul oxidativ) duce şi la degra­darea creierului. După ce demonstrează legătura dintre declinul cognitiv şi carbohidraţi, dr. Perlmutter susţine că eliminarea din dietă a glutenului, reducerea drastică a consumului de pâine, paste, prăjituri etc. previne şi ameliorează bolile degenerative. În schimb, spune el, creierul are nevoie de o dietă bogată în grăsimi. Cercetări statistice au arătat că persoanele cu un colesterol total mai ridicat nu se îmbolnăvesc la bătrâneţe de Alzheimer fiindcă "grăsimile - şi nu carbohidraţii - sunt combustibilul metabolismului înscris în gene", iar performanţele cognitive (me­morie, limbaj, raţionament) depind de colesterol (mo­da interesată a medicamentelor prescrise pentru scăderea colesterolului, o afacere foarte profitabilă, face foarte rău creierului). Nu cu medicamente, ci cu un "plan de acţiune pe 4 săptămâni", în care intră meniuri zilnice însoţite de reţete gustoase cu ouă, peşte, pui, avocado, ciocolată ş.a. ne sfătuieşte autorul să începem, pentru a ne menţine agili şi lucizi până la adânci bătrâneţi. El e convins că ramolirea nu e un proces inevitabil, creierul având o uimitoare capa­citate de regenerare dacă îi dăm ceea ce are nevoie. Soarta în timp a minţii noastre depinde şi de stilul de viaţă. Pare plauzibil.
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu