Introducere la Adolescenţii şi sexul

Dr. John Coleman
Adolescenţii şi sexul. Un ghid pentru părinţi
Editura Trei, 2013
Traducere din engleză de Smaranda Nistor

Citiţi un fragment din această carte.

*****
Intro

Dr. John Coleman este psiholog clinician. Timp de 14 ani a fost conferenţiar în cadrul Departamentului de Psihiatrie al Spitalului Regal din Londra. În 1989 a înfiinţat Fundaţia pentru Studiul Adolescenţei cu sediul la Brighton, o organizaţie independentă de cercetare şi formare profesională. Dr. Coleman a scris foarte multe cărţi şi articole pe tema adolescenţei şi a fost editorul revistei Journal of Adolescence. În anul 2001 a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic pentru servicii aduse sistemului de justiţie juvenilă. Este membru fondator al Asociaţiei pentru Sănătatea Tinerilor.

***
Cuvânt înainte
de Anne Weyman

Atunci când discuţi cu adulţii despre educaţia sexuală pe care au primit-o în copilărie şi adolescenţă, ei vor spune, în general, că a fost complet nepotrivită şi că şi-ar dori ceva mai bun pentru copiii lor. Aşadar, nu trebuie să ne surprindă dacă studiile arată că părinţii sunt de părere că trebuie să discute despre sex şi relaţii cu copiii lor. În plus, contrar opiniei larg răspândite, şi copiii îşi doresc acest dialog cu părinţii lor. Dar chiar şi azi, când se discută atât de mult despre sex în jurul nostru, realitatea comunicării din familie se ridică rareori la înălţimea aspiraţiilor nutrite de părinţi sau copii.

Adolescenţii şi sexul este o carte-instrument care ne ajută să umplem acest gol de comunicare, oferind informaţii clare şi sfaturi practice, cu picioarele pe pământ, părinţilor care vor să-şi sprijine copiii în dificilul proces al maturizării. Pe tot parcursul acestei cărţi, răzbat din rândurile ei însufleţirea şi devotamentul cu care John Coleman a căutat şi caută să îmbunătăţească vieţile tinerilor şi ale familiilor lor, punând în slujba acestui ideal întreg bagajul său de competenţă. Eu am convingerea că orice părinte care va citi această carte va constata în final că ştie mult mai multe lucruri şi este mult mai sigur pe sine. Drept rezultat, acelui părinte îi va fi mai uşor să comunice cu copiii săi despre sex şi relaţiile sexuale şi să le ofere acea înţelegere şi acea încredere în forţele proprii care îi vor ajuta să aibă relaţii umane împlinite şi pline de satisfacţii pe viitor.

(Anne Weyman este director general al Asociaţiei de Planning Familial, Cavaler al Ordinului Imperiului Britanic)

***
Introducere
de John Coleman

Această carte se adresează părinţilor şi tuturor celor care au grijă de copii, adolescenţi şi tineri. Există multe cărţi, broşuri, reviste şi alte materiale tipărite puse la dispoziţia adolescenţilor, dar puţine sunt cărţile scrise pentru mame şi taţi, pentru părinţi vitregi şi părinţi adoptivi, pentru alţi adulţi care cresc copii. În capitolele ce urmează eu voi acoperi câteva dintre problemele despre care eu cred că sunt de interes pentru aceşti adulţi. Sexualitatea nu-i deloc un subiect uşor de abordat, pentru părinţi şi alte persoane de îngrijire ai căror copii se apropie de adolescenţă. Toată lumea este conştientă de necesitatea de a discuta despre sex cu un adolescent. Singura problemă ar fi: cum începem conversaţia? Experienţa avută de o mamă cu fiica ei, descrisă de mine mai jos, le va suna probabil familiar multor adulţi care au avut de înfruntat o asemenea problemă:

Şi ţin minte că într-o zi mergeam cu mama pe cărarea de lângă calea ferată şi mama zice către mine: "Deci acuma ştii cum se face, da?" Şi eu am zis: "Păi deja ştiam, că doar am făcut-o, ştii". Şi pe urmă ea a zis: "Da, dar acum ştii tot ce trebuie, şi chestii de-astea". Şi mie începuse să mi se facă jenă, de fapt, şi tot ziceam că da, bine, şi mă tot chinuiam să schimb subiectul, să vorbim despre altceva, dar ea o ţinea întruna: "Aşa, deci acum ştii cum se fac copiii, da? Şi cum trebuie avut grijă de un copil" şi alte prostii de felul ăsta, şi eu ziceam: "Da, mami, sigur" şi îmi munceam creierii să vorbim despre altceva.

Fără îndoială că primul obstacol, şi încă zdrobitor, este stânjeneala. Mulţi adulţi pun sentimentul de jenă pe seama educaţiei sexuale defectuoase de care ei înşişi au avut parte când erau tineri. Posibil să fie un factor, dar mai sunt şi alte cauze care joacă un rol. Sexualitatea provoacă tot felul de sentimente complexe în interiorul unei familii, care au ca efect naşterea unor tabuuri şi a unor inhibiţii. Vom vorbi despre unele dintre ele pe parcursul acestei cărţi.

Mai sunt şi alte dificultăţi cu care se confruntă părinţii, în afară de jenă, atunci când vor să abordeze chestiunea sexualităţii adolescentine. Unii părinţi se simt nepregătiţi - neştiind ce să spună sau cum să facă faţă conflictelor în privinţa valorilor şi a atitudinilor. Alţii constată că se simt neliniştiţi în privinţa a ceea ce li se spune copiilor la şcoală în orele de educaţie sexuală sau legat de posibilitatea unei sarcini nedorite. Temerile de acest fel îi pot determina să se agite prea tare sau să exagereze cu măsurile de precauţie. Peste toate acestea, mai există şi situaţia în care părinţii se simt pur şi simplu depăşiţi. Însăşi ideea de a discuta despre sex şi sexualitate li se pare ceva de neimaginat, dincolo de capacitatea lor de înţelegere. Bineînţeles că îşi dau seama că fiul sau fiica lor a crescut, îşi dau seama că părinţii ar trebui să spună ceva, dar sunt parcă paralizaţi, incapabili să deschidă discuţia.

Speranţa mea este ca toţi părinţii şi, în general, persoanele de îngrijire, indiferent cât de timide sau temătoare, sigure pe ele sau stânjenite, să găsească informaţii şi sfaturi utile în această carte a mea.