Adolescenţii şi sexul

Dr. John Coleman
Adolescenţii şi sexul. Un ghid pentru părinţi
Editura Trei, 2013
Traducere din engleză de Smaranda Nistor

Citiţi introducerea acestei cărţi.

*****
1. Pubertatea

Pubertatea este acel moment din dezvoltarea fiinţei umane când trupul începe să se schimbe, din acela al unui copil în cel al unui adult. Pubertatea nu este un eveniment care să aibă loc o singură dată, ci, mai degrabă, un şir de multe evenimente diferite care au loc de-a lungul unei perioade întinse de timp - de obicei, în jur de doi ani.

Fireşte, sexualitatea nu începe odată cu pubertatea. Există multe moduri în care copiii demonstrează clar că sunt fiinţe dotate cu sexualitate. Copiii sunt curioşi în legătură cu propriul trup. Ei pun întrebări despre corpurile părinţilor lor. Uneori se masturbează sau găsesc alte moduri prin care să-şi îndeplinească nevoia de satisfacţie sau plăcere. Ei sunt conştienţi de diferenţele dintre cele două sexe. Toate aceste lucruri reflectă faptul că sexualitatea se dezvoltă gradat, începând cu perioada copilăriei mici. Atunci când apare pubertatea, copilul vostru nu va fi nici pe departe complet străin de orice gânduri şi idei de natură sexuală.

Dar pubertatea este totuşi un moment critic în procesul general de maturizare a fiinţei umane. În această etapă va căpăta trupul copilului caracteristicile unui adult matur din punct de vedere sexual. În plus, încep să aibă loc o gamă vastă de schimbări afective şi psihice. Toate acestea fac parte din pregătirea esenţială pentru perioada adultă, prin care trebuie să treacă fiecare adolescent.

În capitolul de faţă vom acoperi următoarele subiecte:

Schimbările fizice la fete / Schimbările fizice la băieţi / Vârsta pubertăţii
Consecinţele emoţionale ale pubertăţii
Menstruaţia
Ejacularea spontană nocturnă
Pubertatea a început să se instaleze mai devreme decât la generaţiile anterioare?

Schimbările fizice la fete

Despre procesul complet al pubertăţii se consideră că ar dura în jur de doi ani, deşi în unele cazuri poate să dureze mai mult. În această perioadă au loc multe schimbări asupra unor elemente diferite ale corpului. Pentru fete, cele mai importante sunt:
creşterea rapidă în înălţime (când fetele încep să fie mai înalte şi să aibă o masă corporală mai mare);
dezvoltarea organelor sexuale, cum sunt uterul şi vaginul;
creşterea în dimensiuni a inimii, a plămânilor şi a altor organe importante ale corpului;
schimbări în compoziţia sângelui şi în concentraţiile de hormoni;
înmugurirea sânilor şi rotunjirea şoldurilor;
apariţia pilozităţii corporale - în particular, creşterea părului la subsuoară şi în zona pubiană;
debutul menstruaţiei.

Când schimbările sunt astfel prezentate, sub formă de listă, se vede imediat că pubertatea influenţează aproape toate aspectele de funcţionare ale organismului. Bineînţeles, schimbările nu se petrec toate în acelaşi timp. La fete, apariţia părului pubian sau creşterea sânilor este cel mai probabil să semnaleze instalarea pubertăţii.
Menstruaţia este cel mai probabil să apară destul de târziu în cadrul succesiunii de evenimente de mai sus, după ce nivelul hormonilor s-a modificat şi organele sexuale interne s-au maturizat.

Schimbările fizice la băieţi

Băieţii trec şi ei prin multe schimbări fizice pe perioada pubertăţii, cele mai importante fiind următoarele:
creşterea rapidă în înălţime (când băieţii încep să fie mai înalţi şi să aibă o masă corporală mai mare);
dezvoltarea organelor sexuale, cum sunt penisul şi testiculele;
schimbări în compoziţia sângelui şi în concentraţiile de hormoni;
creşterea în dimensiuni a plămânilor, a inimii şi a altor organe importante ale corpului;
schimbarea vocii;
apariţia pilozităţii corporale - în particular pe faţă, la subsuoară şi în zona pubiană;
debutul poluţiilor nocturne (când băiatul se excită în somn şi penisul secretă spermă).

La fel ca în cazul fetelor, aceste schimbări au efecte de amploare şi influenţează toate părţile corpului. Chiar dacă fiecare băiat înaintează în propriul ritm prin perioada pubertăţii, pentru majoritatea, debutul acestei etape este semnalat de creşterea bruscă în înălţime, în timp ce fenomenul poluţiilor va apărea de regulă spre final. Poluţia indică faptul că băiatul a devenit matur din punct de vedere sexual.

Vârsta pubertăţii

În ultimii ani s-a discutat mult pe această temă, a vârstei pubertăţii. Mulţi sunt de părere că începe din ce în ce mai devreme, pe când alţii consideră că aceasta este doar un mit. Eu voi aborda această chestiune controversată într-o secţiune separată de la sfârşitul capitolului. Deocamdată, aş vrea să expun câteva probleme de ordin general care privesc vârsta pubertăţii.

Primul lucru care se cuvine spus este acela că băieţii şi fetele se deosebesc între ei din punctul de vedere al vârstei la care intră în pubertate. De obicei, băieţii rămân în urma fetelor cu vreun an şi jumătate până la doi. În medie, în ţările industrializate din Occident fetele intră la pubertate între 10 şi 11 ani, pe când băieţii încep cândva între 11 şi 12 ani. Aceste valori nu sunt, fireşte, decât nişte medii, şi este important să ţinem minte că există diferenţe enorme la nivel individual. Imaginaţi-vă o fotografie în care apar trei fetiţe de aceeaşi vârstă: 13 ani. Una dintre ele se vede că este încă un copil, fizic vorbind - fără pic de piept şi fără păr pubian. Cealaltă este la mijlocul pubertăţii, cu sânii înmuguriţi şi firişoare de păr pubian care deja se văd. Cea de a treia este complet maturizată fizic: trupul îi este de femeie, are deja menstruaţie şi este pe deplin dezvoltată din toate punctele de vedere. Cele trei fete se vor simţi probabil mult diferite între ele, în această etapă a vieţii. Ele arată altfel şi se prea poate să aibă altfel de prieteni şi să le intereseze alte lucruri. Totuşi, în câţiva ani, primele două o vor prinde din urmă pe cea de a treia, iar ritmurile lor diferite de dezvoltare nu vor mai însemna mare lucru pentru ele.

Există o categorie de prepuberi - dar numărul lor este foarte mic - despre care se poate spune că au o dezvoltare întârziată. Faţă de majoritatea celorlalţi, ei vor mai avea nevoie de cel puţin doi ani ca să ajungă la pubertate. Din câte ştim până acum, cu excepţia unor cazuri extreme, această întârziere nu are niciun efect asupra lor ca adulţi. Totuşi, se poate întâmpla ca viaţa lor socială să fie mai dificilă, pentru o vreme. Adulţii trebuie să se arate receptivi şi înţelegători în faţa trebuinţelor particulare ale acestei categorii de copii. Nu de puţine ori, ei vor avea nevoie de un pic de sprijin în plus din partea noastră şi să-i liniştim că vor reuşi, la un moment dat, să-i prindă din urmă pe congenerii lor.

La celălalt capăt al spectrului de variaţie, există copii care se dezvoltă mult mai repede decât media:

Păi, cred că eu m-am schimbat, probabil, mult mai devreme decât toţi ceilalţi colegi de clasă, fizic vorbind. Chestie care poate să fie foarte jenantă când eşti la gimnaziu. Păi da, dacă eu purtam sutien, toţi băieţii se învârteau pe lângă mine, şi mă ciupeau de bretele, prin bluză, vă daţi seama în ce hal puteau să mă enerveze! Mă făceau să mă simt extrem de prost. Dar, cu ajutorul părinţilor mei, fiindcă mă duceam acasă şi puteam să discut cu ei... îmi ziceau că trebuie să înţeleg, că băieţii nu trec prin chestia asta şi n-au de unde să ştie, şi că deocamdată n-am ce face, trebuie să suport. După aceea, cred că am făcut faţă foarte bine. Dar la început a fost greu. (O adolescentă de 16 ani)

Majoritatea băieţilor care se dezvoltă devreme par să fie în avantaj, dat fiind că forţa fizică şi abilităţile sportive îi fac să fie foarte populari printre colegi. În cazul fetelor, situaţia e ceva mai amestecată. Poate că vor fi preferate, uneori, de băieţii mai mari, dar probabil că nu se vor bucura de simpatia colegelor de generaţie care se dezvoltă mai lent - ceea ce le va face să fie excluse din activităţile specifice grupurilor de fete. De asemenea, s-ar putea ca maturizarea fizică să nu fie însoţită de o maturizare emoţională pe potrivă. Fetele care intră foarte devreme la pubertate vor avea uneori nevoie de un plus de susţinere din partea adulţilor.

Consecinţele emoţionale ale pubertăţii

În mod evident, nişte schimbări fizice atât de radicale nu pot avea loc fără să existe şi nişte consecinţe psihologice foarte importante. Copilul vostru s-ar putea simţi dat peste cap de modificările apărute în corpul său. Posibil să se simtă ciudat sau mult diferit faţă de ceilalţi tovarăşi de şcoală şi joacă. Uneori, puberilor noştri li se poate întâmpla să aibă impresia că nu se mai recunosc pe ei înşişi în oglindă.

La urma urmei, este nevoie de timp ca să te obişnuieşti cu faptul că eşti mai înalt şi mai solid, ai muşchi noi, ai un corp diferit de cel de până atunci. Ceea ce se poate întâmpla să ducă la o etapă de stângăcie, atât la propriu, cât şi la figurat. Toate acestea luate împreună, în combinaţie cu modificările fizice, îl pot face pe adolescentul nostru să fie extrem de timid.

Ca rezultat al schimbărilor hormonale, tinerii trec printr-o serie întreagă de sentimente inedite pentru ei. Unele pot fi plăcute, dar vor exista şi mai multe stări depresive şi de lipsă de chef. Adulţii nu trebuie să fie surprinşi dacă, în această etapă, adolescenţii par să fie în mai mare măsură afectaţi de sentimentele lor decât se întâmpla înainte, când erau mai mici. Se prea poate să treacă brusc de la o stare de spirit la alta, chiar complet opuse. Toate acestea sunt perfect normale, făcând parte din procesul de adaptare la schimbările pubertăţii.

La vârsta aceasta, băieţii şi fetele vor fi mai înclinaţi să aibă dubii şi incertitudini cu privire la propria persoană. Modificările fizice duc la schimbarea sentimentului de sine, ceea ce poate să provoace o seamă întreagă de anxietăţi. Unele vor avea legătură cu preocuparea pentru aspectul fizic. E normal ce mi se întâmplă? Corpul meu are forma pe care ar trebui s-o aibă? Cum să fac să nu mai am coşuri? Nu sunt prea gras/grasă? Sânii mei nu sunt anormal de mari? Oare am penisul prea mic?

Îmi amintesc că fata mea zicea: "Am nişte umflături, mami, uite, sunt umflături!" Şi, mă rog, ce puteam să zic şi eu, "lasă, mamă, nu te speria, îţi cresc şi ţie sânii, că deja ar fi timpul". Şi pe urmă ajungeam la faza cu "păi mă doare", dar în final a aflat şi ea că e perfect normal şi că nu la toate fetele cresc la fel de repede, şi s-a liniştit. Cred că noi am trecut prin destul de multe momente când lucrurile nu vin chiar aşa, pe neaşteptate, dar pe de altă parte nu sunt nici chiar cum te-ai fi aşteptat, nu e neapărat să fie totul simplu şi clar, şi chestii care te fac să cam intri în panică. De obicei spuneam "lasă, nu-ţi face griji, sunt sigură că e perfect normal", dar, în acelaşi timp, ştii şi tu că e inevitabil, copilul oricum îşi va face probleme, orice i-ai spune tu. (O mamă cu o fată şi doi băieţi)

Alte genuri de temeri sunt mai degrabă în legătură cu probleme de socializare: prietenii, relaţiile romantice, ce fel de persoană este sau urmează să devină fata sau băiatul în cauză. Din nou, grijile de la vârsta aceasta sunt un element important al procesului de maturizare. Ele fac parte în mod necesar din transformarea adolescenţilor noştri din copii în adulţi tineri.

Menstruaţia

Dat fiind că această carte li se adresează adulţilor, mai degrabă decât tinerilor, nu voi intra în prea mare detaliu cu referire la menstruaţie şi la debutul ei. Există o mulţime de cărţi utile pentru adolescenţi, pe această temă, şi este cu siguranţă o idee foarte bună ca fiecare familie să aibă în casă una sau două asemenea cărţi. Veţi găsi câteva sugestii la sfârşitul capitolului.

Cu ce fel de probleme se confruntă părinţii şi persoanele de îngrijire atunci când vine vorba de prima menstră a unei fete? Cea mai evidentă este, desigur, chestiunea pregătirii psihice. Oricât de hotărâţi am fi să luăm toate măsurile pentru ca tânăra fată în cauză să fie bine pregătită, odată sosit momentul, nu va fi neapărat uşor. Ca părinţi, s-ar putea să ne simţim stânjeniţi de această discuţie - chiar mai stânjeniţi decât s-ar fi aşteptat oricare dintre cei doi părinţi. Sau poate fi greu de găsit momentul potrivit. Când fetiţa noastră are nouă ani, poate părea prea devreme, dar la zece ani s-ar putea să fie prea târziu. De asemenea, trebuie spus că unii copii sunt mai receptivi şi mai curioşi decât alţii. O fetiţă poate fi vorbăreaţă şi perfect relaxată în legătură cu orice subiect care priveşte corpul ei şi poate să-i placă să discute lucruri intime cu mama ei sau cu un alt adult. O alta - poate chiar sora primeia, deci din aceeaşi familie - poate fi timidă şi ruşinoasă când se pune problema să discute despre chestiuni personale.

Părinţii şi persoanele de îngrijire trebuie să se asigure că fata este pregătită aşa cum se cuvine şi bine informată în legătură cu menstruaţia. Cel mai bun moment pentru a face acest lucru va fi, probabil, în punctul de la care începe pubertatea. După cum spuneam mai devreme, fiecare fetiţă îşi are propriul ritm, diferit de al tuturor celorlalte, deci nu există o regulă generală, care să se potrivească tuturor, în privinţa vârstei corecte. Părinţii trebuie să fie atenţi la dezvoltarea fetiţei, iar în clipa când primele semne ale pubertăţii devin evidente (cum ar fi înmugurirea sânilor), acela este un moment potrivit pentru a începe discuţia despre menstruaţie. Tot acum este momentul în care trebuie să ne gândim să-i cumpărăm primul sutien (un model special pentru activităţile sportive).

Important este să nu uităm că fetele s-ar putea să fie mai îngrijorate sau mai speriate de ideea menstruaţiei decât pot exprima în cuvinte. Gândul că pierzi sânge poate provoca tot felul de spaime şi frici - atât raţionale, cât şi iraţionale. Lucrurile acestea pot fi dificil de împărtăşit cu altcineva, chiar şi într-o familie unde atmosfera este extrem de tandră şi de iubitoare. În discuţiile cu adolescenţii, aceasta este o tematică recurentă permanent:

Îmi amintesc ce frică mi-a fost mie prima dată şi ce silă mi-a fost. Îmi ziceam în sinea mea că eu nu vreau să trec prin chestia asta, atâţia ani de zile de-acum înainte. Şi mi-era o silă îngrozitoare, pe cuvânt. Plângeam şi ţipam şi nu voiam să mi se întâmple şi mie, pur şi simplu nu voiam! Nu e vorba că n-aş fi fost pregătită, adică vreau să spun că ştiam, aşa, teoretic, că urmează să mi se întâmple şi mie şi etcetera. Dar de fapt nu prea mă pregătisem, cu adevărat, la modul că nu-mi închipuiam cum o să mă simt, de fapt, la gândul că o să mi se întâmple în fiecare lună şi etcetera. Iar mama a zis ceva de genul da, mă rog, gândeşte-te şi tu la chestia asta ca la un dar, nu ca la o tortură, sau, mă rog, o chestie la modul ăsta. De fapt, vreau să spun că, într-un fel, te gândeşti că urăşti să treci prin asta în fiecare lună. (O fată de 15 ani)

Oricât de bine pregătită ar fi o fată, întotdeauna va exista un anumit sentiment de nelinişte sau de jenă asociat cu începutul menstruaţiei. Aşadar, merită tot efortul să ne asigurăm că fata are acces la o carte sau la o broşură explicativă, în plus faţă de discuţiile despre ciclul menstrual. Procedând astfel, ea va avea posibilitatea să caute informaţiile cuvenite aşa cum doreşte şi atunci când doreşte. Poate că va avea nişte întrebări de natură practică, pe care i se pare caraghios să le exprime cu voce tare în faţa cuiva, ori poate se teme de nişte lucruri care i se par prea jenante:

Adică ţin minte şi acum cum a fost când am auzit prima oară de ce înseamnă să-ţi vină ciclul, de la o prietenă, şi nu credeam, tot ziceam că nu se poate, dar de fapt eram speriată. Nu-mi venea să cred şi m-am dus acasă şi am întrebat-o pe mama, şi ea mi-a spus că e adevărat. De fapt, eu mă aşteptasem ca mama să spună că nu, nu-i adevărat, şi atunci chiar mi-a fost îngrozitor de frică. (O fată de 14 ani)

Nu toate fetele vor locui cu mamele lor naturale la vârsta pubertăţii. Unele se vor afla în grija tatălui, a unei mame vitrege, a unei mame sociale sau a altei persoane de îngrijire. În asemenea situaţii, unui adolescent s-ar putea să-i vină şi mai greu să pună întrebări delicate sau să-şi împărtăşească temerile şi neliniştile intime. Cu atât mai important devine, aşadar, ca persoanele adulte din preajma lor să se asigure că fetiţele ştiu unde trebuie să se ducă după informaţiile de care au nevoie.

Ejacularea spontană nocturnă

Ejacularea spontană nocturnă sau poluţia are loc atunci când un băiat se excită în timpul somnului până la punctul în care ajunge să ejaculeze (se scurge spermă din penis). Prima asemenea ejaculare spontană din cauza viselor erotice nu are, în general, aceeaşi însemnătate pentru băieţi ca debutul menstruaţiei pentru o fată. Chiar şi aşa însă, nu trebuie să subestimăm importanţa poluţiilor. Ele pot să provoace multă anxietate dacă adolescentul nu este pregătit cum se cuvine. Rezultatele unei asemenea ejaculări, cum ar fi petele umede de pe aşternut, pot fi extrem de stânjenitoare:

Băiatul meu cel mai mic, când a avut o ejaculare nocturnă, a fost îngrozitor de jenat. Pentru că urma să se ducă acasă la sora mea peste weekend şi să doarmă acolo, eu voiam să-şi ia pilota cu el, iar el tot îndruga "nu pot s-o iau cu mine, e plină de hărţi", şi eu nu-nţelegeam ce vrea să spună, credeam că nu aud bine. Of, Dumnezeule, i-am zis, doar a fost a fratelui tău înainte să te-nveleşti tu cu ea! Iar el părea atât de jenat... Moment în care mi-am dat seama că avusese un vis erotic şi o pătase toată, aşa că a trebuit să mă port ca şi cum nu se întâmplase nimic. (O mamă cu trei băieţi)

Delicateţea din partea părinţilor sau a persoanelor de îngrijire este absolut esenţială. În plus, este evident foarte important pentru toţi băieţii să fie pregătiţi aşa cum trebuie. Chiar dacă nu trebuie să facem mare caz din acest lucru, câteva simple informaţii, cum ar fi faptul că aproape toţi băieţii au poluţii începând cu pubertatea, trebuie să le asigure un anumit grad de confort psihic.

Pubertatea a început să se instaleze mai devreme decât la generaţiile anterioare?

Precum spuneam, în ultimii ani s-a dezbătut foarte mult această chestiune. Există dovezi temeinice care arată că, în prima jumătate a secolului 20, vârsta pubertăţii a scăzut semnificativ în ţările occidentale. Se crede că acesta a fost rezultatul unui mod de alimentaţie mai sănătos şi al îmbunătăţirii serviciilor de sănătate. Totuşi, nu putem avea la fel de multă certitudine în privinţa a ceea ce s-a întâmplat din anii 1960 încoace.
Deşi unii sunt de părere că debutul pubertăţii continuă să coboare la vârste din ce în ce mai mici, alţii spun că nu există probe ştiinţifice riguroase care să susţină această opinie. La modul general vorbind, majoritatea pedagogilor sunt de părere că pubertatea a început să se instaleze mai devreme şi că, faţă de cum stăteau lucrurile în urmă cu douăzeci-treizeci de ani, sunt mai multe fetiţe care au prima menstră în şcoala primară. Totuşi, majoritatea medicilor afirmă că, deocamdată, nu dispunem de studiile necesare pentru a susţine această afirmaţie.

Lucrul foarte cert este că s-a schimbat comportamentul social, în sensul că mulţi copii de nouă, zece şi unsprezece ani se implică în activităţi considerate a fi specifice adolescenţei. Oricine se uită azi în curtea unei şcoli primare, în timpul pauzei, va vedea cât de maturi par să fie unii copii - şi mai ales fetele. Acest comportament social matur poate influenţa modul în care privim grupele de vârstă "preadolescentine" şi ne poate influenţa convingerile legate de vârsta la care se instalează pubertatea.

Lăsând deoparte această controversă, ştim că în ziua de azi un număr considerabil de mare de fete au prima menstră înainte de a ajunge la gimnaziu. Acest lucru nu mai este deloc ceva neobişnuit şi n-ar trebui să neliniştească pe nimeni - nici pe părinţi, nici pe tinerele fete. Dacă totuşi fiica noastră pare să aibă probleme, trebuie să stăm de vorbă cu cadrul didactic care are clasa în grijă, pentru a ne asigura că:
şcoala dispune de dotările necesare în grupurile sanitare (spre exemplu, coş de gunoi pentru absorbantele folosite);
în spaţiul grupurilor sanitare există cabine ferite de priviri indiscrete;
şcoala are reguli adecvate în ce priveşte educaţia sexuală.

Atât fetele, cât şi băieţii trebuie să ştie câte ceva despre pubertate şi menstruaţie, în şcoala primară. În momentul în care au ajuns la gimnaziu, deja e prea târziu.