joi, 10 septembrie 2015

Selecţia "FORMULA AS"

Selecţia "FORMULA AS"

Selecţia "FORMULA AS"
 
* Michel Houellebecq, "Supunere", tra­­du­­ce­re şi note de Daniel Nicolescu, Edi­tura Hu­ma­nitas fiction (tel. 0372/74.33.82), 262 p.

Houellebecq stârneşte scandal cu fiecare nou roman aşteptat şi vândut ca pâinea caldă. E un pro­vocator specializat în cocktailuri incendiare pe teme ultracontemporane. Din 1994 şi până acum, cele şase romane ale lui au încins fiecare spiritele, i-au adus pe plan mondial nenumăraţi admiratori şi de­tractori, dar n-au lăsat pe nimeni indiferent. Câteva motive trec obsesional dintr-o carte în alta: sin­gurătatea omului de azi, de­rivele sexuale, atacul la adresa unei civilizaţii a dis­trac­ţiei fără li­mite mo­rale şi la adresa demo­craţiei occi­dentale, cu politicienii, intelectualii şi mass-media ei. Sunt şi câţiva filosofi şi scriitori, mereu citaţi ca maeştri de gândire şi de lite­ra­tură. Şi mai e stilul - alb, plat, pe alocuri re­por­­tericesc. Toate acestea dau o unitate operei, al cărei liant e dezgustul autorului pentru lumea în care trăieşte, agasarea pe care i-o provoacă ideo­lo­giile, cu discursurile lor ma­nipulatoa­re. El dă exas­perat în dreapta şi stân­ga, motorul roma­ne­lor având drept combus­tibil plicti­sea­la, vacuita­tea sufle­teas­că şi ura (de sine şi de cei­lalţi). Dar fiindcă e foar­te in­teligent şi ta­lentat, Michel Houellebecq nu mi­zează doar pe inso­lenţă, pe os­ten­taţia rebelă faţă de orice autoritate, ci ştie şi cum să-şi ţină a­proa­pe cititorul de la în­ceput pâ­nă la final, ori­cât de greu de digerat i-ar fi po­veştile. Pur şi simplu te fascinează cu strategii flu­ide, de care te laşi purtat fără să vrei, te bagă cu na­sul în plăgile infectate ale epocii noastre - ni­hilism, blazare, imo­ralitate, lă­comie, infantili­zare, violenţă ş.c.l. - şi dacă nu eşti ipocrit, re­cunoşti adevăruri co­tidiene. Cel mai nou ro­man al lui, "Supunere", lan­sat cu vacarm me­diatic european în urmă cu câ­teva luni, a fost tradus în timp record şi foarte bine de Daniel Nicolescu. Ha­zardul a făcut ca apariţia acestei ficţiuni po­litice despre islamizarea Franţei să coincidă cu atacul te­rorist de la "Charlie Hebdo"(uneori scri­itorii au ui­mi­toare intuiţii profetice). Vă daţi sea­ma că, în acest con­text tensionat, Houel­lebecq, care era şi până atunci "un feno­men", un star internaţional, a stat în centrul unor aprige controverse. Mai fusese el acuzat încă din 2001 de islamofobie, de miso­gi­nism, de lip­să de patriotism, şi-i pusese în cap şi îna­inte pe adep­ţii corectitudinii politice, dar acum polemicile s-au încins până la incandescenţă, scri­itorul fiind consi­derat de unii iresponsabil şi abject, iar romanul - sec, fals şi fără valoare literară. Veţi ju­deca singuri, în orice caz merită citit şi se ci­teşte uşor. Acţiunea se pe­­trece în 2022 şi are ca narator un univer­si­tar, François, specializat în lite­ra­tura franceză a sec. XIX şi în special în Huysmans, scriitorul em­ble­matic al de­ca­den­tis­mului, convertit la cato­licism. Ca şi alte per­so­naje prin­ci­pale din ro­manele an­te­rioare, mi se pare că profesorul so­litar, alcoolic, pre­ocupat de sex, dar incapabil de dra­goste, martor la diso­luţia ge­ne­rală, vine din "Stră­inul"lui Camus şi "Greaţa"lui Sartre (deşi aceş­tia nu figurează prin­tre autorii favoriţi, care sunt Bal­zac, Baudelaire şi Dostoievski). "Decli­nul Occi­den­tului"la care asistă François, viaţa uni­versitară cu ambiţiile, con­­cu­renţa şi com­pro­misurile ei, tul­­bu­rările so­ciale şi ne­voia tot mai acu­tă de regăsire spirituală în religie în sec. XXI nu sunt tratate nici tezist, nici satiric, de­şi umo­rul îşi face loc. Houellebecq nu pare să ţină par­tea ni­mănui. Ex­pune doar riscu­rile de­mo­craţiei occi­dentale, îm­pin­gând la absurd crizele po­litice de azi ale Franţei. El îşi imagi­nează că peste doar 7 ani, la alegerile pre­zi­denţiale, partidele tra­di­ţionale de dreap­ta (UMP) şi de stânga (PS) sunt scoa­se din joc de Frontul Na­ţional şi de o forma­ţiune nou înfiinţată, Frăţia Musulmană, ai căror re­prezentanţi ajung în ulti­mul tur de scrutin. Cum a fost şi la noi, cu Vadim Tu­dor şi Ili­escu, fostele par­tide de guver­nământ sus­ţin răul mai mic, şi astfel Frăţia Musulmană câştigă pre­şe­din­ţia şi impune francezilor un regim isla­mic, în spe­cial în domeniul învăţământului şi fa­miliei. Pen­­tru a-şi păstra pos­tu­rile şi a beneficia de pri­vi­legii, mulţi intelectuali (in­clusiv François) se con­ver­tesc la Islam, acceptă cen­zura, îşi vând conştiinţa şi con­tribuie la pro­pa­ganda noii ide­ologii. "Su­punere"mi s-a părut un roman puter­nic şi trist, care în­deam­nă la vigilenţă.
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu