Selecţia "FORMULA AS"
* Karen Joy Fowler, "Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi",
traducere de Mirella Acsente, Editura Litera (tel. 021/319.63.90), 350
p.
Vă propun azi o carte de vacanţă pe cât de surprinzătoare, pe atât de emoţionantă, în special pentru iubitorii de animale, numeroşi după câte ştiu printre cititorii revistei noastre. Numele autoarei nu-mi era chiar necunoscut, după ce ecranizarea unui alt roman al ei, "Cercul literar Jane Austen", a fost difuzată, cu multe reluări, pe Pro Cinema. Filmul avea o idee ingenioasă, care ieşea din schemele comerciale americane, ceea ce m-a făcut să reţin numele lui Karen Joy Fowler. Dar abia când am citit romanul acesta, tradus recent la Litera, i-am putut aprecia inteligenţa, originalitatea construcţiei, seriozitatea documentării şi sensibilitatea care o detaşează pe o piaţă internaţională de best-sellers unde topurile de vânzări nu prea au legătură cu valoarea literară. Sunt însă premii care ţin cont de ea şi contează la rândul lor, iar "Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi" a avut parte în 2013 de Premiul PEN/ Faulkner pentru ficţiune şi a fost nominalizat în 2014 la Man Booker Prize. O garanţie în plus că merită să vă petreceţi timpul cu acest roman. Acţiunea lui se întinde între 1964 şi 2012, dar nu e povestită cronologic. Naratoarea, Rosemary Cooke, mărturiseşte din prolog că, în copilărie fiind exasperant de vorbăreaţă, părinţii o sfătuiau să treacă peste prima parte şi să înceapă de la mijloc, iar dacă se gândeşte să spună trei lucruri, să-l aleagă doar pe cel ce-i place mai mult. Aşa că şi povestea neobişnuită a familiei sale va începe de la mijloc, din 1996, va continua cu sfârşitul începutului, în 1979, şi apoi cu începutul sfârşitului - 1992, pentru ca din perspectiva unui prezent fixat în 2012 toate întâmplările şi destinele personajelor să capete înţelesuri ce depăşesc individualul şi particularul, atingând problemele grave, mai vechi şi mai noi, ale umanităţii: raportul dintre ştiinţă şi religie, dintre libertate şi lege, dintre economie şi ecologie, dintre cercetare şi etică etc. Aşa cum o spune simpatica Rose, de la mijloc spre sfârşit şi apoi către început, povestea familiei Cooke din Bloomington, Indiana are legătură cu toate acestea. Tatăl, profesor universitar specializat în psihologie animală, iniţiază împreună cu masteranzii săi un experiment curajos: când i se naşte cel de al doilea copil, chiar povestitoarea noastră Rose, aduce în casă un pui nou-născut de cimpanzeu, botezată Fern, care e crescută împreună cu fetiţa şi fratele ei mai mare, Lowell. Iubită şi tratată ca un copil uman, maimuţa e percepută de Rose şi Lowell ca sora lor, nu ca un animal de companie. Însă după cinci ani, profesorul Cooke, care îşi dă seama că e mult mai puţin probabil să o antropomorfizeze pe Fern decât să o animalizeze pe Rose, o îndepărtează din familia lui, ceea ce provoacă celor doi copii, dar şi mamei lor, răni sufleteşti profunde, Lowell, care nu suportă ideea ca pe sora lui Fern să se facă experienţe de laborator, fuge de acasă în căutarea ei, se alătură unei Mişcări pentru Drepturile Animalelor care foloseşte acţiunea directă - de la eliberarea prin forţă a animalelor din centrele de cercetări la incendierea laboratoarelor -, e urmărit şi arestat de FBI. Pentru Rose, geamăna lui Fern, atât dispariţia primatei şi a fratelui din familie, depresia mamei cât şi convingerile tatălui referitoare la natura animalică a fiinţei umane (în care precumpănesc emoţia şi instinctul, iar raţiunea, judecata sunt doar un strat subţire) - sunt destabilizatoare şi o împiedică să-şi găsească drumul în viaţă. Studiile ei universitare despre violenţă, compasiune, Celălalt, despre "religia ştiinţei" în care crescuse devin un fel de exorcism sub deviza "Toţi se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândeşte să se schimbe pe sine". Până la urmă, Rose îşi găseşte rostul, devine educatoare la o grădiniţă - "ocupaţia cea mai apropiată de viaţa cu o turmă de cimpanzei din tot ce am reuşit să fac până acum". Povestea trăznită pe care ne-o spune într-un mod atât de original şi simpatic Karen Joy Fowler nu se reduce la relaţiile părinţi-copii, oameni-animale, ştiinţă-etică şi atinge şi o mulţime de alte puncte sensibile ale societăţii de azi.
Vă propun azi o carte de vacanţă pe cât de surprinzătoare, pe atât de emoţionantă, în special pentru iubitorii de animale, numeroşi după câte ştiu printre cititorii revistei noastre. Numele autoarei nu-mi era chiar necunoscut, după ce ecranizarea unui alt roman al ei, "Cercul literar Jane Austen", a fost difuzată, cu multe reluări, pe Pro Cinema. Filmul avea o idee ingenioasă, care ieşea din schemele comerciale americane, ceea ce m-a făcut să reţin numele lui Karen Joy Fowler. Dar abia când am citit romanul acesta, tradus recent la Litera, i-am putut aprecia inteligenţa, originalitatea construcţiei, seriozitatea documentării şi sensibilitatea care o detaşează pe o piaţă internaţională de best-sellers unde topurile de vânzări nu prea au legătură cu valoarea literară. Sunt însă premii care ţin cont de ea şi contează la rândul lor, iar "Ne-am ieşit cu toţii complet din minţi" a avut parte în 2013 de Premiul PEN/ Faulkner pentru ficţiune şi a fost nominalizat în 2014 la Man Booker Prize. O garanţie în plus că merită să vă petreceţi timpul cu acest roman. Acţiunea lui se întinde între 1964 şi 2012, dar nu e povestită cronologic. Naratoarea, Rosemary Cooke, mărturiseşte din prolog că, în copilărie fiind exasperant de vorbăreaţă, părinţii o sfătuiau să treacă peste prima parte şi să înceapă de la mijloc, iar dacă se gândeşte să spună trei lucruri, să-l aleagă doar pe cel ce-i place mai mult. Aşa că şi povestea neobişnuită a familiei sale va începe de la mijloc, din 1996, va continua cu sfârşitul începutului, în 1979, şi apoi cu începutul sfârşitului - 1992, pentru ca din perspectiva unui prezent fixat în 2012 toate întâmplările şi destinele personajelor să capete înţelesuri ce depăşesc individualul şi particularul, atingând problemele grave, mai vechi şi mai noi, ale umanităţii: raportul dintre ştiinţă şi religie, dintre libertate şi lege, dintre economie şi ecologie, dintre cercetare şi etică etc. Aşa cum o spune simpatica Rose, de la mijloc spre sfârşit şi apoi către început, povestea familiei Cooke din Bloomington, Indiana are legătură cu toate acestea. Tatăl, profesor universitar specializat în psihologie animală, iniţiază împreună cu masteranzii săi un experiment curajos: când i se naşte cel de al doilea copil, chiar povestitoarea noastră Rose, aduce în casă un pui nou-născut de cimpanzeu, botezată Fern, care e crescută împreună cu fetiţa şi fratele ei mai mare, Lowell. Iubită şi tratată ca un copil uman, maimuţa e percepută de Rose şi Lowell ca sora lor, nu ca un animal de companie. Însă după cinci ani, profesorul Cooke, care îşi dă seama că e mult mai puţin probabil să o antropomorfizeze pe Fern decât să o animalizeze pe Rose, o îndepărtează din familia lui, ceea ce provoacă celor doi copii, dar şi mamei lor, răni sufleteşti profunde, Lowell, care nu suportă ideea ca pe sora lui Fern să se facă experienţe de laborator, fuge de acasă în căutarea ei, se alătură unei Mişcări pentru Drepturile Animalelor care foloseşte acţiunea directă - de la eliberarea prin forţă a animalelor din centrele de cercetări la incendierea laboratoarelor -, e urmărit şi arestat de FBI. Pentru Rose, geamăna lui Fern, atât dispariţia primatei şi a fratelui din familie, depresia mamei cât şi convingerile tatălui referitoare la natura animalică a fiinţei umane (în care precumpănesc emoţia şi instinctul, iar raţiunea, judecata sunt doar un strat subţire) - sunt destabilizatoare şi o împiedică să-şi găsească drumul în viaţă. Studiile ei universitare despre violenţă, compasiune, Celălalt, despre "religia ştiinţei" în care crescuse devin un fel de exorcism sub deviza "Toţi se gândesc să schimbe lumea, dar nimeni nu se gândeşte să se schimbe pe sine". Până la urmă, Rose îşi găseşte rostul, devine educatoare la o grădiniţă - "ocupaţia cea mai apropiată de viaţa cu o turmă de cimpanzei din tot ce am reuşit să fac până acum". Povestea trăznită pe care ne-o spune într-un mod atât de original şi simpatic Karen Joy Fowler nu se reduce la relaţiile părinţi-copii, oameni-animale, ştiinţă-etică şi atinge şi o mulţime de alte puncte sensibile ale societăţii de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu