joi, 10 septembrie 2015

Culorile Sunetelor

Culorile Sunetelor

Culorile Sunetelor
 
CARTEA DE MUZICĂ

Apariţia acestui volum de peste o mie de pagini reprezintă un moment remarcabil pentru istoria muzicii româneşti contem­po­rane. Avem zilnic concerte, fes­ti­valuri, vedete internaţionale, posturi de ra­dio şi de televiziune dedicate muzicii, însă lip­sa cuvântului scris, a presei specializate, a istoriei, a criticii muzicii româneşti actuale produce o confuzie a scării valorice cu o foar­te superficială înţelegere a fenomenului. Lansată de curând la Editura RAO, "Culo­rile Sunetelor - Muzica şi artele vizuale", car­tea coordonată de Ioan Big şi Radu Lu­paş­cu reuşeşte să devină o bornă, să aducă la lumină multe aspecte esenţiale ale muzicii româneşti. Calea aleasă de autori pentru a găsi legăturile dintre muzică şi celelalte arte este dialogul. Volumul cuprinde, în ma­re par­­­te, interviuri cu prestigioşi mu­zi­cieni, mu­zi­cologi, ac­­tori, regizori, ca­me­ramani, oameni de teatru şi de film, artişti plastici. A­flăm, de pildă, că re­gizorul Nae Caranfil a început să studieze pianul la opt ani, de­şi şi-ar fi dorit foarte mult vioara, iar acum îşi scrie singur muzica şi aranja­men­tele pentru filmele sale, că Oana Pellea consideră că fiecare rol al său a avut propria muzicalitate sau că Hanno Höfer se simte puţin intimidat de ideea de a face muzică de film. Dan An­drei Aldea, Ni­cu Alifantis, Alexandru Darie, Cristian Mun­giu, Mircea Daneliuc sunt doar câteva dintre personalităţile ce apar in­ter­vie­vate în această carte. "Naşterea ideii an­to­logiei a plecat dintr-o dublă frus­trare co­mună", spune Ioan Big, ale cărui pre­ce­dente cărţi au avut ca su­biecte viaţa lui Eric Clap­ton, evo­luţia muzicii punk sau istoria trupei The Rolling Stones. "Prima este aceea că s-au creat şi se creează compoziţii mu­zi­cale ex­cep­ţionale pen­tru piese de teatru care, oda­tă ieşite din stagiune, nu mai sunt dispo­nibile pentru audiţie. Totodată, în spaţiile comerciale sunt oferite spre vânzare sute de coloane so­no­re ale filmelor străine, dar nu ai po­si­bi­li­tatea să achiziţionezi pe CD mu­zică din filme româneşti fundamentale. A do­ua: de multe ori, influenţaţi de cenuşiul co­tidian, cădem pra­dă unui fals mizera­bi­lism, care ne face să deplângem lipsa va­lorilor în cultura ro­­mâ­nească şi/sau a şan­selor pe care ta­len­tele le au pentru afir­mare... Asta, în con­di­ţiile în care uităm, ig­no­răm sau trecem mult prea uşor cu vederea faptul că avem o sumă în­trea­­gă de modele, care datorită harului re­mar­cabil, trec cu uşurinţă în ambele sen­suri frontiera între arta cultă şi cultura pop(ula­ră), cea de masă...
Culorile SunetelorIoan Big
 
Culorile SunetelorRadu Lupaşcu
 
De la Maria Ce­botari, vo­ce de talia lui Darclée, a cărei pre­zen­ţă în filme face parte acum din pa­tri­mo­niul eu­ro­pean cine­ma­tografic, sau Vladimir Cos­ma, ce a com­pus sute şi sute de coloane sonore pen­tru fil­me celebre, la Oana Pellea, ca­re joa­că pe sce­nele bucu­reş­tene, pe texte de Eu­gen Io­nes­cu şi Gellu Na­um, dar a avut roluri im­por­tante în producţii internaţionale, sem­nate de Alfonso Cuaron sau Alexandre Aja."
"Ideea principală, de a scrie despre în­ge­mănarea artei sunetelor cu alte arte, mi-a venit în timp ce urmăream cu nepoţica mea, Amadeea Iulia, această minunăţie de film, pentru mine, cel mai bun film al tuturor tim­pu­rilor, «Sunetul muzicii»", spune, la rândul său, celălalt autor al cărţii, Radu Lupaşcu.
Unul din punctele forte ale volumului este interviul cu marele muzicolog Viorel Cosma, care face o fascinantă istorie a mu­zicii româneşti de teatru şi de film, începând cu vodevilurile scrise de Vasile Alecsandri, trecând prin aportul românilor la muzica ce însoţea filmele mute şi ajungând la muzica actuală. "Este o carte-eveniment, care res­pi­ră prin spontaneitatea dialogului şi prin detaliile lumii caleidoscopice a filmului", a spus Viorel Cosma la lansarea volumului "Culorile Sunetelor", la care au participat mulţi alţi protagonişti ai acestuia.
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu