joi, 10 septembrie 2015

Selecţia "FORMULA AS"

Selecţia "FORMULA AS"

Selecţia "FORMULA AS"
 
* I. Opri­şan, "Asaltul Cetăţii. Do­sarul de Secu­ritate al lui G. Că­linescu", Editura Saecu­lum I.O. (tel. 021/222.85.97), 592 p.

Dintre personalităţile literare ale secolului trecut, cred că G. Călinescu este şi azi, la jumătate de veac de la moarte, cel mai viu printre noi. Mereu citit, citat şi evocat de generaţii succesive seduse de originalitatea sclipitoare a operei sale de critic şi istoric literar, dar şi de romancier, poet şi publicist, de stilul lui spec­ta­culos, atât de diferit de discursul belferesc - în jurul nu­melui său s-a creat în timp o vastă bibliografie. In­teresul constant pentru opera şi viaţa lui se ve­de şi din organizarea anuală - de 47 de ani în­coace! - a "Zi­lelor culturii călinesciene"de la Oneşti, care adună în fiecare toamnă, în micul oraş moldav, crema inteligenţei şi creativităţii ro­mâ­neşti. "Festivalul G. Călinescu"se da­to­rează prof. Const. Th. Ciobanu, un mare de­vo­tat memoriei Profesorului. La fel de fidel ad­mirator al geniului călinescian e şi I. Opri­şan, care a avut şansa să-i fie student Ma­estrului în scurta lui revenire la catedră de la începutul anilor '60 iar apoi, după absolvirea facultăţii, să fie angajat la Institutul ce poartă acum numele lui G. Călinescu. Cercetător ştiinţific din 1963 şi până azi la acest Institut de Istorie şi Teorie literară al Academiei Române, I. Oprişan era cel mai avizat să studieze dosarul de Securitate al fostului său director, după ce, în 1999, îi mai con­sacrase o carte, "G. Călinescu. Spectacolul perso­na­lităţii", conţinând dialoguri adnotate cu persoane ce avuseseră acces în intimitatea fabulosului personaj. Surpriza sa şi a noas­tră este că unii dintre apropiaţii Profesorului, care îi ve­nerau amintirea în dialogurile de acum 16 ani, se regăsesc în dosarul de Securitate ca zeloşi delatori. Ti­neri, pe atunci, în care G. Călinescu avusese încredere, îi sprijinise în carieră, li se con­fe­sase, devin din motive mai mult sau mai puţin obscure "surse"cu sarcini di­rijate de ofiţeri, dar şi cu un aport benevol de bârfe şi intrigi. Volumul pe care vi-l re­comand acum e alcătuit pe baza documentelor aflate în dosarul de urmărire informativă care se referă la toate aspectele vieţii intime şi sociale ale "obiectivului"din perioada 1953-61, supravegheat inclusiv prin mijloace de ascultare plantate în casă. Dosarul şi comentariile pertinente ale lui I. Oprişan aduc revelaţii tulburătoare despre pro­filul psihologic şi comportamental al lui G. C., despre re­laţiile cu oficialităţile, despre lupta cu cen­zura şi receptarea imediată a romanelor "Bietul Ioa­nide"şi "Scrinul negru", despre activitatea de director la Insti­tut şi Profesor - despre întregul univers călines­cian din anii '50. Se completează, nuanţează sau infir­mă astfel multe din legendele care circulau în spaţiul public. Reiese clar că, deşi se lăsa manipulat politic, G. C. nu suporta nici atunci, cum nu suportase nici la în­cepu­tul anilor '40, clişeele patriotarde, gândirea ru­di­mentară, in­cultura agresivă, că privilegia inte­ligenţa, creati­vi­tatea, spiritul critic şi ludic. De aceea, deşi semnase pac­tul ideologic, nu pre­zenta încredere şi trebuia strict urmărit. Ti­ranic dar şi protector cu subor­donaţii din Institut (angajase şi oameni cu "dosare proaste"), oscilând între me­ga­lomanie şi generozitate, protejat de Dej şi urât de Răutu, în conflict cu ad­junctul ce-i fu­sese impus, Novicov, G. C. era sus­pectat de "activitate duşmă­noasă". Celor doi turnători principali decons­piraţi de I. Oprişan, Cornelia Şte­fănescu şi George Muntean, li se ce­ruse să spi­oneze tocmai acest aspect, cu atât mai mult cu cât Secu­ritatea fusese in­formată că profe­sorul ar lucra la o car­te intitulată Ororile comu­nis­mu­lui în Ro­mânia ce ar urma să fie publicată în Occident. In­formatorii trebuiau să dea de urma manuscrisului ce l-ar fi trimis pe autor după gratii. Cum un asemenea ma­nuscris nu exista, delatorii se întrec în detalii despre via­ţa erotică zbuciumată a "obiectivului", în special des­pre pasiunea de senectute pentru o tânără subal­ter­nă, care-l aduce în pragul sinuciderii, dar şi despre de­vo­­tamentul împins până la sacrificiu al soţiei, Alice-Ve­ra Călinescu. O intrigă romanescă ex­plozivă, cu per­­so­naje pregnante se conturează din adi­ţionarea "no­telor in­formative". Cu o bună stra­tegie a struc­turării do­cu­men­telor şi co­mentarii demne de un cercetător ce-şi cu­noaşte în profunzime domeniul, Asaltul Ce­­tăţii dovedeşte încă o dată că, dincolo de ju­de­cata morală, rolul infam al turnătorilor poa­te fi benefic istoricilor cu discernământ.
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu