Brâncuşi & Marthe. Povestea de iubire dintre Tantan şi Tonton

Doina Lemny // corespondenţă Constantin Brâncuşi şi Marthe Lebherz
Brâncuşi & Marthe. Povestea de iubire dintre Tantan şi Tonton
Editura Vremea, 2019
traducere din limba franceză de Doina Jela şi Silvia Colfescu

 Citiţi o cronică a acestei cărţi.

*****
Intro

În anul 1925, Constantin Brâncuşi o întâlneşte pe Marthe Lebherz şi se îndrăgosteşte de ea pe loc. O angajează secretară, ca paravan pentru povestea lor de iubire, dar şi ca ajutor de nădejde, el plecând la New York pentru pregătirea unei expoziţii. Cât au fost despărţiţi de această plecare, Brâncuşi şi Marthe îşi trimit zilnic scrisori pline de pasiune. Cartea de faţă le cuprinde pe toate.

Fragment

Marţi, 7 septembrie [1926]

Scrisoare de la Marthe către Brâncuşi,
datare incompletă, scrisă cu cerneală neagră pe patru pagini de hârtie albastră

Tantan, unde eşti, ce faci!
Eşti de o săptămână pe drum şi până acum ar fi trebuit să fi ajuns.
Dragă Tantan, cum îţi merge? Stor a suportat bine călătoria? Fă-i o poză^[i]. Cred că m-aş fi ataşat tare mult de el dacă ar fi rămas la Paris.
Am visat noaptea asta că înotam în ocean şi apa era foarte sărată. Cred că încerc să bat recordurile traversând Atlanticul înot.
Ai trecut cu bine de vamă?
Marcel mi-a scris din Monaco^[ii] şi e mulţumit şi spune că totul e gata pentru când are să se întoarcă pe 1 octombrie.
Îmi aduc aminte că doamna Picabia^[iii] a zis că are să aranjeze cu nişte oameni influenţi ca să poţi rămâne în continuare în atelier, dar aşa o fi? Mă nelinişteşte gândul că treburile tale au să te reţină multă vreme în America şi pe 1 ianuarie au să vină să te deranjeze. I-am văzut pe proprietarii tăi, arătau posomorâţi şi sigur pun ceva la cale^[iv].
Mi s-a întâmplat ceva foarte amuzant: vineri, sâmbătă şi duminică, Juliette a fost la mine şi de-abia duminică după-amiază am fost pe bulevardul Murat unde stă ea şi am aflat că tata venise încă de sâmbătă şi era îngrijorat că nu ne găsise.
Venise să-şi vadă un prieten aici în Paris, s-au plimbat toată ziua şi nu am apucat să-l vedem pe tata decât cu o oră înainte să plece spre Basel. Mi-era puţin teamă pentru că tatei nu-i scapă nimic, dar pentru că nu se vede nimic schimbat la mine, nu bănuieşte nimic, la fel ca şi Juliette. De asta sunt sigură.
Înşel pe toată lumea, dar nu fac decât să ne protejez fericirea. Nimeni nu va şti nimic.
Când mă gândesc la tine, te văd în smoching, important ca un ministru, cu două sau trei carafe de apă la gheaţă, şi nici nu pot să pun gheaţă într-un pahar fără să te văd în faţa ochilor. Trebuie să le răspund persoanelor care vor să-ţi ceară lucrări? Paris-Midi^[v] mai ales tot întreabă de tine.
Rămas bun şi pe curând. Nu te pierde prin New York, vreau din tot sufletul să te revăd. Îţi vei duce munca până la capăt şi după aceea o să vin să te caut.

[1926]

Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe,
nedatată, probabil din ziua sosirii la New York, în jur de 7 septembrie. Scrisă pe hârtie cu antetul Hotelului Brevoort, New York

Am ajuns cu bine, Marthe dragă. Şi Stor, care are un succes nebun. Călătoria n-a fost prea rea. N-am deschis încă lăzile şi sunt un pic îngrijorat. Vremea aici nu e nici bună, nici rea şi aproape toată lumea pe care o cunosc lipseşte din oraş.
Uite două fotografii cu mine şi cu Stor^[vi] pe puntea vaporului.
Îţi scriu scrisoarea asta pe genunchi, chiar în clipa asta sunt într-un atelier, aştept lăzile să le deschid. Cum îţi merge, Marthe dragă? Scrie-mi cât de des şi povesteşte-mi ce se întâmplă. Fă-mi un pachet cu toată seria de fotografii - cel pe care l-am pregătit nu e complet. Uită-te în cameră, sunt trei pachete 18×24 - 24×30 şi 30×40 din cele vechi. Alege câte una din fiecare şi trimite-mi un pachet mare cât de repede chiar dacă s-au trimis celelalte.
Mă grăbesc să termin scrisoarea ca să ţi-o trimit cu vaporul care se întoarce la Paris.

Mă gândesc mult la tine şi te sărut cu drag şi la revedere, Tonton.
Brâncuşi

Brâncuşi cu câinele lui Steichen, Astor, în timpul traversării oceanului spre New York, septembrie 1926
Fotografie de Constantin Brâncuşi
Legs Brancusi, 1957, Centrul Pompidou, Paris

11 septembrie 1926

Scrisoare de la Marthe către Brâncuşi,
datată, scrisă cu cerneală neagră pe două pagini

Dragă Tantan,
Trebuie să aştept până pe 15 sau pe 16 cel mai devreme ca să primesc ceva de la tine. Sper că îţi merge bine acolo. Aici e o căldură toridă care te copleşeşte. Eu şi Juliette ne mutăm pe 15. Am găsit o cameră pe lângă Leul din Belfort^[vii], doar provizoriu, până ce găsesc ceva mai bun. Dar până atunci am să fiu liberă şi independentă într-o casă nouă.

[pe aceeaşi pagină]

14 septembrie

Nu prea vine corespondenţă zilele astea. Doar nişte ziare şi scrisori în care ţi se cere ajutorul cu diverse  lucrări. Nici nu ţi le trimit de vreme ce ar trebui să fii aici ca să poţi face ceva în privinţa asta.
Am reînceput să lucrez şi doamna Nijinska^[viii] se întoarce la începutul lui decembrie, ceea ce mă mulţumeşte peste măsură. Revine din America, iar eu mai cunosc pe cineva care trebuie să vină din America în curând, curând, cu cât mai repede cu atât mai bine.
Aştept cu nerăbdare întoarcerea ministrului.
Iată c-au trecut două săptămâni şi tot au mai rămas!! [mic desen: bule] aici îşi iau zborul suspine
L.A.E.U.^[ix] etc.
Tonton

15 septembrie 1926
Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe, datată, pe hârtie cu antetul Hotelului Brevoort, New York
Personală

Tonton, Tonton, Tonton, Tonton
De ce eşti îngrijorată? Nu cumva scrisorile pe care le primeşti pentru mine te-au coborât din cer? Căci asta ar fi urât. Muzele au să se supere şi au să distrugă dragostea asta minunată pe care ne-au încredinţat-o - repede, suie-te iar în ceruri şi cântă-mi cântece frumoase.

Marthe Lebherz dansând, 1926-1928 / Arhiva Marthe şi Juliette Lebherz, "Montreurs d'images", Geneva

Am nevoie să te aud. Am viaţă grea aici. N-am nicio clipă de tihnă. Repede, suie-te iar la ceruri, cântă şi dansează. Eu am să mă întorc repede şi are să fie atât de frumos! Lasă-te-n voia dragostei pure. Muzele au să te apere. Învaţă bine engleza. Data viitoare te iau cu mine, oricum o să facem curând o expoziţie la Londra. Ia lecţii de conducere, Tonton, şi cântă şi dansează şi scrie-mi că eşti fericită şi asta are să-mi dea aripi cu care să trec toate piedicile. Du-te s-o vezi pe Juela, dar nu uita de muncă. Timpul trece repede. Foloseşte-te după plac de cele două ateliere după cum ţi-am zis. Dar în afară de Morice^[x] şi de portar (pe care să-l rogi să te ajute, dacă ai nevoie de ceva), să nu laşi pe nimeni să intre (dacă cineva insistă, n-ai decât să spui că n-ai chei).
Am primit cele două scrisori ale tale când m-am întors de la Montquisko^[xi] unde am fost să montez pasărea^[xii] şi negresa^[xiii], care au ajuns amândouă cu bine. Doamne, ce griji mi-am făcut pentru pasăre! Mă gândesc tot timpul la tine şi neliniştile tale îmi fac rău - le-am simţit înainte să-mi spui tu. Fii fericită, Tonton. Munceşte şi cântă şi scrie-mi mult. Mi-am cumpărat ochelari americani (extra).
Îţi mulţumesc pentru cele două cosiţe de aur care-mi sunt scumpe^[xiv]. Le sărut cu dragoste ca şi cum te-aş săruta pe tine.
Tantan
[pe verticală]
Descifrează-mi cum poţi scrisul, nu mai am timp să corectez

15 septembrie 1926

Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe,
datată, scrisă cu cerneală neagră pe hârtie cu antetul Hotelului Brevoort din New York

Treburi

Dragă Marthe,
Întorcându-mă de la Montquisko unde am fost ca să montez pasărea şi negresa, am găsit cele două scrisori ale tale şi corespondenţa. Îţi trimit cecul ca să-l încasezi imediat şi să păstrezi banii ca să plăteşti chiria pe octombrie - chitanţa de pe 8 e de 945,25. Restul până la 1.000 îl laşi portarului. Cea de pe 11 e pe numele lui Duchamp. Nu-mi aduc exact aminte cât e, în jur de 300 de franci. Să-i laşi 50 de franci şi portarului. Pe asta să o ceri pe 8 octombrie (chiria mică). Restul păstrezi ca avans la salariul tău. Printre pozele pe care ţi-am scris să mi le trimiţi, adaug-o şi pe cea a lui Laocoon (un cap cu păr bogat, care plânge)^[xv]; pasărea e într-adevăr fără soclu. Lipsesc cele două bucăţele de alamă de care îţi spusesem să-mi aduci aminte să le pun în valiză. Dacă le găseşti, trimite-le cât de repede ca obiect fără valoare declarată.
Am uitat să iau arhiva colecţiei Quinn - îţi aduci aminte că era o foaie bătută la maşină cu preţurile în dolari după care ai făcut o copie pentru Marcel pentru poze şi mai era una cu o însemnare de-a mea cu preţul în franci şi datele de achiziţie. Poţi să le cauţi şi să mi le trimiţi urgent recomandate? Ar trebui să fie într-o cutie de carton în atelier sau printre poze. (Dacă nu găseşti fotografia cu Laocoon în altă parte, vezi că e una în seria lipită pe carton.) Aşadar, draga mea secretară, descurcă-te repede şi bine. Caută prin scrisori adresa jurnalistei care mi-a scris la Hôtel de l'avenue de l'Opéra şi trimiteţi-mi-o degrabă. Caută şi o factură de 6 dolari pentru fotografiile cu New York. Trimite-mi-o şi pe aceasta.
Uite câte ai de făcut, dragă secretară şi prietenă. Cu curaj şi bunăvoinţă ai să le dai de capăt. Iar eu am să te sărut mult, mult şi cu foc, cu foc.
C. Brâncuşi

Când te duci să încasezi cecul, să-ţi iei actele de identitate şi te sfătuiesc să te duci cât mai repede pentru că nu e o clientă prea serioasă. Mi-e să nu golească casa până ajungi tu. Îmi datorează banii ăştia de ani buni.

[pe antet]

trimite-mi numele tău de familie printr-o scrisoare de procură. N-am putut să scriu un cec pentru Tonton... Ce istorie! Nu ştiu cum te cheamă (sau, mai degrabă, nu-ţi ştiu numărul).

Trimite-mi o telegramă dacă nu poţi încasa cecul. Îmbrăţişeaz-o pe Juela şi salută pe toată lumea.

18 septembrie 1926

Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe,
datată, scrisă cu cerneală neagră pe hârtie cu antetul Hotelului Brevoort din New York

Mă gândesc la tine, Tonton, scumpă Tonton, şi toate merg bine. Sper că ai primit scrisorile de la mine. În ultima aproape că te cert, dar e din cauză că te iubesc mult şi sunt nefericit când nu eşti tu fericită. Pasărea o duc la Montquisko în stare bună. Mă întorc la New York ca să caut alte pietre pentru socluri. Mâine, luni dimineaţă, mă duc iar la Montquisko ca să o montez definitiv. În trei zile am să fiu înapoi la New York.
Încă nu mi-am pus smochingul, dar am înghiţit o grămadă de carafe de apă la gheaţă şi vin - chiar mult.
Pe Stor nu l-am văzut de când am sosit, dar Steichen mi-a spus că imediat s-a deprins cu toate şi că are un succes nebun: se opresc oamenii pe stradă ca să se uite la el - numai că au refuzat să-l primească în clubul câinilor Samoyed pentru că nu a fost înscris în Franţa (există un club al câinilor Samoyed, scumpa mea). Ce-i povestea asta cu operele unde mi se solicită colaborarea? Te rog explică-mi despre ce-i vorba, dragă Tonton, şi trimite-mi de îndată gramatica sau cursul de limbă engleză, cărticica cu coperţi roşii (m-am hotărât să învăţ câte ceva pentru că mi-e prea greu când sunt singur); de asemenea, un volum din This Quarter^[xvi]: sunt trei volume, unul de lux şi două obişnuite. Trimite-mi unul dintre cele obişnuite. Ai să-l găseşti uşor. E revista în care am scris "Histoire des Brigands".
Pentru mutare^[xvii] - _______şi eu sunt îngrijorat şi trebuie să iau măsuri: cere-i lui Moris^[xviii] adresa doamnei Gabrielle Picabia ca să pot să-i scriu în caz de urgenţă. Îmi face mare plăcere ideea ta de a veni aici după mine şi, dacă lucrurile merg bine, vom putea s-o realizăm.
Dragă Tonton, ce frumos ar fi să mă întorc cu tine. Până atunci, lucrează bine şi nu te îngrijora de nimic. Cât timp mă iubeşti tu, nu am cum să mă pierd. Fericirea noastră e în mâinile tale, poţi s-o distrugi sau s-o păstrezi la infinit.
La revedere, Tonton
Te sărut cu foc şi te alint cu toate mâinile mele
Tantan

P.S. Am început scrisoarea asta ieri seară, dar atâta m-a deranjat telefonul că n-am putut-o termina decât dimineaţă. Ce poveste şi cu tatăl tău! Bine că aţi reuşit să vă întâlniţi. Ce şi-ar fi închipuit?^[xix]
Tantan

Montquisko, 22 septembrie 1926
Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe,
datată, scrisă cu creionul pe două pagini şi plic cu antetul Hotelului Brevoort din New York

Îţi scriu două vorbe, dragă Tonton, din tărâmul basmelor. E atât de frumos şi de neaşteptat că nu ai cum să-ţi imaginezi dacă nu îl vezi. Am inima grea de fericire şi sufletul mi se topeşte cu lucrurile şi totuşi sunt ca un rege în exil. Ieri şi alaltăieri am lucrat din greu cu nişte unelte improvizate şi mi-am făcut socoteala ca în seara asta să mă întorc la New York unde am multe de făcut.

23 [septembrie]

În dimineaţa asta am sosit la New York, niţel bolnav, niţel obosit şi m-am întins pe pat ca să mă odihnesc, dar e atâta zgomot afară că zici că eşti în iad. Ceea ce nu mă împiedică să lenevesc. Mă gândesc din ce în ce mai mult la tine, dragă Tonton, şi dragostea tot creşte în mine.
Am primit ultima ta scrisoare - nu socoti timpul, lucrează şi cântă, are să treacă repede. Nu fi amărâtă că lipsesc: sunt mereu lângă tine. Învaţă un pic să iubeşti în libertate. E cea mai mare fericire de care ne putem bucura pe pământ.
Sunt mulţumit că ţi-ai găsit o cameră până dai de ceva mai bun. Ai grijă de scrisorile astea, să nu le găsească Juliette, asta ne-ar strica fericirea.
Când are să dea frigul, să nu rămâi în atelier, e un frig de moarte acolo dacă nu se încălzeşte încontinuu. Vorbeşte cu portăreasa de la 11 să-l pună pe băiatul ei să instaleze godinul în atelierul mic şi aranjează-te cu ea. Să-ţi aprindă focul dinainte când vrei să te duci acolo ca să te odihneşti sau să lucrezi. Pune bine aparatul de fotografiat şi obiectivele ca să nu se piardă. Acoperă-ţi cele două bănci cu perne din celălalt atelier şi fă-ţi un colţişor plăcut: mută tot ce te deranjează în cabana cea mică din spate; scoate afară scândurile care sunt acolo sau pune-le pe foc şi aranjează atelierul cum ţi-o plăcea. Dar îţi recomand să nu stai acolo fără foc când are să înceapă frigul. E foarte periculos. Lasă cheile la portăreasă ca să aprindă focul înainte. Da, Tonton?
Şi gata, asta e.
Te sărut şi te îmbrăţişez şi aşa şi pe dincolo.
Tantan

[între 22 şi 25 septembrie 1926]

Scrisoare de la Brâncuşi către Marthe,
nedatată, scrisă cu cerneală neagră pe hârtie cu antetul Hotelului Brevoort din New York; colaj realizat de artist, reprezentând un crocodil şi o şopârlă şi două frize cu motivul Sărutului, una pe orizontală şi alta arcuită. Mesajele sunt distribuite printre colaj şi frize

Prea scump Tonton
Drag Tonton, iubit Tonton

În faţa ferestrei mele s-au apucat să construiască o casă din adâncul pământului până în înaltul cerului şi cum au terminat de săpat groapa a venit apa şi-a umplut-o printre grinzile şi lemnăria prăbuşite înăuntru.
Dacă gonim pe pământ, nu urcăm la cer.
Crocodilul îmi spune să urc la cer.
Şopârla îmi spune să gonesc pe pământ.
Dacă urcăm la cer, nu cântăm pe pământ.
O întâmplare fără rost a dat naştere poveştii Şopârlei şi a Crocodilului^[xx].

Colaj realizat de Brâncuşi şi trimis Marthei în scrisoarea din 22-25 septembrie 1926. Dation Brancusi, 2003, Centrul Pompidou, Paris
 

[Înainte de 25 septembrie]
Scrisoare de la Marthe către Brâncuşi,
nedatată, scrisă cu cerneală neagră pe patru pagini, hârtie transparentă (trimisă ca răspuns la scrisoarea cu colajul cu crocodilul şi şopârla)

Trimit de aici cât de repede posibil cei doi stânjeni de fotografii vechi care erau în camera cea mică. Nu ştiu dacă Marcel a trimis deja celelalte două pachete? În orice caz, eu i le-am dus înainte să plece spre Monaco^[xxi]. Are să se ocupe de îndată ce revine la Paris pe 25 septembrie.
Am primit amândouă scrisorile tale odată în dimineaţa asta şi sunt foarte bucuroasă. Da, în fotografii chiar arătaţi ca nişte emigranţi şi încă destul de trişti^[xxii].
Am fost tare răcită în ultimul timp, deşi a fost un soare superb. Munca alungă toţi microbii şi m-am vindecat. Acum Mina Loy pleacă o săptămână la Toulon! şi o lasă pe Juliette să se ocupe de toate neajunsurile pricinuite de abajururile ei^[xxiii]. Juela ţine la Juliette şi se înţeleg bine. Cât lipseşte Mina, Juliette a primit chiar sarcina să locuiască la ea în apartament ca să nu rămână copiii singuri^[xxiv]. În ultima vreme am fost foarte îngrijorată, neştiind ce să fac. Mi s-a propus un contract de o lună la Berlin. Dar de atunci n-am mai auzit nimic şi nu cred să iasă ceva din treaba asta. Din fericire, pentru că ţie nici prin gând nu ţi-ar trece să fie aici o altă persoană care să-ţi primească scrisorile. Mă gândisem, dacă ar fi trebuit neapărat să plec, să aranjez să mi se trimită scrisorile tale acolo unde aş fi fost eu, dar tot e mai bine să nu plec niciunde.
După cum vezi, nu se întâmplă nimic extraordinar şi săptămânile astea se scurg foarte încet. Apropo, linişteşte-te cu Povestea crocodilului care se juca la teatrul Les Mathurins. N-are nicio legătură cu povestea adevărată. A ta şi crocodilul cel blând e încă în umbră. Nu poate înota în lume pentru că-i lipseşte un picior. Dacă l-ai vindeca, ţi-ar spune cu siguranţă şi alte poveşti. Trebuie că ştie atâtea şi atâtea, auzi tu, Tan Tan...
Te simt peste tot şi participi la toate gesturile şi faptele mele.
La revedere, Tantan şi primeşte toate gândurile mele cele mai bune.
Dragă, dragă Tantan, o mie de sărutări.
Tonton

---

[i] Brâncuşi se fotografiază cu Astor pe vapor.

[ii] Duchamp se afla în Monaco, împreună cu partenera sa, Mary Reynolds. Într-o scrisoare din 13 septembrie 1926, adresată lui Brâncuşi, el menţionează că trebuie să rămână acolo până la sfârşitul lunii, dar că se ocupă în continuare de organizarea expoziţiei la Galeria Brummer: lectura prefeţei scrise de Paul Morand pentru catalog şi trimiterea ei la tradus, contactul direct cu Lefevre Foinet (cel însărcinat cu împachetarea operelor brâncuşiene în vederea transportării la New York) etc. - vezi Doina Lemny, Correspondance Brancusi & Duchamp, Dilecta, 2017, p.35.

[iii] Gabrielle Buffet-Picabia, căsătorită cu Francis Picabia din 1908, amândoi prieteni apropiaţi ai lui Brâncuşi.

[iv] Instalat din 1916 în Fundătura Ronsin (un ansamblu de trei ateliere cu o cameră la mezanin), Brâncuşi este prima dată ameninţat cu evacuarea în 1926 (din cauza unei furtuni care a provocat inundaţii), astfel că începe să caute, cu ajutorul lui Marcel Duchamp şi Henri-Pierre Roché, un teren unde să-şi poată construi un atelier după placul său. O a doua ameninţare cu evacuarea, în 1927, îl determină să închirieze în luna iunie, pe numele lui Duchamp, o construcţie la numărul 11, pe aceeaşi stradă, şi să-şi cumpere, în luna iulie a aceluiaşi an, un teren pe strada Sauvageot, la numărul 18, unde intenţiona să-şi construiască o casă-atelier.

[v] Este vorba de ziarul Paris-Midi (1911-1944).

[vi] În scrisoarea de pe 2 octombrie îl numeşte Astor.

[vii] Statuie a sculptorului alsacian Auguste Bartholdi (1834-1904), situată în Piaţa Denfert-Rochereau, la Paris. (n. trad.).

[viii] Dansatoarea şi coregrafa Bronislava Nijinska (1891-1972), care îl înlocuieşte în 1921 pe Leonid Miasin la conducerea trupei Ballets Russes. Dansează în Le Renard (1922), pe muzica lui Igor Stravinsky, Les Noces (1923), inspirat de Stravinsky. Realizează coregrafia pentru Le train bleu şi Les Fâcheux, pe muzica lui Georges Auric, în 1924 şi Les Biches, pe muzica lui Francis Poulenc. Ca elevă, Marthe nu joacă un rol important.

[ix] Conform cu originalul.

[x] Marcel Duchamp

[xi] Mount Kisko, orăşel din Westchester, statul New York, unde se află reşedinţa familiei Meyer, pe care aceştia au pus-o la dispoziţia sculptorului, ca să-şi poată pregăti operele pentru expoziţia de la Galeria Brummer.

[xii] Brâncuşi a prezentat la Galeria Brummer cinci Păsări, dintre care una numită Yellow Bird (o sculptură în marmură galbenă din 1921), alta, Golden Bird (un bronz lustruit din 1919) şi trei purtând numele de Bird in Space (una din marmură, din 1923, a doua din marmură galbenă, din 1925 şi o a treia din bronz lustruit, din 1925, care a trezit şi suspiciuni la vamă). Dintre cele cinci Păsări, doar cele două bronzuri lustruite aveau nevoie să fie curăţate după îndelungata călătorie, operaţiune de care sculptorul s-a ocupat în casa familiei Meyer din Mount Kisko.

[xiii] Negresa blondă, 1926, bronz lustruit, 38,6 x 14 x 18 cm.

[xiv] Marthe îi trimite câteva şuviţe din părul ei.

[xv] Studiu al lui Laocoon, 1898, fotografie păstrată în Legs Brancusi, 1957, Centrul Pompidou, Paris.

[xvi] This Quarter, supliment artistic din 1925, în care au apărut aforismele lui Brâncuşi, o poveste - "Povestea hoţilor" -, 7 desene şi 44 de fotografii.

[xvii] Brâncuşi plănuia să construiască o casă în care să trăiască cu Marthe.

[xviii] Maurice, numele cifrat al lui Marcel Duchamp.

[xix] Vizita neaşteptată a tatălui Marthei, despre care vorbeşte în scrisoarea din 7 septembrie. Marthe ţine încă secretă iubirea dintre ea şi Brâncuşi.

[xx] Cu câteva zile înainte de a pleca la New York, Brâncuşi o duce pe Marthe la teatrul Les Mathurins, ca să vadă o comedie uşoară a scenaristului belgian Fernand Wicheler, L'Histoire du Crocodile. Intriga e construită în jurul unei poveşti de dragoste. Personajul principal este interpretat de soţia scenaristului, Gilberte Legrand. În celelalte roluri, Berthe Charmal, Jacqueline Chaumont, MM. Maury, Royet şi dl. Fernand Wicheler.

[xxi] Înainte de 5 septembrie, când Marcel pleacă spre Monaco.

[xxii] E vorba de fotografia lui Brâncuşi cu câinele Astor.

[xxiii] Mina Loy şi sora ei, Joella, ţineau un magazin de abajururi. Juliette, sora Marthei, lucra la realizarea acestor abajururi.

[xxiv] Abajururile se găseau în butic.