Selecţia "Formula AS"
* Cătălin Pavel, "Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal", Editura Humanitas (tel. 021/311.23.30), 324 p.
Pe Cătălin Pavel l-am descoperit cu încântare ca romancier şi îi citesc săptămânal rubrica "O, ce vestigii minunate" din "Dilema veche", în care combină într-un mod foarte personal cele două profesii care-l pasionează, de arheolog şi scriitor. Publicistica lui pe teme de arheologie e un demers de popularizare atrăgător, o cale medie între istoriografia clasică şi povestire, între cercetare ştiinţifică şi vânătoare literară, în care face să vorbească pe limba noastră pietre şi oase, artefacte şi înscrisuri dezgropate. Cartea pe care vi-o recomand acum traversează şi ea straturi arheologice în jurul unei teme: cea a cuplului amoros, "o dragoste universală, pasională, în care sexualitatea joacă un rol important (...). Ceea ce studiezi aici este ce rămâne din iubire, literalmente: probele efective, fizice ale acestei iubiri". Creativitatea lui Cătălin Pavel, cu un background cultural rar în generaţia lui şcolită după 1989, pune la loc carnea perisabilă pe oase, materia putrezită pe fragmente conservate în pământ, reconstituind cotidianul şi mentalul unor epoci îndepărtate. "Arheologia este o ştiinţă în care, mai mult ca în alte părţi, ipotezele fanteziste apar la tot pasul ca parte firească a proceselor de explicare şi sinteză (...). Arheologul e tocmai omul care evaluează serios o ipoteză fantezistă şi, evident, de cele mai multe ori o găseşte greşită". Imersiunile lui pe firul pestriţ şi adesea însângerat al istoriei umanităţii, de la Neanderthal la Antichitatea egipteană, greacă, romană şi de la vikingi la primele oraşe înfiinţate de Columb în Lumea Nouă, se folosesc de mitologiile păstrate, de Homer, Euripide, Ovidiu ş.c.l. şi au marele avantaj al tehnologiei de azi, care-i facilitează accesul on line în marile muzee şi biblioteci ale lumii. Unde ştie ce să caute şi asta nu exclude o muncă răbdătoare. În felul ăsta poate să ne descrie artefacte antice precis datate şi localizate, să transcrie fragmente de manuscrise din colecţii celebre, să analizeze picturi din catacombe şi biserici paleocreştine, să reproducă graffiti erotice conservate pe zidurile din Pompei (cam prea multe şi repetitive) - toate având ca temă amorul, precum şi diversele speculaţii ale arheologilor legate de ceea ce au descoperit până acum. Explicaţiile sunt interesante şi amuzante fiindcă arheologul-scriitor priveşte vestigiile dinspre prezent, cu analogii şi limbaj actual. Nu ocoleşte picanteriile, aspectele "scandaloase" ale vieţii de demult, melodrama, crimele pasionale. Totul însă cu o mare abilitate de a jongla cu registrele, de a întinde coarda fără să o rupă, de a suci gâtul retoricii spre umor (englezesc), spre burlesc sau spre absurd - o marcă stilistică şi a romanelor lui. Jovial şi ludic, extrem de pasionat şi metodic sprijinit pe bibliografie, el te face să reînnozi prezentul cu Antichitatea, să telescopezi de la particular la universal sentimente şi comportamente. Ca bonus, ne spune şi poveşti senzaţionale despre arheoloaga Gertrude Bell, despre participarea Agathei Christie la săpăturile din Irak şi Siria (cu ecouri în unele romane ale ei), despre pasiunea lui Freud pentru arheologie şi modul cum i-a influenţat aceasta celebrele teorii. Volumul are scopul declarat să-l facă pe cititor "să petreacă timp în vecinătatea unei teme importante. Uneori, asta e suficient să te facă mai bun, ca statul la soare". Reuşeşte cu brio.
Pe Cătălin Pavel l-am descoperit cu încântare ca romancier şi îi citesc săptămânal rubrica "O, ce vestigii minunate" din "Dilema veche", în care combină într-un mod foarte personal cele două profesii care-l pasionează, de arheolog şi scriitor. Publicistica lui pe teme de arheologie e un demers de popularizare atrăgător, o cale medie între istoriografia clasică şi povestire, între cercetare ştiinţifică şi vânătoare literară, în care face să vorbească pe limba noastră pietre şi oase, artefacte şi înscrisuri dezgropate. Cartea pe care vi-o recomand acum traversează şi ea straturi arheologice în jurul unei teme: cea a cuplului amoros, "o dragoste universală, pasională, în care sexualitatea joacă un rol important (...). Ceea ce studiezi aici este ce rămâne din iubire, literalmente: probele efective, fizice ale acestei iubiri". Creativitatea lui Cătălin Pavel, cu un background cultural rar în generaţia lui şcolită după 1989, pune la loc carnea perisabilă pe oase, materia putrezită pe fragmente conservate în pământ, reconstituind cotidianul şi mentalul unor epoci îndepărtate. "Arheologia este o ştiinţă în care, mai mult ca în alte părţi, ipotezele fanteziste apar la tot pasul ca parte firească a proceselor de explicare şi sinteză (...). Arheologul e tocmai omul care evaluează serios o ipoteză fantezistă şi, evident, de cele mai multe ori o găseşte greşită". Imersiunile lui pe firul pestriţ şi adesea însângerat al istoriei umanităţii, de la Neanderthal la Antichitatea egipteană, greacă, romană şi de la vikingi la primele oraşe înfiinţate de Columb în Lumea Nouă, se folosesc de mitologiile păstrate, de Homer, Euripide, Ovidiu ş.c.l. şi au marele avantaj al tehnologiei de azi, care-i facilitează accesul on line în marile muzee şi biblioteci ale lumii. Unde ştie ce să caute şi asta nu exclude o muncă răbdătoare. În felul ăsta poate să ne descrie artefacte antice precis datate şi localizate, să transcrie fragmente de manuscrise din colecţii celebre, să analizeze picturi din catacombe şi biserici paleocreştine, să reproducă graffiti erotice conservate pe zidurile din Pompei (cam prea multe şi repetitive) - toate având ca temă amorul, precum şi diversele speculaţii ale arheologilor legate de ceea ce au descoperit până acum. Explicaţiile sunt interesante şi amuzante fiindcă arheologul-scriitor priveşte vestigiile dinspre prezent, cu analogii şi limbaj actual. Nu ocoleşte picanteriile, aspectele "scandaloase" ale vieţii de demult, melodrama, crimele pasionale. Totul însă cu o mare abilitate de a jongla cu registrele, de a întinde coarda fără să o rupă, de a suci gâtul retoricii spre umor (englezesc), spre burlesc sau spre absurd - o marcă stilistică şi a romanelor lui. Jovial şi ludic, extrem de pasionat şi metodic sprijinit pe bibliografie, el te face să reînnozi prezentul cu Antichitatea, să telescopezi de la particular la universal sentimente şi comportamente. Ca bonus, ne spune şi poveşti senzaţionale despre arheoloaga Gertrude Bell, despre participarea Agathei Christie la săpăturile din Irak şi Siria (cu ecouri în unele romane ale ei), despre pasiunea lui Freud pentru arheologie şi modul cum i-a influenţat aceasta celebrele teorii. Volumul are scopul declarat să-l facă pe cititor "să petreacă timp în vecinătatea unei teme importante. Uneori, asta e suficient să te facă mai bun, ca statul la soare". Reuşeşte cu brio.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu