Selecţia "Formula AS"
* E.M. Forster, "Cameră cu vedere", traducere şi note de Cristian Baciu, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 278 p.
Iată o plăcută lectură de vacanţă, un roman de dragoste care transportă în timp şi spaţiu, în Italia şi Anglia din urmă cu mai bine de un secol, dând măsura schimbării mentalităţilor, dar având şi savoarea vinului vechi. Londonezul Edward Morgan Forster (1879-1970), cu studii la Cambridge, era, când a scris romanele lui cele mai citite şi azi, un exponent al clasei de mijloc din perioada lui Edward al VII-lea, cel care i-a succedat la tron, în 1901, reginei Victoria. "Cameră cu vedere", ca şi "Howards End" sunt reeditate cu succes în secolul XXI şi datorită faimoaselor ecranizări ale lui James Ivory care le-a resuscitat, plasându-le în topurile de preferinţe ale internauţilor. (Şi eu am citit cele două romane după ce am văzut filmele, având în minte chipurile actorilor, decorurile, costumele şi atmosfera din ele.) "Cameră cu vedere" - care figurează, alături de "Mândrie şi prejudecată" de Jane Austen şi "La răscruce de vânturi" de Emily Brontë, pe lista celor mai frumoase poveşti de iubire din literatura engleză - a apărut în 1908 şi combină comedia socială cu un soi de pedagogie narativă pe tema libertăţii de opţiune. Ecuaţia morală e relativ simplă şi se bazează pe contrastul între regula englezească a reprimării emoţiilor, impulsurilor, sentimentelor şi libertatea de spirit, sinceritatea, spontaneitatea ce nu se lasă cenzurate de codul social al "bunei cuviinţe". Folosind vechea formulă de narator omniscient, Forster (care mai târziu se va alătura grupului din jurul Virginiei Woolf ce a revoluţionat tehnicile narative) observă din afară, ironic, mentalitatea clasei de mijloc îmbibată de ipocrizii victoriene perpetuate din secolul al XIX-lea, opunându-i noi tipuri de discurs moral, social, politic şi cultural. Povestea începe într-o pensiune din Florenţa, unde tânăra Lucy Honeychurch şi însoţitoarea ei, o rudă săracă şi mai în vârstă (pe atunci o fată de familie nu putea călători, nici măcar ieşi pe stradă neînsoţită), sunt găzduite alături de alţi conaţionali de aceeaşi condiţie. Singurii care fac notă discordantă printre turişti, comportându-se "needucat" adică firesc, fără ochelarii de cal ai convenţiilor, sunt tatăl şi fiul Emerson, resimţiţi ca aparţinând unei categorii mai joase. Ni se înfăţişează, pe de o parte, superioritatea infatuată a englezilor, dar şi fascinaţia lor faţă de pasionalitatea şi toleranţa italienilor, pe de alta, rigiditatea codurilor şi barierelor sociale, gata să cedeze raţionalităţii progresiste. Atracţia tinerei Lucy, spirit neliniştit şi iscoditor, înghesuit în canonul moral şi comportamental al castei sale, pentru George Emerson, care nu ezită să-şi exprime reacţia sinceră la ceea ce se petrece în jur, i se pare ei înseşi, dar şi însoţitoarei-paznic, neadecvată, drept care părăsesc pensiunea pentru a nu se compromite în ochii celorlalţi. La Roma, Lucy îl cunoaşte pe rezervatul şi acceptabilul în plan social Cecil Vyse, care o cere în căsătorie. Odată întoarsă acasă, în comitatul Surrey, în sufletul fetei se dă o luptă între iubirea pentru "excentricul" George, promiţătorul de fericire, şi o căsătorie raţională cu sobrul, previzibilul Cecil. Împotriva a ceea ce mediul conservator aşteaptă de la ea, Lucy trece de la indecizie la curajul recunoaşterii propriilor dorinţe şi optează pentru George. Happy-end cu un cuplu ce se întoarce la Florenţa în luna de miere. Într-un epilog adăugat în 1958, după o jumătate de secol de la prima ediţie, E.M. Forster îşi imaginează parcursul ulterior al personajelor sale, cu aceeaşi ironie subtilă ce face deliciul întregului roman.
Iată o plăcută lectură de vacanţă, un roman de dragoste care transportă în timp şi spaţiu, în Italia şi Anglia din urmă cu mai bine de un secol, dând măsura schimbării mentalităţilor, dar având şi savoarea vinului vechi. Londonezul Edward Morgan Forster (1879-1970), cu studii la Cambridge, era, când a scris romanele lui cele mai citite şi azi, un exponent al clasei de mijloc din perioada lui Edward al VII-lea, cel care i-a succedat la tron, în 1901, reginei Victoria. "Cameră cu vedere", ca şi "Howards End" sunt reeditate cu succes în secolul XXI şi datorită faimoaselor ecranizări ale lui James Ivory care le-a resuscitat, plasându-le în topurile de preferinţe ale internauţilor. (Şi eu am citit cele două romane după ce am văzut filmele, având în minte chipurile actorilor, decorurile, costumele şi atmosfera din ele.) "Cameră cu vedere" - care figurează, alături de "Mândrie şi prejudecată" de Jane Austen şi "La răscruce de vânturi" de Emily Brontë, pe lista celor mai frumoase poveşti de iubire din literatura engleză - a apărut în 1908 şi combină comedia socială cu un soi de pedagogie narativă pe tema libertăţii de opţiune. Ecuaţia morală e relativ simplă şi se bazează pe contrastul între regula englezească a reprimării emoţiilor, impulsurilor, sentimentelor şi libertatea de spirit, sinceritatea, spontaneitatea ce nu se lasă cenzurate de codul social al "bunei cuviinţe". Folosind vechea formulă de narator omniscient, Forster (care mai târziu se va alătura grupului din jurul Virginiei Woolf ce a revoluţionat tehnicile narative) observă din afară, ironic, mentalitatea clasei de mijloc îmbibată de ipocrizii victoriene perpetuate din secolul al XIX-lea, opunându-i noi tipuri de discurs moral, social, politic şi cultural. Povestea începe într-o pensiune din Florenţa, unde tânăra Lucy Honeychurch şi însoţitoarea ei, o rudă săracă şi mai în vârstă (pe atunci o fată de familie nu putea călători, nici măcar ieşi pe stradă neînsoţită), sunt găzduite alături de alţi conaţionali de aceeaşi condiţie. Singurii care fac notă discordantă printre turişti, comportându-se "needucat" adică firesc, fără ochelarii de cal ai convenţiilor, sunt tatăl şi fiul Emerson, resimţiţi ca aparţinând unei categorii mai joase. Ni se înfăţişează, pe de o parte, superioritatea infatuată a englezilor, dar şi fascinaţia lor faţă de pasionalitatea şi toleranţa italienilor, pe de alta, rigiditatea codurilor şi barierelor sociale, gata să cedeze raţionalităţii progresiste. Atracţia tinerei Lucy, spirit neliniştit şi iscoditor, înghesuit în canonul moral şi comportamental al castei sale, pentru George Emerson, care nu ezită să-şi exprime reacţia sinceră la ceea ce se petrece în jur, i se pare ei înseşi, dar şi însoţitoarei-paznic, neadecvată, drept care părăsesc pensiunea pentru a nu se compromite în ochii celorlalţi. La Roma, Lucy îl cunoaşte pe rezervatul şi acceptabilul în plan social Cecil Vyse, care o cere în căsătorie. Odată întoarsă acasă, în comitatul Surrey, în sufletul fetei se dă o luptă între iubirea pentru "excentricul" George, promiţătorul de fericire, şi o căsătorie raţională cu sobrul, previzibilul Cecil. Împotriva a ceea ce mediul conservator aşteaptă de la ea, Lucy trece de la indecizie la curajul recunoaşterii propriilor dorinţe şi optează pentru George. Happy-end cu un cuplu ce se întoarce la Florenţa în luna de miere. Într-un epilog adăugat în 1958, după o jumătate de secol de la prima ediţie, E.M. Forster îşi imaginează parcursul ulterior al personajelor sale, cu aceeaşi ironie subtilă ce face deliciul întregului roman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu