Selecţia "Formula AS"
* Monica Pillat, Radu Ciobanu, "Dincolo de aşteptare. Dialog în larg", Editura Eikon (tel. 021/348.14.74), 196 p.
Posibilitatea ca oameni care nu se cunosc personal să dialogheze în timp real în scris în ciuda distanţei, să-şi descopere afinităţi, să-şi facă mărturisiri şi să caute împreună răspunsuri la întrebări existenţiale părea, în îndepărtata mea tinereţe, ştiinţifico-fantastică (la fel ca multe alte minuni ale progresului tehnologic accelerat, familiare noilor generaţii). Când doi scriitori buni, cu îndelungată experienţă de viaţă, lecturi şi scris, se întâlnesc "în reţea" şi se îmbarcă împreună pentru o călătorie imaginară în largul marilor teme omeneşti, convorbirile lor depăşesc particularul şi interesează pe oricine. Monica Pillat e în primul rând poetă, dar şi profesoară universitară de literatură, eseistă, îngrijitoare devotată a unor ediţii din opera tatălui ei, Dinu Pillat, din corespondenţa familiei, din picturile bunicii, Maria Brates-Pillat. Cu toate nedreptăţile strigătoare la cer suferite de ai ei în anii dejismului şi a faptului că valoarea ei profesională ar fi făcut-o competitivă oriunde, Monica a ales să-şi urmeze destinul în ţară, unde volumele ei de poezie (cel mai nou, "Duet în alb", apărut anul acesta), de memorialistică, de studii literare şi proză sunt apreciate, iar ea - îndrăgită de cititori. Radu Ciobanu (n.1935), timişorean cu studii la Cluj, e prozator. Bibliografia lui însumează peste 20 de titluri, majoritatea romane, unele publicate în mai multe ediţii, ceea ce spune ceva despre calitatea şi succesul lor, dar şi despre puterea de muncă a romancierului profesionist, care a locuit la Deva până în 2009, când, după pierderea soţiei, s-a mutat în Germania, alături de fiică. Poeta şi prozatorul, care se ştiau doar din cărţile lor, decid să caute împreună, prin inefabilul stărilor sufleteşti, printre amintiri şi în pagini din marea literatură, sensuri şi coagulări, soluţii izbăvitoare de suferinţă, surse de bucurie. Frumuseţea cărţii rezidă în ceea ce descoperă în comun, dar şi în ceea ce îi diferenţiază, mai ales că amândoi intră cu deplină sinceritate "în lumea nevăzutelor, a gândurilor, a revelaţiilor, a temerilor şi nădejdilor". Faptul că poeta e credincioasă practicantă, că în religie îşi găseşte consolare şi speranţă, iar prozatorul e mai curând agnostic, raţionalist, face dialogul şi mai pasionant. Ca şi tatăl ei, pe care credinţa îl ajutase să supravieţuiască în lunga detenţie, Monica Pillat e convinsă că a trecut cu bine de marea cumpănă a unei boli grave întărită de puterea rugăciunii şi de încrederea în Cel de Sus. Ceva similar i se întâmplase şi scepticului Radu Ciobanu, chiar de două ori, dar învinsese răul prin forţa răbdării şi prin devotamentul fără margini al soţiei, Nicoleta. Luminoasă, sensibilă, capabilă de trăiri ezoterice şi revelaţii, poeta acceptă raţionalitatea partenerului de dialog în relaţia lui cu "nevăzutele" şi fiindcă ambii ştiu ce înseamnă suferinţa morţii unor oameni mult iubiţi, sunt de acord că cei dragi fac parte şi după dispariţie din fiinţa noastră, ne însoţesc pretutindeni. Acest adevăr ca şi altele îi aduc împreună. Fiecare povesteşte (atât de bine!) experienţe particulare, confesează trăiri, face apel la opere literare pentru a-şi argumenta subtil ideile, iar plăcerea cu care comunică nu îl lasă pe cititorul cărţii să fie doar spectator la o conversaţie având ca numitor comun misterul creaţiei artistice, căruia ambii şi-au subsumat viaţa. Semnificaţiile "schimbului de experienţă" între Monica Pillat şi Radu Ciobanu ne implică pe fiecare dintre noi, cu sufletul şi mintea.
Posibilitatea ca oameni care nu se cunosc personal să dialogheze în timp real în scris în ciuda distanţei, să-şi descopere afinităţi, să-şi facă mărturisiri şi să caute împreună răspunsuri la întrebări existenţiale părea, în îndepărtata mea tinereţe, ştiinţifico-fantastică (la fel ca multe alte minuni ale progresului tehnologic accelerat, familiare noilor generaţii). Când doi scriitori buni, cu îndelungată experienţă de viaţă, lecturi şi scris, se întâlnesc "în reţea" şi se îmbarcă împreună pentru o călătorie imaginară în largul marilor teme omeneşti, convorbirile lor depăşesc particularul şi interesează pe oricine. Monica Pillat e în primul rând poetă, dar şi profesoară universitară de literatură, eseistă, îngrijitoare devotată a unor ediţii din opera tatălui ei, Dinu Pillat, din corespondenţa familiei, din picturile bunicii, Maria Brates-Pillat. Cu toate nedreptăţile strigătoare la cer suferite de ai ei în anii dejismului şi a faptului că valoarea ei profesională ar fi făcut-o competitivă oriunde, Monica a ales să-şi urmeze destinul în ţară, unde volumele ei de poezie (cel mai nou, "Duet în alb", apărut anul acesta), de memorialistică, de studii literare şi proză sunt apreciate, iar ea - îndrăgită de cititori. Radu Ciobanu (n.1935), timişorean cu studii la Cluj, e prozator. Bibliografia lui însumează peste 20 de titluri, majoritatea romane, unele publicate în mai multe ediţii, ceea ce spune ceva despre calitatea şi succesul lor, dar şi despre puterea de muncă a romancierului profesionist, care a locuit la Deva până în 2009, când, după pierderea soţiei, s-a mutat în Germania, alături de fiică. Poeta şi prozatorul, care se ştiau doar din cărţile lor, decid să caute împreună, prin inefabilul stărilor sufleteşti, printre amintiri şi în pagini din marea literatură, sensuri şi coagulări, soluţii izbăvitoare de suferinţă, surse de bucurie. Frumuseţea cărţii rezidă în ceea ce descoperă în comun, dar şi în ceea ce îi diferenţiază, mai ales că amândoi intră cu deplină sinceritate "în lumea nevăzutelor, a gândurilor, a revelaţiilor, a temerilor şi nădejdilor". Faptul că poeta e credincioasă practicantă, că în religie îşi găseşte consolare şi speranţă, iar prozatorul e mai curând agnostic, raţionalist, face dialogul şi mai pasionant. Ca şi tatăl ei, pe care credinţa îl ajutase să supravieţuiască în lunga detenţie, Monica Pillat e convinsă că a trecut cu bine de marea cumpănă a unei boli grave întărită de puterea rugăciunii şi de încrederea în Cel de Sus. Ceva similar i se întâmplase şi scepticului Radu Ciobanu, chiar de două ori, dar învinsese răul prin forţa răbdării şi prin devotamentul fără margini al soţiei, Nicoleta. Luminoasă, sensibilă, capabilă de trăiri ezoterice şi revelaţii, poeta acceptă raţionalitatea partenerului de dialog în relaţia lui cu "nevăzutele" şi fiindcă ambii ştiu ce înseamnă suferinţa morţii unor oameni mult iubiţi, sunt de acord că cei dragi fac parte şi după dispariţie din fiinţa noastră, ne însoţesc pretutindeni. Acest adevăr ca şi altele îi aduc împreună. Fiecare povesteşte (atât de bine!) experienţe particulare, confesează trăiri, face apel la opere literare pentru a-şi argumenta subtil ideile, iar plăcerea cu care comunică nu îl lasă pe cititorul cărţii să fie doar spectator la o conversaţie având ca numitor comun misterul creaţiei artistice, căruia ambii şi-au subsumat viaţa. Semnificaţiile "schimbului de experienţă" între Monica Pillat şi Radu Ciobanu ne implică pe fiecare dintre noi, cu sufletul şi mintea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu