Selecţia "Formula AS"
* Robert D. Kaplan, "În umbra Europei. Două războaie reci şi
trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea", traducere de
Constantin Ardeleanu şi Oana Celia Gheorghiu, Editura "Humanitas" (tel.
0372/74.33.82), 350 p.
La întrebarea lui Lucian Boia "este România altfel"?, răspunsul lui Robert D. Kaplan - care a publicat 16 cărţi de călătorii şi politică externă şi s-a specializat pe estul european - e afirmativ. Evoluţia ţării noastre în contextele succesive ce au marcat Europa în ultimele două secole arată că într-adevăr ea e un caz aparte, ce trebuie studiat pentru a fi înţeles. Autorul cărţii de tot interesul pe care vi-o recomand azi a venit prima oară la noi prin anii '70, în plin război rece, ca jurnalist aventuros, atras de o zonă ignorată în presa occidentală. A descoperit atunci cu uimire o comunitate marcată de plasamentul ei în punctul de întâlnire al marilor imperii din trecut, cu o mentalitate ce o diferenţiază de vecinii cu care a convieţuit, mai bine sau mai rău, după împrejurări pe care nu le-a putut controla. Uluit şi fascinat de România, Kaplan s-a documentat serios şi şi-a verificat apoi cunoştinţele acumulate prin vizite succesive în toate provinciile, unde a stat de vorbă cu localnici din diferite categorii sociale. Îndrumat de intelectuali români a citit şi autori esenţiali pentru înţelegerea "sufletului românesc", a studiat îndeaproape procesul istoric ce a dus la închegarea târzie a statului român modern şi experienţele traversate de acesta, curentele de opinie care i-au orientat poziţia politică şi ideologică în marile mişcări conflictuale ale continentului. A înţeles astfel că jocul marilor puteri europene, intersecţia intereselor în spaţiul ce va deveni România modernă au generat o evoluţie diferenţiată a statelor române născute în Evul Mediu târziu, iar procesul cu viteze diferite şi-a pus amprenta pe naţiune. În vizitele lui repetate, Kaplan a sesizat existenţa prelungită a acestor diferenţieri istorice ale provinciilor, atât în viaţa cotidiană a locuitorilor cât şi în mentalitatea lor. Cu o privire proaspătă, neparazitată de prejudecăţi locale, jurnalistul observă distincţiile, de la arhitectură la comportament, surprinde "cinematografic" specificul locurilor şi comunităţilor, ca un reporter talentat, dublat de un analist politic şi economic, de un istoric, sociolog şi etnolog. Asta face scrisul lui pasionant: amestecul de observaţie pe viu, istorie şi analiză nuanţată, comprehensivă. Comunismul - constată el - a sluţit atât peisajul cât şi comportamentele de conformitate, adaptarea la împrejurări dar şi resemnarea atât de specifică. El a continuat şi dus la extrem construcţia statală totalitară începută de dictatura regală, de cea legionară şi cea antonesciană care au forjat, sub influenţa conflictelor ideologice europene, un naţionalism etnocentrist cu consecinţe bune de manipulat politic până azi. Căderea comunismului nu a dus la asumarea în profunzime a democraţiei. În cele trei decenii de călătorii prin România, Kaplan a văzut schimbările, impactul modului de viaţă apusean, al libertăţilor de expresie şi de mişcare, dar şi tendinţa de revenire la "temele" trecutului istoric. Contextul actual a presupus regândirea raporturilor cu Rusia, cu Ungaria, Bulgaria sau Ucraina - vecini problematici, cu aspiraţii uneori mascate la teritorii ale ţării noastre. Agresivitatea Rusiei lui Putin (cauzată de slăbiciunile ei în raport cu civilizaţia occidentală) dar şi valul uriaş de emigranţi care cutremură UE au indus şi la noi o tendinţă de redefinire identitară orientată spre vechile modele. Curentul e vizibil şi în modul de raportare la problemele Republicii Moldova (analizate minuţios în carte) şi la obligaţiile rezultate din aderarea la NATO şi UE. Robert Kaplan crede că României i-ar mai trebui vreo 2-3 decenii de stabilitate pentru a-şi asuma interior "modelul european".
La întrebarea lui Lucian Boia "este România altfel"?, răspunsul lui Robert D. Kaplan - care a publicat 16 cărţi de călătorii şi politică externă şi s-a specializat pe estul european - e afirmativ. Evoluţia ţării noastre în contextele succesive ce au marcat Europa în ultimele două secole arată că într-adevăr ea e un caz aparte, ce trebuie studiat pentru a fi înţeles. Autorul cărţii de tot interesul pe care vi-o recomand azi a venit prima oară la noi prin anii '70, în plin război rece, ca jurnalist aventuros, atras de o zonă ignorată în presa occidentală. A descoperit atunci cu uimire o comunitate marcată de plasamentul ei în punctul de întâlnire al marilor imperii din trecut, cu o mentalitate ce o diferenţiază de vecinii cu care a convieţuit, mai bine sau mai rău, după împrejurări pe care nu le-a putut controla. Uluit şi fascinat de România, Kaplan s-a documentat serios şi şi-a verificat apoi cunoştinţele acumulate prin vizite succesive în toate provinciile, unde a stat de vorbă cu localnici din diferite categorii sociale. Îndrumat de intelectuali români a citit şi autori esenţiali pentru înţelegerea "sufletului românesc", a studiat îndeaproape procesul istoric ce a dus la închegarea târzie a statului român modern şi experienţele traversate de acesta, curentele de opinie care i-au orientat poziţia politică şi ideologică în marile mişcări conflictuale ale continentului. A înţeles astfel că jocul marilor puteri europene, intersecţia intereselor în spaţiul ce va deveni România modernă au generat o evoluţie diferenţiată a statelor române născute în Evul Mediu târziu, iar procesul cu viteze diferite şi-a pus amprenta pe naţiune. În vizitele lui repetate, Kaplan a sesizat existenţa prelungită a acestor diferenţieri istorice ale provinciilor, atât în viaţa cotidiană a locuitorilor cât şi în mentalitatea lor. Cu o privire proaspătă, neparazitată de prejudecăţi locale, jurnalistul observă distincţiile, de la arhitectură la comportament, surprinde "cinematografic" specificul locurilor şi comunităţilor, ca un reporter talentat, dublat de un analist politic şi economic, de un istoric, sociolog şi etnolog. Asta face scrisul lui pasionant: amestecul de observaţie pe viu, istorie şi analiză nuanţată, comprehensivă. Comunismul - constată el - a sluţit atât peisajul cât şi comportamentele de conformitate, adaptarea la împrejurări dar şi resemnarea atât de specifică. El a continuat şi dus la extrem construcţia statală totalitară începută de dictatura regală, de cea legionară şi cea antonesciană care au forjat, sub influenţa conflictelor ideologice europene, un naţionalism etnocentrist cu consecinţe bune de manipulat politic până azi. Căderea comunismului nu a dus la asumarea în profunzime a democraţiei. În cele trei decenii de călătorii prin România, Kaplan a văzut schimbările, impactul modului de viaţă apusean, al libertăţilor de expresie şi de mişcare, dar şi tendinţa de revenire la "temele" trecutului istoric. Contextul actual a presupus regândirea raporturilor cu Rusia, cu Ungaria, Bulgaria sau Ucraina - vecini problematici, cu aspiraţii uneori mascate la teritorii ale ţării noastre. Agresivitatea Rusiei lui Putin (cauzată de slăbiciunile ei în raport cu civilizaţia occidentală) dar şi valul uriaş de emigranţi care cutremură UE au indus şi la noi o tendinţă de redefinire identitară orientată spre vechile modele. Curentul e vizibil şi în modul de raportare la problemele Republicii Moldova (analizate minuţios în carte) şi la obligaţiile rezultate din aderarea la NATO şi UE. Robert Kaplan crede că României i-ar mai trebui vreo 2-3 decenii de stabilitate pentru a-şi asuma interior "modelul european".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu