Culorile Sunetelor
CARTEA DE MUZICĂ
Apariţia acestui volum de peste o mie de pagini reprezintă un moment remarcabil pentru istoria muzicii româneşti contemporane. Avem zilnic concerte, festivaluri, vedete internaţionale, posturi de radio şi de televiziune dedicate muzicii, însă lipsa cuvântului scris, a presei specializate, a istoriei, a criticii muzicii româneşti actuale produce o confuzie a scării valorice cu o foarte superficială înţelegere a fenomenului. Lansată de curând la Editura RAO, "Culorile Sunetelor - Muzica şi artele vizuale", cartea coordonată de Ioan Big şi Radu Lupaşcu reuşeşte să devină o bornă, să aducă la lumină multe aspecte esenţiale ale muzicii româneşti. Calea aleasă de autori pentru a găsi legăturile dintre muzică şi celelalte arte este dialogul. Volumul cuprinde, în mare parte, interviuri cu prestigioşi muzicieni, muzicologi, actori, regizori, cameramani, oameni de teatru şi de film, artişti plastici. Aflăm, de pildă, că regizorul Nae Caranfil a început să studieze pianul la opt ani, deşi şi-ar fi dorit foarte mult vioara, iar acum îşi scrie singur muzica şi aranjamentele pentru filmele sale, că Oana Pellea consideră că fiecare rol al său a avut propria muzicalitate sau că Hanno Höfer se simte puţin intimidat de ideea de a face muzică de film. Dan Andrei Aldea, Nicu Alifantis, Alexandru Darie, Cristian Mungiu, Mircea Daneliuc sunt doar câteva dintre personalităţile ce apar intervievate în această carte. "Naşterea ideii antologiei a plecat dintr-o dublă frustrare comună", spune Ioan Big, ale cărui precedente cărţi au avut ca subiecte viaţa lui Eric Clapton, evoluţia muzicii punk sau istoria trupei The Rolling Stones. "Prima este aceea că s-au creat şi se creează compoziţii muzicale excepţionale pentru piese de teatru care, odată ieşite din stagiune, nu mai sunt disponibile pentru audiţie. Totodată, în spaţiile comerciale sunt oferite spre vânzare sute de coloane sonore ale filmelor străine, dar nu ai posibilitatea să achiziţionezi pe CD muzică din filme româneşti fundamentale. A doua: de multe ori, influenţaţi de cenuşiul cotidian, cădem pradă unui fals mizerabilism, care ne face să deplângem lipsa valorilor în cultura românească şi/sau a şanselor pe care talentele le au pentru afirmare... Asta, în condiţiile în care uităm, ignorăm sau trecem mult prea uşor cu vederea faptul că avem o sumă întreagă de modele, care datorită harului remarcabil, trec cu uşurinţă în ambele sensuri frontiera între arta cultă şi cultura pop(ulară), cea de masă...
Ioan Big
Radu Lupaşcu
De
la Maria Cebotari, voce de talia lui Darclée, a cărei prezenţă în
filme face parte acum din patrimoniul european cinematografic,
sau Vladimir Cosma, ce a compus sute şi sute de coloane sonore pentru
filme celebre, la Oana Pellea, care joacă pe scenele bucureştene,
pe texte de Eugen Ionescu şi Gellu Naum, dar a avut roluri
importante în producţii internaţionale, semnate de Alfonso Cuaron sau
Alexandre Aja."
"Ideea principală, de a scrie despre îngemănarea artei sunetelor cu alte arte, mi-a venit în timp ce urmăream cu nepoţica mea, Amadeea Iulia, această minunăţie de film, pentru mine, cel mai bun film al tuturor timpurilor, «Sunetul muzicii»", spune, la rândul său, celălalt autor al cărţii, Radu Lupaşcu.
Unul din punctele forte ale volumului este interviul cu marele muzicolog Viorel Cosma, care face o fascinantă istorie a muzicii româneşti de teatru şi de film, începând cu vodevilurile scrise de Vasile Alecsandri, trecând prin aportul românilor la muzica ce însoţea filmele mute şi ajungând la muzica actuală. "Este o carte-eveniment, care respiră prin spontaneitatea dialogului şi prin detaliile lumii caleidoscopice a filmului", a spus Viorel Cosma la lansarea volumului "Culorile Sunetelor", la care au participat mulţi alţi protagonişti ai acestuia.
Apariţia acestui volum de peste o mie de pagini reprezintă un moment remarcabil pentru istoria muzicii româneşti contemporane. Avem zilnic concerte, festivaluri, vedete internaţionale, posturi de radio şi de televiziune dedicate muzicii, însă lipsa cuvântului scris, a presei specializate, a istoriei, a criticii muzicii româneşti actuale produce o confuzie a scării valorice cu o foarte superficială înţelegere a fenomenului. Lansată de curând la Editura RAO, "Culorile Sunetelor - Muzica şi artele vizuale", cartea coordonată de Ioan Big şi Radu Lupaşcu reuşeşte să devină o bornă, să aducă la lumină multe aspecte esenţiale ale muzicii româneşti. Calea aleasă de autori pentru a găsi legăturile dintre muzică şi celelalte arte este dialogul. Volumul cuprinde, în mare parte, interviuri cu prestigioşi muzicieni, muzicologi, actori, regizori, cameramani, oameni de teatru şi de film, artişti plastici. Aflăm, de pildă, că regizorul Nae Caranfil a început să studieze pianul la opt ani, deşi şi-ar fi dorit foarte mult vioara, iar acum îşi scrie singur muzica şi aranjamentele pentru filmele sale, că Oana Pellea consideră că fiecare rol al său a avut propria muzicalitate sau că Hanno Höfer se simte puţin intimidat de ideea de a face muzică de film. Dan Andrei Aldea, Nicu Alifantis, Alexandru Darie, Cristian Mungiu, Mircea Daneliuc sunt doar câteva dintre personalităţile ce apar intervievate în această carte. "Naşterea ideii antologiei a plecat dintr-o dublă frustrare comună", spune Ioan Big, ale cărui precedente cărţi au avut ca subiecte viaţa lui Eric Clapton, evoluţia muzicii punk sau istoria trupei The Rolling Stones. "Prima este aceea că s-au creat şi se creează compoziţii muzicale excepţionale pentru piese de teatru care, odată ieşite din stagiune, nu mai sunt disponibile pentru audiţie. Totodată, în spaţiile comerciale sunt oferite spre vânzare sute de coloane sonore ale filmelor străine, dar nu ai posibilitatea să achiziţionezi pe CD muzică din filme româneşti fundamentale. A doua: de multe ori, influenţaţi de cenuşiul cotidian, cădem pradă unui fals mizerabilism, care ne face să deplângem lipsa valorilor în cultura românească şi/sau a şanselor pe care talentele le au pentru afirmare... Asta, în condiţiile în care uităm, ignorăm sau trecem mult prea uşor cu vederea faptul că avem o sumă întreagă de modele, care datorită harului remarcabil, trec cu uşurinţă în ambele sensuri frontiera între arta cultă şi cultura pop(ulară), cea de masă...
Ioan Big
Radu Lupaşcu"Ideea principală, de a scrie despre îngemănarea artei sunetelor cu alte arte, mi-a venit în timp ce urmăream cu nepoţica mea, Amadeea Iulia, această minunăţie de film, pentru mine, cel mai bun film al tuturor timpurilor, «Sunetul muzicii»", spune, la rândul său, celălalt autor al cărţii, Radu Lupaşcu.
Unul din punctele forte ale volumului este interviul cu marele muzicolog Viorel Cosma, care face o fascinantă istorie a muzicii româneşti de teatru şi de film, începând cu vodevilurile scrise de Vasile Alecsandri, trecând prin aportul românilor la muzica ce însoţea filmele mute şi ajungând la muzica actuală. "Este o carte-eveniment, care respiră prin spontaneitatea dialogului şi prin detaliile lumii caleidoscopice a filmului", a spus Viorel Cosma la lansarea volumului "Culorile Sunetelor", la care au participat mulţi alţi protagonişti ai acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu