Cuvânt înainte la Afacerea Ariane

Dinu Zamfirescu
Afacerea "Ariane". Spionaj româno-sovietic?
Editura Vremea, 2017

Citiţi un fragment din această carte.

*****
Cuvânt înainte

Relatările şi dezvăluirile care urmează nu constituie decât o anchetă, aş spune jurnalistică, făcută la treizeci de ani de la petrecerea faptelor. Fapte şi desfăşurări pe care le putem considera drept istorie. De ce atât de târziu? În primul rând, pentru că nu exista accesul la documente, cum de altfel nici astăzi cazul nu se poate cerceta în integralitate.

Interesul pentru cititorii de astăzi, în afara senzaţionalului din epocă, ar putea fi curiozitatea unui fapt intrat în istoria recentă, precum şi acela că era vorba şi de o româncă situată atunci în centrul evenimentelor. De asemenea, este vorba şi de o asociaţie româno-franceză condusă de acelaşi personaj, asociaţie aflată în Franţa.

Dacă organele Securităţii (DIE) de la acea vreme dirijau această persoană în acest caz, nu se pot emite decât presupuneri, dar mai degrabă probabil iniţiativele veneau de mai departe, adică de la serviciile secrete sovietice. Dar, ca oricare dintre serviciile secrete comuniste, chiar şi în cazul României aflate sub naţional-comunismul lui Ceauşescu, aceste servicii se întrajutorau. Nu putem face abstracţie de cazul "şcoală" Caraman, foarte cunoscut şi dezbătut, în cadrul căruia Securitatea românească infiltrase organismele NATO furnizând rezultatele - se pare că pe bani - tovarăşilor sovietici. În orice caz, dezvăluirea cazului în mass-media franceză şi internaţională a însemnat un adevărat şoc în opinia publică a timpului.

Pentru românii aflaţi atunci în exil, printre care mă număram, a suscitat un interes deosebit şi faptul că protagonista era o compatrioată. Pentru românii din ţară, faptele au fost amplu relatate de posturile de radio care emiteau în limba română, "Europa Liberă" şi "BBC".

În cele ce urmează prezentăm mai întâi cum a fost reflectat cazul în mass-media, ca şi situaţia internaţională a momentului. Urmează o succintă dezvăluire a organismului denumit ACIER (Asociaţia Culturală Internaţională a Etniei Române), înfiinţat de Securitate în străinătate, din a cărui conducere făcea parte şi personajul principal în desfăşurarea cazului "Ariane". Apar în text documentele referitoare la acest organism, precum şi la unii dintre membrii lui, toate din arhiva CNSAS. Apoi, este prezentată corespondenţa pe care am purtat-o recent cu eroina principală, aflată şi în prezent în Franţa, la Rouen.

De asemenea, prezentăm o serie de documente din dosarul aceleiaşi persoane, în legătură cu apartenenţa acesteia la Securitate, întâi drept colaborator, apoi ridicată la rangul de "agent de influenţă". Spre final, sunt prezentate alte documente, care reflectă grija Securităţii atât faţă de asociaţia româno-franceză, cât şi faţă de animatoarea sa principală, sprijinul financiar şi ideatic, unde îl găsim şi pe ofiţerul de Securitate trimis în Franţa sub acoperire diplomatică. Este de menţionat că asociaţia amintită îi cuprinde pe toţi protagoniştii implicaţi în acest caz. În schimb, în arhivele cercetate nu am găsit nicio urmă despre ceilalţi componenţi ai grupului arestat de serviciile secrete franceze.

Toate aceste elemente constituie un tot pe care opinia publică din România fie că nu l-a cunoscut deloc, fie că nu a fost complet informată până acum despre el.