Înţeleptul de la Arunachala

Ramana Maharshi
Înţeleptul de la Arunāchala
Editura Herald, 2019
traducere, note şi îngrijire ediţie: Dr. Elena Liliana Popescu



***
Intro

Ramana Maharshi (1879-1950), s-a născut în orăşelul Tiruchuzhi, din provincia Tamil Nadu. După moartea tatălui sau, când abia împlinise doisprezece ani, se mută la Madurai. În 1896 are loc marea sa experienţă transformatoare - trecerea prin moarte, urmată de realizarea Sinelui. Îşi părăseşte căminul şi familia şi se îndreaptă spre Arunachala. Se stabileşte în peştera Virupaksha unde va locui vreme îndelungată. Aici i se vor alătura primii discipoli, cărora le va împărtăşi învăţătura sub forma unor răspunsuri la chestiuni pe teme spirituale. Acestea se vor regăsi în opusculele Vichara Sangraham (Introspecţia) şi Nan Yar? (Cine sunt eu?), care pot fi considerate primele sale lucrări.

De asemenea, Ramana Maharshi compune diferite imnuri închinate Arunachalei, strânse ulterior într-o culegere foarte preţuită de devoţii săi. Despre aceste cărţi, Ramana va spune: "Toate poeziile mele s-au înfiripat la dorinţa unuia sau a altuia, în legătură cu câte un eveniment concret. Chiar şi Patruzeci de versuri despre Realitate, cea atât de tradusă şi comentată, nu a fost gândită ca o carte, ci constă din versuri concepute în diverse perioade. Singurele poeme ivite spontan, obligându-mă, aş putea spune, să le notez, fără ca nimeni să mi-o ceară, sunt Unsprezece stanţe în cinstea lui Sri Arunachala şi Opt stanţe către Sri Arunachala."

În 1922, mama sa, Alagammal, moare, fiind îngropată la poalele muntelui Arunachala. Începând cu acelaşi an, Maharshi întemeiază Sri Ramanashram, aşezământ ce se va extinde în anii următori ca urmare a creşterii numărului de devoţi. Printre cărţile "scrise" în această perioadă menţionăm: Upadesa Saram (Esenţa învăţăturii), Upadesa Manjari (Buchetul de sfaturi spirituale), precum şi numeroase comentarii la lucrări vedantice. Până la moartea sa, petrecută în 1950, Ramana va împărtăşi învăţătura sa eliberatoare miilor de discipoli şi de pelerini sosiţi din toate colţurile Indiei şi din Occident.

***

 "Calea cunoaşterii înseamnă doar să te afunzi înăuntru cu mintea, fără a rosti cuvântul «Eu», şi să cercetezi de unde mintea, ca "«Eu», răsare. A medita «Acesta nu sunt Eu» sau «Acela sunt Eu» poate fi de ajutor, dar cum ar putea reprezenta Investigaţia? Când mintea, investigând lăuntric «cine sunt eu?», ajunge în inima, ceva propriu inimii înseşi se manifestă ca «Eu-Eu», astfel încât eul individual trebuie să se plece ruşinat. Deşi se manifestă, nu este Eu prin natură, ci Perfecţiunea însăşi, şi aceasta este Sinele". (Ramana Maharshi, Patruzeci de stanţe)

 "Ramana ne dăruieşte o religie a spiritului care ne ajută să ne eliberăm de dogme şi superstiţii, de ritualuri şi ceremonii, pentru a trăi ca spirite libere. Esenţa tuturor religiilor e o problemă intimă şi personală, un raport individual cu Divinul. Nu atât preaslăvire, cât căutare; o cale de devenire, de eliberare." (Dr. S. Radakrishnan, fost vicepreşedinte al Indiei)

***

Discipolul: Ce metodă trebuie urmată?
Sri Ramana Maharshi: Cine sunt eu? Aceasta este metoda.

Cuvânt înainte

Prezentul volum cuprinde dialogurile din Talks with Sri Ramana Maharshi, lucrare apărută pentru prima oară în limba engleză în anul 1955. Convorbirile purtate între anii 1935 şi 1939 de discipoli din ashram şi vizitatori veniţi din diferite localităţi din India sau din întreaga lume cu Ramana Maharshi, au fost înregistrate de Sri Munagala Venkataramiah, devenit mai târziu Swami Ramānanda Sarasvati. Îi suntem recunoscători acestuia pentru rigurozitatea cu care a notat dialogurile, ca interpret calificat în cadrul ashramului, şi pentru grija sa, cea mai mare parte dintre acestea au fost revăzute şi corectate de Maharshi însuşi, oferindu-se astfel o garanţie în plus a autenticităţii.

Versiunea română cuprinde textul integral al convorbirilor publicate în ediţia a opta a lucrării menţionate mai sus, ediţie apărută în India în anul 1989. Deşi convorbirile s-au purtat, nu întâmplător, într-un loc şi într-un moment anume, ele sunt şi astăzi actuale; pe de o parte, aceleaşi cauze conduc mereu la aceleaşi întrebări, chiar dacă acestea se formulează în alţi termeni; pe de altă parte, răspunsurile înţeleptului oferă celui care caută o cale directă pentru a găsi Adevărul.

Indiferent de zona geografică, de mediul simplu sau sofisticat din care proveneau, de religia practicată, de vârstă, de sex sau de multe alte deosebiri aparente, ceva îi unea pe toţi aceşti vizitatori de aproape sau de departe: necesitatea de a fi, de a fi conştienţi că sunt. Magnetul care îi atrăgea acolo era adevărul "rostit" de un maestru autentic, simplu în măreţia sa, ce trăia în armonie cu el însuşi, radiind în jur lumina pe care Dumnezeu îi îngăduise să o transmită celor pregătiţi să o primească.

Ramana Maharshi, supranumit şi înţeleptul de la Arunachāla, nu ţinea conferinţe, discursuri sau predici, nu pretindea nimănui să creadă în cuvintele sau în tăcerile sale, nu considera pe nimeni discipol pentru că ştia că singurul Maestru este Dumnezeu. Prin simpla sa prezenţă, Ramana Maharshi reuşea să îi transforme pe cei pătrunşi de tăcerea sa elocventă şi de pacea ce se degaja din personalitatea sa atât de impersonală...

Atunci când i se puneau întrebări de cei care aveau nevoie de răspunsuri exprimate în cuvinte, el orienta atenţia interlocutorului înspre cauza reală ce declanşase întrebările, pentru a-l face să realizeze că îndoielile se risipesc numai prin distrugerea acesteia. Oricare ar fi fost situaţia, căutătorul realiza că prin cercetarea Sinelui sau introspecţie, poate ajunge să-şi cunoască fiinţa reală, care nu poate fi evitată la nesfârşit şi a cărei ignorare este cauza întregii sale nefericiri.

"O, Doamne! Tu ai fost în timpul tuturor vieţilor mele Fiinţa mea interioară, Sinele, şi Tu m-ai protejat. Astăzi, prin Graţia Ta, mi Te-ai arătat ca Maestrul meu şi mi Te-ai revelat ca fiind Sinele."(Kaivalya Upanishad)

Întrebat în ce mod Graţia divină poate să accelereze procesul maturizării noastre spirituale, Ramana răspunde: "Să lăsăm asta în seama lui Dumnezeu. Supune-te fără rezerve. Sunt două soluţii: sau te încredinţezi în întregime lui Dumnezeu, recunoscându-ţi neputinţa şi nevoia de a fi ajutat de o Putere superioară, sau te dedici investigaţiei căutând cauzele suferinţei tale prin întoarcerea la sursa acesteia pentru ca în final să te cufunzi în Sine. Cele două căi îţi vor permite să te eliberezi de servitute. Dumnezeu nu-l părăseşte niciodată pe cel care I s-a încredinţat, în întregime, Lui".

A-ţi pune întrebarea fundamentală: "Cine sunt eu?", făcând din căutarea răspunsului nu numai o preocupare importantă a vieţii tale, ci singura ta preocupare, este în sine metoda pe care Ramana o "predă" prin exemplul său personal. Această metodă directă, "simplă" şi accesibilă oricui, nu intră în contradicţie cu nicio convingere religioasă, cu nicio concepţie filosofică. "Ce poate fi mai simplu decât să fii tu însuţi?", spune înţeleptul şi ne demonstrează că este aşa. "Ce poate fi mai uşor? Sinele îţi este mai apropiat decât orice altceva. Dacă nu ajungi să realizezi prezenţa a ceea ce constituie fiinţa ta, cum vrei să realizezi uşor ceea ce îţi este îndepărtat, ceea ce este separat de tine?"

Oricine caută, conştient sau nu, răspunsul la întrebarea "Cine sunt eu?" Iar pentru a găsi răspunsul, nu este necesar să-şi neglijeze îndatoririle de zi cu zi, familiale sau sociale. Este suficient să nu se identifice cu cel care acţionează. Este suficient să elimine ignoranţa din cauza căreia s-a îndepărtat de sine însuşi şi a ajuns să-şi confunde Eul veritabil cu non-Eul, cu ceea ce se înţelege în mod obişnuit prin eu, ego, eu individual etc.

La capătul investigaţiei, înlăturând ideea de separaţie, va realiza că Dumnezeu nu este separat de el după cum nu este separat de nimic altceva din manifestarea cosmică al cărei Creator este:

"O, Domn al somnului,
Eu sunt Sinele suprem
Fixat în inima tuturor creaturilor vii.
Eu sunt începutul şi evoluţia oricărei forme,
Eu îi sunt, de asemenea, sfârşitul".
(Bhagavad-Gīta, X, 20)

Asemenea marilor oameni care - fără să fi scris ceva - lasă în urmă o operă vie, Ramana continuă să trăiască în inima celor care l-au cunoscut aievea sau prin învăţătura sa. "Nimeni după ce a aprins o lumină nu o acoperă... ci o pune în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina."

Apariţia în limba română a acestei lucrări reprezintă un eveniment spiritual care, ca de obicei, se produce în tăcere, aproape neobservat. Cititorul atras de introspecţie are ocazia să mediteze asupra răspunsurilor date de Sri Ramana Maharshi unor întrebări fundamentale ale existenţei, să remarce forţa sa spirituală, cunoaşterea profundă, măreţia exprimată prin simplitate.

Prezenţa lui Sri Ramana Maharshi manifestată prin învăţăturile sale va oferi, prin tăcere, cititorului însetat de adevăr răspunsul la întrebările lui nerostite. Maharshi însuşi spunea: "Tăcerea gurului este învăţătura spirituală cea mai puternică, cea mai explozivă. Este de asemenea, forma sublimă a Graţiei".

Fiecare om are dreptul, dar şi datoria de a se cunoaşte. "A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă a cunoaşte pe Dumnezeu. Iar a căuta pe Dumnezeu aflat în afară părăsind pe Dumnezeu aflat în interiorul inimii, este ca şi cum aruncând o perlă veritabilă ai căuta apoi o mărgea fără preţ."

La apariţia prezentei ediţii a volumului îi aduc mulţumiri soţului meu, Nicolae Popescu (1937-2010), membru al Academiei Române, creatorul Şcolii româneşti de Algebră modernă şi Teoria numerelor, pentru contribuţia esenţială la apariţia, cu douăzeci de ani în urmă, a primei ediţii a acestei lucrări. A verificat integral traducerea în limba română, am discutat împreună asupra sensurilor afirmaţiilor cuprinse în această lucrare şi a ajutat la redarea cât mai exactă a nuanţelor, îmbunătăţindu-se astfel semnificativ calitatea traducerii.

Le mulţumesc foştilor noştri studenţi, Angel Popescu şi Constantin Georgescu, care ne-au transmis observaţii şi sugestii utile.

Îi aduc mulţumiri primului editor al traducerii în limba română, Aurelian Scrima (1953-2016), cu care am colaborat pe parcursul a douăzeci de ani, care a verificat textul primei redactări digitale a traducerii şi împreună cu care am efectuat o serie de corecturi.

Le mulţumesc tuturor celor care într-o formă sau alta au contribuit la apariţia acestei lucrări de referinţă într-un domeniu mereu actual al cunoaşterii fundamentale, a ceea ce înseamnă în mod real omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Fie ca această lucrare, de o ţinută sobră, asemenea unei lucrări ştiinţifice, nu uşor de descifrat, să răspundă cerinţelor spirituale profunde ale cititorilor cărora le este necesară pe drumul prin Poarta cea strâmtă către ei înşişi.

(Bucureşti, 22 septembrie 2017, Elena Liliana Popescu)

Fragment

1. Un sannyāsin: Cum se poate realiza că lumea este Brahman?
Maharshi. Dacă viziunea ta devine cea a înţelepciunii, vei afla că lumea este Brahman. Dar dacă nu îl cunoşti pe Brahman, cum ai putea înţelege că el cuprinde totul?

2. D. Ce este percepţia?
M. Percepţiile ţin prin natura lor de starea în care se află cineva, oricare ar fi această stare. În starea de veghe (jagrat), corpul grosier percepe nume şi forme care sunt de asemenea grosiere. În starea de vis (svapna), corpul mental percepe creaţiile mentale sub multiplele lor nume şi forme. În starea de somn fără vise (sushupti), nu se mai manifestă identificarea cu corpul şi deci nu mai au loc percepţii. La fel, în starea transcendentală, identitatea cu Brahman situează omul în armonie cu toate celelalte lucruri şi nu mai există nimic altceva decât Sinele.

3. D. Ce este fericirea?
M. Dacă un om crede că fericirea sa depinde de cauze exterioare şi de ceea ce el posedă, este evident să tragă concluzia că fericirea sa va creşte pe măsură ce va poseda mai mult şi se va micşora proporţional cu diminuarea acestor posesiuni. În consecinţă, dacă el nu mai posedă nimic, fericirea sa va fi redusă la zero. Ori, ce sentiment încearcă omul de fapt? Ce spune în acest sens experienţa sa?
În somnul profund, omul nu posedă nimic, nici chiar corpul său. Şi, în loc de a fi nenorocit, el este pe deplin fericit. Noi toţi dorim să dormim profund. În concluzie, fericirea este inerentă omului şi nu rezultă din cauze exterioare. Pentru a deschide marile rezerve ale fericirii perfecte trebuie realizat Sinele.

4. D. Cum puteţi spune că inima este în partea dreaptă când biologii susţin că ea se află în stânga?
M. Ei au dreptate; inima fizică se află în partea stângă. Dar inima la care mă refer nu este fizică şi se află în dreapta. Eu spun acestea din experienţă şi nu este nevoie să-mi confirme cineva. Totuşi, se poate găsi confirmarea într-o carte de medicină ayur-vedică în malayalam şi de asemenea în "Sīta-Upanishad".

5. D. Cum să împiedicăm distracţiile mentalului?
M. Atunci când îţi uiţi Sinele, vezi obiectele. Menţine-te în Sine şi nu vei mai vedea lumea obiectivă.

6. D. În ultimul verset din Dakshinamurti Ashtakam se vorbeşte despre omnipotenţă (īsvaratva). Oferă ea şi puteri oculte?
M. Realizează mai întâi omnipotenţa şi vei vedea după aceea.

7. D. Este cumva folositoare repetarea mantrelor pe care cineva le-a aflat în mod întâmplător?
M. Nu. Trebuie să fi primit mai întâi iniţierea.

8. D. De ce spun Scripturile că înţeleptul este ca un copil?
M. Într-un anumit sens, înţeleptul (jnānīn) şi copilul se aseamănă. Întâmplările nu îl interesează pe copil decât atât cât ele durează. Când iau sfârşit, copilul nu se mai gândeşte la ele. Se vede deci că acestea nu lasă asupra copilului nicio impresie şi nu îl afectează mental. Tot aşa se întâmplă şi în cazul înţeleptului.

9. D. Cum se stăpâneşte mentalul?
M. Stăpânind suflul. Dacă o vei face singur fără a fi ajutat de nimeni, mentalul va fi stăpânit. Altfel, mentalul este stăpânit doar în prezenţa unei puteri superioare - de unde şi necesitatea de a se asocia cu înţelepţii (satsanga).

10. D. Karma ia vreodată sfârşit?
M. Karmele poartă în ele însele seminţele propriei lor distrugeri.

11. D. Spuneţi-mi ceva.
M. Ce vrei să ştii?
D. Eu nu ştiu nimic şi aş vrea să-mi spuneţi ceva.
M. Tu ştii că nu ştii nimic. Descoperă ce înseamnă această cunoaştere. Aceasta este eliberarea (mukti).

12. D. Pentru a obţine realizarea, este necesar un maestru (guru)?
M. Realizarea este mai mult rezultatul graţiei gurului decât al lecturilor, meditaţiilor şi al cunoştinţelor ce vi se predau. Acestea nu sunt decât accesorii. Graţia gurului este cauza primordială şi esenţială.
D. Care sunt obstacolele realizării Sinelui?
M. Deprinderile mentalului (vāsānas).
D. Cum să le depăşeşti?
M. Realizând Sinele.
D. Aceasta constituie un cerc vicios.
M. Cel care vede aceste dificultăţi, creează obstacolele şi suferă apoi perplexitatea care face să se nască aparente paradoxuri, este eul. Descoperă-l pe cel care pune întrebările şi vei afla Sinele.
D. Ce poate fi folositor realizării?
M. Învăţăturile Scripturilor şi ale sufletelor deja realizate.
D. Cât timp e necesar pentru a dobândi realizarea?
M. De ce vrei să ştii?
D. Pentru a-mi da speranţă.
M. Dar chiar această dorinţă este un obstacol. Sinele este totdeauna prezent. Nimic nu există în afara lui. Află Sinele şi atunci dorinţele şi îndoielile vor dispărea. Sinele este martorul în cele trei stări, de veghe, de vis şi de somn fără vise. Aceste trei stări aparţin eului. Sinele transcende eul. Oare nu exişti atunci când dormi? Ştii atunci că dormi şi că nu eşti conştient relativ la lume? Numai în starea de veghe afirmi că nu ai fost conştient în timpul somnului. Conştiinţa ta, în timp ce dormi, este aceeaşi cu cea din starea de veghe. Dacă vei şti ce este conştiinţa din starea de veghe, vei cunoaşte şi conştiinţa care este Martorul celor trei stări. O poţi afla căutând acea conştiinţă care exista în timpul somnului.
D. Dacă aşa trebuie procedat, am să mă culc.
M. Nu este niciun inconvenient în aceasta.
D. Dar este un vid.
M. Pentru cine este un vid? Caută să afli. Nu vei putea niciodată să te negi pe tine însuţi. Sinele este mereu prezent şi el subzistă în cele trei stări.
D. Ar trebui atunci să fiu adormit şi în acelaşi timp conştient?
M. Da. Starea de veghe constă în faptul de a fi conştient. Aceasta nu va fi deci o stare de somn, ci un somn conştient. Dacă te vei lăsa antrenat de gândurile tale, vei intra într-un labirint fără sfârşit.
D. Aşadar, ar trebui să urc din nou la izvorul gândurilor mele?
M. Exact. Astfel, gândurile vor dispărea şi doar Sinele va rămâne. De fapt, pentru Sine nu există nici interior, nici exterior. Acestea sunt proiecţii ale eului. Sinele este pur şi absolut.
D. Eu nu înţeleg decât în mod intelectual. Intelectul nu poate să ajute realizării?
M. Ba da, până la un anumit punct. Dar dă-ţi seama totuşi că Sinele transcende intelectul - care trebuie el însuşi să dispară pentru a se atinge Sinele.
D. Realizarea mea va fi utilă altcuiva?
M. Sigur că da. Este cel mai bun mod de a-ţi ajuta aproapele. Dar nu există aproape. Fiinţa realizată, de fapt, vede Sinele, ca un aurar care evaluează cantitatea de aur conţinută în diverse bijuterii. Formele apar numai atunci când te identifici cu corpul. Dar când îţi vei transcende corpul, celelalte corpuri vor dispărea în acelaşi timp cu conştiinţa ta relativ la propriul corp.
D. Tot aşa se întâmplă relativ la arbori, plante etc.?
M. Au ele o existenţă în afara Sinelui? Află. Tu gândeşti că le vezi. Dar această gândire este proiectată de către Sinele tău. Află de unde provine ea. Gândurile vor înceta să apară şi nu va mai rămâne decât Sinele.
D. Teoretic, înţeleg. Dar ele sunt încă prezente.
M. Da, este ca la proiecţia unui film. Lumina este proiectată pe ecran şi umbrele care se mişcă impresionează spectatorii ca la o piesă de teatru. Şi va fi încă aceeaşi situaţie dacă pe ecran se arată şi spectatorii. Cel ce vede şi ceea ce este văzut vor fi atunci ambele pe ecran. Aplică aceasta relativ la tine însuţi. Tu eşti ecranul, Sinele a creat eul, şi eul are formele sale de gânduri care se manifestă ca fiind lumea, arborii, plantele etc., despre care vorbeşti. În realitate, toate acestea nu constituie altceva decât Sinele. Dacă eşti Sinele, vei găsi Sinele în orice, pretutindeni şi oricând. Nu există nimic altceva decât Sinele.
D. Da, înţeleg, dar încă numai teoretic. Şi totuşi răspunsurile dumneavoastră sunt atât de frumoase, de simple şi de convingătoare.
M. Chiar şi gândul "Eu nu înţeleg" este un obstacol. De fapt, doar Sinele există.

13. D. Ce semnifică pasajul din Upanişade: "Brahman (Spiritul Suprem) este mai subtil decât cel mai subtil şi mai înalt decât cel mai înalt"?
M. Chiar structura atomului a fost descoperită prin intermediul mentalului. Deci mentalul este mai subtil decât atomul. Ceea ce se află în spatele mentalului, adică sufletul individual, este mai subtil decât mentalul. Sfântul tamil Manickavāchagar a spus că dacă fiecare dintre particulele de praf care se mişcă într-o rază de lumină reprezintă un univers, atunci întreaga lumină a soarelui nu reprezintă altceva decât Fiinţa Supremă.

14. Dl Evans-Wentz: E admis să ucizi tigri şi căprioare pentru ca să te aşezi pe pielea lor în poziţie de yoga (āsanas)?
M. Mentalul nu este cumva tigrul sau căprioara?
D. Dacă totul este iluzie, nimic nu te împiedică atunci ca să suprimi vieţi?
M. Cine este victima acestei iluzii? Afl-o! De fapt, fiecare dintre noi este un "asasin al Sinelui" (ātmahan) în fiecare moment din viaţa sa.
D. Care este cea mai bună postură (āsana)?
M. Oricare; poate fi sukha-āsana, postura naturală, adică aceea a lui Buddha în semi-lotus. Dar, de fapt, problema āsanelor nu prezintă niciun interes atunci când se urmează jnāna, calea cunoaşterii.
D. Poziţia aleasă depinde de temperament?
M. Da.
D. Care sunt proprietăţile şi efectele diferitelor piei de tigru, oaie, căprioară etc.?
M. Oamenii au descoperit aceste proprietăţi şi le-au descris în cărţi de yoga. Aceste piei de animale pot fi conducătoare sau nu de magnetism. Dar toate aceste detalii sunt fără interes pentru calea cunoaşterii (jnāna-yoga). Āsana sau postura semnifică de fapt situarea într-o poziţie fermă în Sine. Ea este pur interioară. Toate celelalte descrieri ale asanelor se referă la posturi exterioare Sinelui.
D. Care este cel mai potrivit moment al zilei pentru a medita?
M. Ce înseamnă un moment? Ce este timpul?
D. Spuneţi-mi.
M. Timpul nu este decât o idee. De fapt nu există decât realitatea. Ceea ce gândeşti despre ea apare ca fiind aşa. Dacă o numeşti timp, aceasta va fi timpul. Dacă o numeşti existenţă, aceasta va fi existenţa şi aşa mai departe. După ce s-a dat numele de timp realităţii, s-a divizat timpul în zile, nopţi, ani, luni, minute etc. Timpul nu are nicio importanţă atunci când se adoptă calea cunoaşterii. Dar pentru începători, unele dintre aceste reguli şi discipline sunt bune de urmat.
D. Ce înseamnă jnāna-mārga (calea cunoaşterii)?
M. Concentrarea mentală este, într-un anumit sens, comună celor două căi, a cunoaşterii şi yoga. Yoga vizează contopirea individualului cu universalul: realitatea. Această realitate nu poate fi nouă. Ea trebuie să existe deja, ea există chiar şi în acest moment.
În consecinţă, calea cunoaşterii caută să afle cum a putut surveni separarea (viyoga). Dacă există separare, ea nu poate fi decât de realitate.
D. Ce este iluzia?
M. Cine este victima iluziei? Caută să descoperi. Atunci iluzia se va risipi. Cea mai mare parte a oamenilor caută să ştie ce înseamnă iluzia, şi ei nu-şi propun sarcina de a cerceta cine este victima acesteia. Este stupid. Iluzia este exterioară Sinelui şi necunoscută, pe când cel care caută este interior Sinelui şi cunoscut. Caută mai degrabă ceea ce îţi este apropiat, ceea ce îţi este intim, în loc să pleci în căutarea a ceea ce este îndepărtat şi necunoscut.
D. Maharshi recomandă posturi fizice specifice pentru europeni?
M. Ele pot fi recomandate în anumite cazuri. Totodată, este necesar să se înţeleagă clar că meditaţia nu este afectată de absenţa āsanelor, a orarelor convenţionale sau a altor condiţii secundare.
D. Recomandaţi europenilor o metodă specială?
M. Totul depinde de condiţionarea mentală a individului. De fapt nu poate exista un program absolut şi riguros în acest sens.
D. Care sunt metodele preliminare în yoga?
M. Aceste metode nu sunt decât mijloace pentru a parveni la yoga şi yoga însăşi nu este decât un mijloc pentru a asigura realizarea Sinelui, scopul suprem al tuturor metodelor.
D. Munca constituie un obstacol pentru realizarea Sinelui?
M. Nu. Pentru o fiinţă realizată, doar Sinele constituie realitatea. Acţiunile nu sunt decât fenomene fără influenţă asupra Sinelui. Chiar când execută o activitate oarecare, fiinţa realizată nu încearcă sentimentul de a fi autorul acestei activităţi. Acţiunile sale le săvârşeşte fără intenţie, şi ea observă liniştită derularea lor fără a încerca vreun ataşament.
Această activitate nu are de altfel niciun scop. Chiar cel care este angajat pe drumul înţelepciunii (jnāna) poate urma această cale lucrând. Pentru începători este puţin dificil, mai ales la pornire, dar cu puţin antrenament, această metodă devine naturală şi eficace, şi munca nu mai apare ca un obstacol în calea meditaţiei.
D. În ce constă acest antrenament?
M. În căutarea constantă a lui "Eu", sursa eului. Află răspunsul la întrebarea "Cine sunt eu?". Eul, în stare pură, înseamnă realitatea, existenţă-conştiinţă-fericire absolută. Când "acesta" este uitat, apar toate nenorocirile. Când rămâi în "acesta", neclintit, nenorocirile nu te mai afectează.
D. Brahmacharya (castitatea) este o condiţie indispensabilă realizării Sinelui?
M. Brahmacharya înseamnă "a trăi în sânul lui Brahman". Această stare nu are nicio legătură cu castitatea care se înţelege în mod obişnuit. Un adevărat Brahmachārin, adică cel care trăieşte în Brahman, descoperă în Brahman fericirea. Brahman este identic cu Sinele. De ce să pleci în căutarea altor surse de fericire? În realitate, ieşirea din Sine este cauza tuturor relelor.
D. Castitatea este o condiţie sine qua non în yoga?
M. Exact. Adevărata castitate favorizează în mod sigur realizarea, ca şi un mare număr din celelalte metode.
D. Celibatul nu este deci indispensabil? O persoană căsătorită poate realiza Sinele?
M. Fără nicio îndoială. Este o chestiune de atitudine mentală. Căsătorit sau celibatar, un om poate realiza Sinele de vreme ce acesta există aici şi acum. Dacă ar fi altfel şi nu s-ar putea atinge Sinele decât într-un anumit moment, cu preţul unor anumite eforturi, dacă ar fi o stare nouă, ceva care trebuie dobândit, aceasta n-ar merita osteneala de a porni în căutarea sa. Deoarece ceea ce nu este natural nu poate fi permanent. Sinele este prezent şi acum, el este unic.
D. Dumnezeu fiind imanent în orice, nimeni nu trebuie să fie privat de dreptul la viaţă. Societatea nu greşeşte atunci când pedepseşte cu moartea un asasin? Statul are oare acest drept? Ţările creştine încep să creadă că aceasta este o greşeală.
M. Forţa care a împins asasinul să comită crima este aceeaşi care îi va impune pedeapsa sa. Cât despre societate sau stat, amândouă nu sunt decât un instrument în mâinile acestei forţe. Şi încă nu te referi decât la suprimarea unei singure persoane. Ce să mai spunem atunci de milioanele de vieţi care dispar în timpul războaielor?
D. Aşa este. Distrugerea oricărei vieţi este un rău. Dar atunci cum să justifici războiul?
M. Pentru un om realizat, cel care rămâne permanent în Sine, distrugerea unei singure vieţi, a mai multor vieţi sau a tuturor vieţilor în această lume, aici sau în cele trei lumi nu prezintă nicio diferenţă. Chiar dacă este chemat să le distrugă pe toate, niciun păcat nu va putea umbri acest suflet pur. "Cel care este eliberat de simţul eului, al cărui intelect este eliberat, acela, chiar dacă distruge toate lumile, nu ucide, deoarece el nu este înlănţuit prin consecinţele faptelor sale." (Bhagavad-Gīta, XVIII, 17)
D. Acţiunile noastre prezente nu exercită o influenţă asupra vieţilor noastre viitoare?
M. Eşti născut acum? Pentru ce te gândeşti la alte naşteri? De fapt nu există nici naştere, nici moarte. Lasă deci pe cel ce crede că este născut să se gândească la moarte şi la paliativele sale.
D. Cât timp i-a trebuit lui Maharshi pentru a realiza Sinele?
M. Pui această întrebare pentru că percepi un nume şi o formă. Acestea nu sunt decât percepţii fizice provenind din identificarea eului tău cu corpul tău fizic. Când eul se identifică cu corpul său subtil, ca în starea de vis, percepţiile devin de asemenea subtile. Dar în starea de somn profund, nu mai există nicio percepţie. Putem spune pentru aceasta că eul nu se mai află acolo? Pentru a fi putut păstra amintirea că a dormit, trebuie ca eul să fi trăit experienţa şi deci, ca el să fi existat. Cine este cel care a dormit? Nu ai spus în timpul somnului că dormi. Spui în momentul trezirii. Eul este deci acelaşi în timpul stării de veghe, de somn şi de somn fără vise. Descoperă realitatea subiacentă celor trei stări. În această nouă stare, nu mai subzistă decât faptul de a fi, esenţa pură. Nu mai exişti nici tu, nici eu, nici el. Nu mai există prezentul, nici trecutul, nici viitorul. Esenţa este dincolo de timp şi de spaţiu, dincolo de orice exprimare. Este o stare care este dintotdeauna.
Aşa cum bananierul este un arbore ale cărui rădăcini produc noi lăstari înainte ca el să nu mai rodească şi să se usuce, şi cum puieţii aceştia, odată transplantaţi reîncep acelaşi ciclu, tot astfel Maestrul originar şi primordial al întregii antichităţi (Dakshināmurti), cel care a risipit îndoielile discipolilor săi rishis, prin tăcerea sa, a lăsat în urma lui lăstari care continuă să se multiplice. Gurul este un lăstar al acestui Dakshināmurti. Întrebarea nu se mai pune atunci când Sinele este realizat.
D. Maharshi are puterea să intre în nirvikalpa samādhi?
M. Dacă ochii rămân închişi se produce nirvikalpa. Când ochii sunt ţinuţi deschişi are loc savikalpa. Este o stare de diferenţiere, deşi de repaus absolut. Starea eternă, totdeauna prezentă este sahaja sau starea naturală.

Citiţi un alt fragment aici.