SELECŢIA "FORMULA AS"
* Anne Appelbaum, "Cortina de Fier. Represiunea sovietică în
Europa de Est, 1945-1956", traducere de Gabriel Stoian, Editura Litera
(tel. 
021/319.63.90), 760 p.
Deşi privilegiez în această rubrică proza de ficţiune, cred că volumele de istorie recentă despre partea noastră de lume, în care se descifrează mecanismele dictaturii comuniste şi efectele lor în viaţa de zi cu zi, îi interesează nu doar pe cei ce le-au cunoscut direct, ci sunt importante prin învăţăminte şi pentru tinerii care vor să ştie. (Din păcate, destui nu vor, iar ignoranţa lor poate avea urmări pe termen lung.) În urmă cu vreo cinci ani v-am recomandat excepţionala carte a Annei Appelbaum, "Gulagul. O istorie", tradusă de Humanitas, care obţinuse la apariţie, în 2004, un Premiu Pulitzer. Jurnalista americană cu o rubrică permanentă în "The Washington Post" e căsătorită din 1992 cu Radoslaw Sikorski, politician de vârf din Polonia (între 2005-2007 a fost ministrul Apărării, între 2007-2014 - ministru de Externe, iar din 2014 - preşedintele Seimului). Presupun că şi de la soţ i se trage interesul pentru sovietologie şi Europa de Est, mai ales că, după 1991, s-au deschis arhive la care până atunci cercetătorii nu avuseseră acces. Anne Appelbaum a putut astfel folosi o documentaţie complexă, dar jurnalista din ea nu s-a limitat la cercetarea hârtiilor, ci a apelat şi la mărturii ale celor direct implicaţi, ca decidenţi sau victime. Aceeaşi perspectivă obiectivă şi foarte atentă la detaliul revelator ca şi în "Gulagul" o regăsim şi în cartea pe care vi-o propun azi, apărută în original în 2012 şi dedicată "acelor est-europeni care au refuzat să trăiască în minciună". În "Cortina de Fier" sunt analizate etapele sovietizării Estului european ocupat de armatele lui Stalin, care declarase că, atunci când o armată ocupă un teritoriu din afara ţării sale, trebuie să impună acolo regimul şi reglementările acesteia. Statul sovietic avea un regim totalitar, îşi supunea cetăţenii pe baza unei ideologii, a unui partid unic, a unui control absolut al informaţiei şi a unei economii planificate. Piesa principală a acestui mecanism era poliţia politică, o forţă represivă cu drept de viaţă şi de moarte. Chiar înainte de conflictul sângeros care l-a opus "partenerului" său Hitler, Stalin a urmărit să creeze un "cordon sanitar" în jurul Uniunii Sovietice, care să funcţioneze după regulile acesteia, ba mai mult, năzuia să impună comunismul la scară planetară. Războiul şi înţelegerile cu Puterile Aliate antinaziste (Anglia, SUA) i-au dat posibilitatea să-şi realizeze, fie şi parţial, obiectivul. Imperiul sovietic s-a extins peste opt ţări est-europene cărora le-a fost impusă brutal "democraţia populară". Opt state cu structuri economice, tradiţii politice şi mai ales culturi diferite - dar asta sub ocupaţie sovietică n-a contat, căci ele au fost separate de restul lumii prin ceea ce W. Churchill a numit Cortina de Fier. Procesul trecerii unor ţări atât de diferite şi uneori divergente la uniformitatea structurală a statalităţii comuniste a fost rapid, între 1945 şi 1956 sovieticii reuşind prin teroare să-şi "implementeze" (cum se zice azi) tipul lor de regim politic. În locul valorilor culturale, religioase, morale specifice s-a generalizat în aria de ocupaţie cultul lui Stalin, secondat de cultul unor stalini locali dependenţi de capriciile conducătorului suprem. Anne Appelbaum lămureşte cum s-a înfăptuit procesul de sovietizare, cum s-a impus stalinismul ca mod de existenţă pentru milioane de oameni de etnii şi credinţe diferite. Apelul la "teroarea roşie" practicată în exces de N.K.V.D. şi apoi de K.G.B. prin "prelungirile" lor locale nu e suficient. Autoarea se raportează metodic la etapele procesului, arătând cum s-a transformat "experienţa" sovietică într-o strategie de impunere a modelului generat de ea. Demonstraţia e axată în special - cu argumente, dovezi şi mărturii - pe trei "cazuri": R.D. Germană, Ungaria şi Polonia. Detaliile extrem de interesante şi în parte inedite întăresc ceea ce se ştia, şi anume că, în tentativa lor de a-şi extinde imperiul, ruşii nu s-au dat înapoi de la nimic. Jurnalista radiografiază toate aspectele vieţii sociale, politice, economice, culturale ale naţiunilor captive în lagărul comunist, urmărind cum s-a injectat şi apoi generalizat regimul alienant ce a înrobit aproape o jumătate de secol Estul Europei. Şi o face nu neapărat ca un istoric preocupat de rigoarea studiului, ci ca un scriitor conştient de expresivitatea amănuntelor şi de inteligenţa cititorilor.
021/319.63.90), 760 p.
Deşi privilegiez în această rubrică proza de ficţiune, cred că volumele de istorie recentă despre partea noastră de lume, în care se descifrează mecanismele dictaturii comuniste şi efectele lor în viaţa de zi cu zi, îi interesează nu doar pe cei ce le-au cunoscut direct, ci sunt importante prin învăţăminte şi pentru tinerii care vor să ştie. (Din păcate, destui nu vor, iar ignoranţa lor poate avea urmări pe termen lung.) În urmă cu vreo cinci ani v-am recomandat excepţionala carte a Annei Appelbaum, "Gulagul. O istorie", tradusă de Humanitas, care obţinuse la apariţie, în 2004, un Premiu Pulitzer. Jurnalista americană cu o rubrică permanentă în "The Washington Post" e căsătorită din 1992 cu Radoslaw Sikorski, politician de vârf din Polonia (între 2005-2007 a fost ministrul Apărării, între 2007-2014 - ministru de Externe, iar din 2014 - preşedintele Seimului). Presupun că şi de la soţ i se trage interesul pentru sovietologie şi Europa de Est, mai ales că, după 1991, s-au deschis arhive la care până atunci cercetătorii nu avuseseră acces. Anne Appelbaum a putut astfel folosi o documentaţie complexă, dar jurnalista din ea nu s-a limitat la cercetarea hârtiilor, ci a apelat şi la mărturii ale celor direct implicaţi, ca decidenţi sau victime. Aceeaşi perspectivă obiectivă şi foarte atentă la detaliul revelator ca şi în "Gulagul" o regăsim şi în cartea pe care vi-o propun azi, apărută în original în 2012 şi dedicată "acelor est-europeni care au refuzat să trăiască în minciună". În "Cortina de Fier" sunt analizate etapele sovietizării Estului european ocupat de armatele lui Stalin, care declarase că, atunci când o armată ocupă un teritoriu din afara ţării sale, trebuie să impună acolo regimul şi reglementările acesteia. Statul sovietic avea un regim totalitar, îşi supunea cetăţenii pe baza unei ideologii, a unui partid unic, a unui control absolut al informaţiei şi a unei economii planificate. Piesa principală a acestui mecanism era poliţia politică, o forţă represivă cu drept de viaţă şi de moarte. Chiar înainte de conflictul sângeros care l-a opus "partenerului" său Hitler, Stalin a urmărit să creeze un "cordon sanitar" în jurul Uniunii Sovietice, care să funcţioneze după regulile acesteia, ba mai mult, năzuia să impună comunismul la scară planetară. Războiul şi înţelegerile cu Puterile Aliate antinaziste (Anglia, SUA) i-au dat posibilitatea să-şi realizeze, fie şi parţial, obiectivul. Imperiul sovietic s-a extins peste opt ţări est-europene cărora le-a fost impusă brutal "democraţia populară". Opt state cu structuri economice, tradiţii politice şi mai ales culturi diferite - dar asta sub ocupaţie sovietică n-a contat, căci ele au fost separate de restul lumii prin ceea ce W. Churchill a numit Cortina de Fier. Procesul trecerii unor ţări atât de diferite şi uneori divergente la uniformitatea structurală a statalităţii comuniste a fost rapid, între 1945 şi 1956 sovieticii reuşind prin teroare să-şi "implementeze" (cum se zice azi) tipul lor de regim politic. În locul valorilor culturale, religioase, morale specifice s-a generalizat în aria de ocupaţie cultul lui Stalin, secondat de cultul unor stalini locali dependenţi de capriciile conducătorului suprem. Anne Appelbaum lămureşte cum s-a înfăptuit procesul de sovietizare, cum s-a impus stalinismul ca mod de existenţă pentru milioane de oameni de etnii şi credinţe diferite. Apelul la "teroarea roşie" practicată în exces de N.K.V.D. şi apoi de K.G.B. prin "prelungirile" lor locale nu e suficient. Autoarea se raportează metodic la etapele procesului, arătând cum s-a transformat "experienţa" sovietică într-o strategie de impunere a modelului generat de ea. Demonstraţia e axată în special - cu argumente, dovezi şi mărturii - pe trei "cazuri": R.D. Germană, Ungaria şi Polonia. Detaliile extrem de interesante şi în parte inedite întăresc ceea ce se ştia, şi anume că, în tentativa lor de a-şi extinde imperiul, ruşii nu s-au dat înapoi de la nimic. Jurnalista radiografiază toate aspectele vieţii sociale, politice, economice, culturale ale naţiunilor captive în lagărul comunist, urmărind cum s-a injectat şi apoi generalizat regimul alienant ce a înrobit aproape o jumătate de secol Estul Europei. Şi o face nu neapărat ca un istoric preocupat de rigoarea studiului, ci ca un scriitor conştient de expresivitatea amănuntelor şi de inteligenţa cititorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu