Prefaţă la Începuturile serviciilor de informaţii

 

Francis Dvornik
Începuturile serviciilor de informaţii
Editura Meteor Press, 2021
 traducere de Mihai-Dan Pavelescu
 

Citiţi un fragment din această carte.

*****
Prefaţă

Uneori, până şi cărţile au propria lor istorie, iar lucrarea prezentă nu face excepţie. În primăvara anului 1948, când lucram la Dumbarton Oaks la invitaţia Universităţii Harvard, am fost vizitat de generalul William J. ("Wild Bill") Donovan, director al Biroului de Servicii Strategice (Office of Strategic Services) din al Doilea Război Mondial. Generalul Donovan şi-a dezvăluit intenţia de a scrie o istorie a serviciilor de informaţii pentru a demonstra rolul important pe care l-au jucat în protejarea naţiunilor. Donovan căuta un cercetător care să scrie primele capitole despre originea şi dezvoltarea acestor servicii în Antichitate şi Evul Mediu timpuriu. John S. Thacher, directorul de atunci al Bibliotecii şi colecţiei Dumbarton Oaks, i-a spus că eu ţinusem cursuri la Trinity College, din cadrul Universităţii Cambridge, despre filozofia politică în Orientul Mijlociu antic, Roma şi Bizanţ şi că l-aş putea ajuta în proiectul său. Am fost dispus să încerc şi, în verile anilor 1948 şi 1949, am scris primele două capitole despre Orientul Apropiat antic şi Imperiul Roman.

Nu ştiu dacă generalul Donovan a reuşit să găsească alţi colaboratori şi nici cât de mult a avansat studiul său, dar în tot cazul, decesul său din anul 1959 a pus capăt proiectului. De atunci am avut alte obligaţii ca profesor şi cercetător la Dumbarton Oaks, dar nu am uitat în totalitate primele mele scrieri. Am găsit materiale noi în timp ce lucram la cartea mea Early Christian and Byzantine Political Philosophy. Origins and Background, publicată în două volume în 1966, care examina Orientul Mijlociu timpuriu, Roma şi Bizanţul. Pregătirea prelegerii mele despre misiunile greceşti şi apusene în Orient pentru Congresul internaţional al istoricilor, ţinut la Moscova în 1970, m-a determinat să studiez istoria mongolă şi chineză, deoarece misiunile latine în Orientul Îndepărtat au început abia în secolul al XIII-lea. Cursurile despre istoria slavă pe care le-am ţinut la Universitatea Harvard m-au familiarizat şi mai mult cu problemele Rusiei kievene şi ale Moscovei. Curiozitatea de a afla cum au reuşit să dăinuie diverse regimuri şi imperii, adesea timp de secole, deşi neglijau, în general, bunăstarea socială şi economică a supuşilor lor, m-a condus la convingerea că supravieţuirea lor s-a datorat în mare parte organizării eficiente a serviciilor de informaţii.

În cele din urmă am decis să adun toate materialele pe care le găsisem, practic un produs secundar al cercetărilor mele pentru alte proiecte, şi să le public cu titlul Începuturile serviciilor de informaţii.

Întrucât proiectul generalului Donovan fusese destinat unui public profesionist şi general, am omis notele de subsol şi analizele ştiinţifice extinse, totuşi majoritatea lucrării se bazează pe surse originale, care sunt citate în text. Cercetătorii interesaţi de diverse probleme vor putea verifica atât citatele, cât şi deducţiile mele în conformitate cu ediţiile enumerate în bibliografie, care sunt uşor accesibile specialiştilor. Fiecare capitol are o bibliografie a surselor şi a publicaţiilor utilizate pentru realizarea sa. Studierea instituţiilor similare din imperiile arabe musulmane a prezentat unele dificultăţi. Din fericire, deşi multe lucrări de istorie arabe sunt încă nepublicate, majoritatea surselor necesare unui astfel de studiu sunt disponibile în traduceri în engleză sau franceză.

Lucrarea de faţă este o încercare nouă de a trata un subiect în general neglijat de istorici şi ne poate ajuta să înţelegem mai bine unele evenimente istorice, atât din trecut, cât şi din prezent. Ea nu va înlocui proiectul pe care generalul Donovan n-a mai reuşit să-l realizeze şi prin care am avut impresia că dorise să aducă un omagiu colaboratorilor săi din rândul Aliaţilor, totuşi această încercare ne poate arăta, aşa cum a dorit el să sublinieze, importanţa unui bun serviciu de informaţii pentru securitatea ţării sale, precum şi pericolele inerente generate de abuzurile pe care le poate comite.

(Francis Dvornik, Dumbarton Oaks, octombrie 1973)