„Alături, un șir de table de rugăciune cioplite în piatră – expresie nepieritoare a bucuriei resimțite de multe mii de pelerini când, după ostenelile călătoriei, acest defileu le deschide drumul spre orașul sfânt.”
Rare sunt cărțile care trec de granița paginilor în cea a delicateselor literare care îți lasă gura apă. Cartea lui Heinrich Harrer în acest caz ar fi o trufă de ciocolată care se topește treptat în minte și care încântă paleta gustativă a cititorului cu nuanțele amărui ale evadării din India și ale chinurilor traversării Tibetului ca să o stingă somptuos într-o prietenie cu Dalai Lama și farmecele orașului interzis străinilor– Lhasa.
Avertizată de la bun început să nu mă aștept la vreo capodoperă literară în sensul clasic al cuvântului cu fraze atent studiate sau construcții menite să suscite atenția, 7 ani în Tibet își pornește călătoria alene și nu-și schimbă pasul de-a lungul relatării, permițându-și să reconstruiască pe bună dreptate capitol cu capitol lumea parcă uitată de timp a Tibetului anilor ’40.
Fascinația lui Harrer pentru acea zonă a lumii, deși evidentă din perspectiva unui alpinist, iese rapid din zona escaladei de piscuri în cea a escaladei de garduri în care gloria și triumful asupra înălțimilor sunt date pe dulcele gust al libertății, obținut în pofida obstacolelor dese care le tot ies în cale protagoniștilor noștri.
Înălțimile se succed în concordanță cu greutățile întâmpinate în călătoria spre inima Tibetului, fiind punctate de diverse personaje sub forma localnicilor care îi privesc cu suspiciune și îi gonesc pe cei doi intruși (Harrer și Aufschnaiter), a bonpo-ilor (un fel de primar) pe care îi păcălesc în fel și chip spre a-i lăsa să-și continue călătoria, a nomazilor care de multe ori le-au salvat viața prin ospitalitatea arătată și printr-o simplă chiflă uscată, a hoților care i-au impulsionat să meargă mai departe chiar și atunci când păreau la capătul puterilor.
Dar ceea ce fascinează cu adevărat în această carte e lumea neatinsă de modernitate a Lhasei, bântuită de murdărie, opusă vehement schimbărilor de orice tip, fie că vorbim de jocul de fotbal care părea să submineze autoritatea religioasă, fie de un sistem de canalizare sau utilizarea banalei roți în activitățile întreprinse, renunțând astfel la cărăușia cu iaci. Viața religioasă își lasă amprenta în mod puternic asupra existenței acestui popor guvernând cu aceeași strictețe și seriozitate marile sărbători dar și cele mai banale ceremoniale ca trecerea de la haine de vară la cele de iarnă.
Aristocrația este ilustrată cu tot luxul și pompa aferente împreună cu sistemul complex de ritualuri care rânduiește societatea de la modul în care este condusă gospodăria la hainele purtate de nevestele înalților funcționari la ordinea ocupată de aceștia în timpul procesiunilor.
Modul de petrecere a timpului liber, viziunea asupra vieții, spiritul ludic sau gastronomia specifică sunt surprinse în mod detaliat dar obiectiv de către naratorul nostru care s-a îndeletnicit de-a lungul anilor cu păstrarea unor jurnale minuțioase.
În ciuda superstițiilor omniprezente și a gândirii arhaice, ceva din Lhasa și din Tibet te face să-ți dorești să fii acolo și să te bucuri de simplitatea traiului de zi cu zi, debarasat de orice urmă de modernitate a ideilor sau invențiilor și atât de bine ancorat în valorile reale care dau semnificație unei existențe umane – familia, comunitatea, religia și răbdarea de a-ți trăi viața fără grabă.
Cele trei sute și ceva de pagini stau drept dovadă încăpățânării, ingeniozității și rigorii celor doi austrieci fără de care minunata călătorie s-ar fi oprit la câțiva kilometri de tabăra indiană unde au fost închiși în 1943.
Cei 7 ani petrecuți pe acoperișul lumii capătă valențe multiple în funcție de unghiul din care cititorul se încumetă să privească: evadarea spre libertate, explorarea necunoscutului sau regăsirea Paradisului.
PLUSURI
Minuțiozitatea cu care este documentată călătoria protagoniștilor și viața tibetanilor.
RECOMANDARI
Celor ce-și doresc o autobiografie cu valențe de antropologie și istorie, îmbinată cu o serie de lecții de viață și un stop de înțelepciune orientală.
