Căile îndrăgostirii este o carte serioasă despre un proces interesant și complex, considerat universal: îndrăgostirea. Cum ne îndrăgostim, de cine, în ce condiții și, nu în ultimul rînd, care e sensul îndrăgostirii - sunt cîteva din temele abordate de Ayala Malach Pines, psiholog și terapeut de cuplu.
Pe baza literaturii de specialitate și a propriilor cercetări, autoarea descrie cîteva variabile care influențează îndrăgostirea, observînd că într-un număr semnificativ de relații aceste variabile sunt evidente. Altfel spus, există un fond comun al tuturor relațiilor unice de dragoste.
În prima jumătate a cărții, este vorba de variabile ușor de observat și probabil nu chiar atît de spectaculoase: proximitatea, atractivitatea, consensul în atitudini și valori, complementaritatea, îndeplinirea reciprocă a nevoilor. Mare parte din aceste variabile sunt cunoscute, fac parte din mentalul colectiv și generează la rîndul lor stereotipuri, perpetuîndu-se. De exemplu, este documentat faptul că atractivitatea fizică funcționează ca un fel de filtru, prin care eliminăm persoanele care nu sunt dezirabile din acest punct de vedere, urmînd ca din cele rămase să alegem potrivit altor filtre. Însă oamenii nu aleg cele mai atrăgătoare persoane din apropierea lor, ci pe cele cu un nivel de atractivitate cît mai apropiat de al lor, pentru a evita umilința de a fi respinși. Pe de altă parte, se spune că bărbații sunt în mod special interesați de atractivitate, în timp ce pentru femei aceștia pot fi un pic mai frumoși ca dracu' (bani să aibă). În realitate, femeile nu se declară interesate de aspectul fizic, însă filtrul acesta funcționează la fel. Numai urmînd acest exemplu banal, se poate observa că lucrurile sunt complicate și
nu chiar romantice. Cît despre stereotipuri, iată ce scrie autoarea:
„Atît bărbații, cît și femeile își joacă rolul de gen prescris și apoi se plîng de rezultate. Membrii cuplului sunt inițial atrași unul de celălalt deoarece fiecare se potrivește stereotipului. Ea se simte atrasă de el fiindcă el e puternic, tăcut, masculin, asertiv și abil. El se simte atras de ea fiindcă e caldă sensibilă, deschisă și volubilă. Ulterior, ea se va plînge că el nu vorbește, iar el se va plînge că ea e cicălitoare.”
Această primă parte a cărții este un rezumat al cercetărilor, nu tocmai un exemplu de originalitate. Aducînd în discuție variabile contextuale, face ca procesul de îndrăgostire să pară unul supus factorilor externi, dar cel mai important, din punctul meu de vedere, arată că îndrăgostirea nu este un proces întîmplător și că nu apare ca un fenomen extraterestru, adică separat de mediul, preocupările și experiențele celor implicați.
De menționat că această primă parte a cărții este scrisă ca un manual de psihologie socială - ușor de urmărit, dar cu multe referințe pentru cei care vor să studieze mai departe, destul de tehnic și de sec. De asemenea, există secvențe în care autoarea se îndepărtează de obiectul de studiu al cărții sale, vorbind despre căsătorie, de exemplu. Îndrăgostirea, conceptualizată ca începutul unei relații romantice, stare emoțional intensă și temporară, nu duce neapărat la căsătorie. Motivele pentru care oamenii se căsătoresc nu țin numai de îndrăgostire și, în unele societăți, nu au legătură nici cu iubirea.
Oricum, această primă parte a cărții este utilă pentru a înțelege și privi mai clar ce se întîmplă în jurul nostru și, de asemenea, pentru că prezintă cîteva idei pentru cei care se află în căutarea unei relații. Totuși, sfaturile practice pentru a te îndrăgosti contrazic ideea că îndrăgostirea ar fi ceva emoțional, intens și unic, în plus, aduc puțin a vînătoare de soț/soție.
Partea plăcută a cărții, cel puțin pentru mine, a fost cea în care autoarea face apel la experiența sa de terapeut. Jumătatea a doua a cărții oferă o perspectivă mai profundă, care face apel la variabile latente, cum ar fi imaginea romantică internă. Autoarea aduce în discuție teoriile psihodinamice, astfel că aceste capitole gravitează în jurul unor concepte precum inconștient, stil de atașament, diferențiere, proiecție, transfer, traumă, iubire obsesivă. Sunt prezentate, simplu și limpede, principalele teorii de inspirație psihanalitică și exemple de cazuri. Mi-a atras atenția următoarea idee a autoarei:
„Deși nu este logică, în cele mai multe dintre cazuri alegerea inconștientă a iubirii este înțeleaptă pentru că ne împinge să optăm pentru o persoană care ne poate ajuta să soluționăm un aspect rămas nerezolvat din copilărie (...) Chiar și atunci cînd alegerea este periculoasă, așa cum se întîmplă cînd aspectul nerezolvat implică abuzuri fizice, în principiu rămîne o alegere înțeleaptă pentru că are ca scop vindecarea traumei, nu simpla repetare a ei.”
Dragostea, spune orice poveste, ne face mai buni. Iar din perspectiva aceasta nu-i doar o vorbă: ne îndrăgostim și în acea relație putem rezolva ceva din trecut și ne putem schimba. Ce e cu adevărat interesant este că experiența clinică a autoarei arată că lucrurile nerezolvate din trecut sunt cumva complementare. Din nou, cartea arată că nu ne îndrăgostim la întîmplare. O recomand pentru că e o lucrare destul de serioasă, structurată, documentată, fără să fie afiliată vreunei ideologii.
Cumpără cartea Căile îndrăgostirii
PLUSURI
Cantitatea mare de informații relevante pentru subiect.
Structurarea informațiilor.
Prezentarea de exemple și cazuri în susținerea ideilor autoarei.
Dubla perspectivă, socială și clinică, asupra unui proces complex.MINUSURI
Prezentarea simplificată a unor teorii: rezumarea lor și lipsa nuanțelor pot duce la înțelegerea greșită a acestora.
RECOMANDARI
Citiți această carte dacă vreți să știți ce e cu acest fapt atît de comun și atît de miraculos, îndrăgostirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu