În memoriile sale, Albert Speer evocă o conversație pe care a purtat-o cu Adolf Hitler în noiembrie 1936 despre Reichul de o mie de ani. Hitler stătea în picioare, în fața ferestrei masive a refugiului său de la Berghof, și țintuia cu privirea îndrăgitul său peisaj alpin bavarez, un peisaj straniu de asemănător cu vederea sa din casa patagoneză de la Inalco „– Am două posibilități. Să depășesc orice obstacole cu toate planurile mele sau să dau greș. Dacă câștig, voi fi unul dintre cei mai mari oameni din istorie. Dacă eșuez, voi fi condamnat, disprețuit și blestemat.”
Mitul supraviețuirii lui Hitler după cel de-al Doilea Război Mondial, a constituit una dintre cele mai puternice teme ale literaturii de toate tipurile din ultimii optzeci de ani. De la documentare la opere de ficțiune, de la cercetări ambițioase și detaliate până la scenarii fanteziste, o întreagă literatură s-a construit cu insistență în jurul acestui mit, stând drept mărturie incontestabilă a interesului, chiar a fascinației pe care una dintre cele mai sinistre figuri ale istoriei ultimelor secole o exercită asupra noastră.
Hitler în Argentina, Viața Führerului după Al Doilea Război Mondial, se adaugă listei considerabile de titluri care explorează mitul supraviețuirii lui Hitler, aducând însă date relevante care ne fac să ne întrebăm cu toată seriozitatea care este granița exactă dintre mit și realitate în cazul supraviețuirii Führerului. Autorii Simon Dunstan (istoric reputat și autor a numeroase documentare excepționale pentru History Channel) și Gerrard Williams (jurnalist renumit, cu peste treizeci de ani de experiență în cadrul BBC, Reuters, Sky News) au petrecut cinci ani realizând interviuri cu martori oculari și cercetări aprofundate în Argentina, Polonia, Germania și Marea Britanie, toate aceste demersuri indicând faptul că istoria adevărată s-ar putea să nu coincidă cu istoria oficială. Aceasta din urmă ne spune faptul că Hitler împreună cu Eva Braun s-au sinucis în buncărul lor din Berlin, pe 30 aprilie 1945. Dunstan și Williams aduc dovezi în sprijinul ideii că Führerul, la fel ca mulți naziști importanți, a fugit din Germania și a trăit în Argentina, până la sfârșitul vieții, în 1962.
Cartea este structurată în patru părți (Naziștii triumfători, Vânătorii, Fuga și Lupul cenușiu din Patagonia), fiecare dintre acestea punctând o etapă a scenariului supraviețuirii lui Hitler, departe de dezastrul pe care cel de-al Doilea Război Mondial l-a lăsat în Europa. Personajul principal al cărții nu este Hitler, așa cum ne-am aștepta, ci Martin Bormann, cel mai apropiat și mai loial acolit al Führerului, șeful Cancelariei Partidului Nazist și conducătorul Reichului. Om de afaceri abil, Bormann a fost artizanul unor planuri eficiente de a spori atât veniturile Reichului, cât și cele personale ale lui Hitler. În 1943, el a înțeles, înaintea lui Hitler, că Germania avea să piardă războiul și a conceput Aktion Feuerland (Operațiunea Țara de Foc), pentru a asigura un refugiu sigur liderilor naziști.
Cartea urmărește ascensiunea lui Bormann în ierarhia nazistă, facilitată de modul ineficient și haotic în care Hitler însuși a condus statul german – „Hitler a creat în rândul conducerii politice a Germaniei cea mai mare confuzie care a existat vreodată într-un stat civilizat... El își exercita puterea absolută ațâțând rivalități feroce între subordonații săi imediați, astfel încât niciunul să nu obțină vreodată suficientă putere sau influență pentru a contesta persoana Führerului... În conformitate cu concepția sa despre haosul creativ, diverși indivizi și organisme au primit responsibilități prost definite... ducând la conflicte de interese, lanțuri de comandă confuze și o risipă absurdă de bani, timp și mână de lucru.”
În acest context, Martin Bormann reușește cu multă abilitate să își elimine treptat rivalii și să devină singurul personaj din ierarhia nazistă care va avea control absolut asupra lui Hitler. El construiește o rețea care îl va scoate pe Hitler dintr-un Berlin mutilat de război și asediat de armata sovietică, și îl va duce în Argentina, unde vreme de aproape două decenii, Bormann i-a alimentat visul absurd al reconstruirii Reichului.
Cartea lui Dunstan și Williams transmite un mesaj esențial, pe care autorii l-au formulat în finalul lucrării: „Winston Churchill, inamicul britanic jurat al lui Hitler, a spus cândva... Istoria va fi bună cu mine, pentru că eu intenționez să o scriu... Însă, inamicul său numărul unu a prevăzut această posibilitate și, înainte ca Churchill să își scrie istoria, Adolf Hitler a anticipat, spunând: Învingătorul nu va fi niciodată întrebat dacă a spus adevărul... La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, învingătorii nu au fost întrebați niciodată. Îi întrebăm noi acum...”
Povestea supraviețuirii unuia dintre cele mai detestate personaje ale istoriei lumii civilizate aduce în prim-plan frica noastră individuală și colectivă de a permite Răului să scape nepedepsit, distrugând astfel echilibrul profund al conceptului de umanitate. Mitul supraviețuirii lui Hitler spune, probabil, mai multe despre noi, decât despre personajul Führerului.
PLUSURI
O carte foarte bine documentată, rezultat al unor cercetări aprofundate și detaliate.
Stilul jurnalistic, alert, care ține cititorul conectat la desfășurarea poveștii.RECOMANDARI
O carte adresată, în principal, celor interesați de istoria Germaniei naziste.
