vineri, 23 iulie 2021

Recomandare de lectură

Dumnezeul lucrurilor mărunte

Mai demult, în librărie, un domn a returnat „Lolita” explicându-mi încurcat că tema romanului i se pare abominabilă, că are o fetiță și că nu poate continua să citească o asemenea carte. Două din momentele romanului lui Arundhati Roy pun cititorul într-o dificultate similară, pentru că ne lovim cu toții, din orice mediu am veni, de aceleași legi care, spune autoarea, ne dictează pe cine putem iubi, și cum, și cât. 

Dragostea și vinovăția conduc de mână cursul acestui roman avându-i în centru pe gemenii Rahel și Estha, fiii lui Ammu, domnii și protejații lui Velutha, înalți demnitari ai republicii copilăriei lor. O Indie ruptă între templele în care încă se mai aduc la viață poveștile sacre și invențiile civilizației Coca-Cola, între împărțirea de castă și cea de clasă, se ițește somnoroasă, fatală și plină de textură printre rândurile care povestesc despre marea dragoste dintre Ammu, Rahel și Estha, dintre Rahel, Estha și Velutha, dintre Ammu și Velutha și faliile pe care le produce ea.

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

 

Recomandare de lectură

Mai este oare acesta un om?

În limba română avem expresii precum „Flămând ca un lup”, „fricos ca un iepure”, „slab ca o scoabă”, „singur ca cucul”, „prost ca noaptea” care atestă că slăbiciunea caracterizează mai degrabă bestiile și lucrurile neînsuflețite. Omul e o trestie cugetătoare, omul e măsura tuturor lucrurilor, omul e veriga superioară, omul este lup pentru om. Ca să n-o uitaţi pe aceasta din urmă, citiți memoriile lui Primo Levi despre lagărul nazist. Contrar așteptărilor mele, Primo Levi povestește simplu și direct experiența unuia dintre cele mai îngrozitoare capitole din istoria secolului trecut, fără a face apel la mila cititorului, fără a cere dreptate sau a profera blesteme la adresa naziștilor. Întrebarea care ne este adresată chiar în titlu pune problema foarte tranșant: odată ce i-au mai rămas doar slăbiciunile, când e flămând, bolnav, când suferă de frig și e eminamente singur, mai vorbim despre uman?

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

 

Recomandare de lectură

 

Ceva în apă
Ceva în apă Ceva în apă
Catherine Steadman

Inclusă în colecția Armada a editurii Nemira, „Ceva în apă” a fost cel mai tare thriller nihilist citit de mine în ultimii ani, în sensul în care am așteptat într-o tensiune crescîndă pînă la sfărșitul cărți să se întîmple ceva interesant. Absolut degeaba. Nu înțeleg cum și-a făcut loc volumul în colecție, dar sper că poate nu am citit eu cu atenție toate cele peste 300 de pagini. 

Erin, personajul principal al cărții, o duce destul de bine. E logodită cu un tînăr chipeș și bogat pe care îl iubește foarte mult, iar proiectul ei de documentare a vieții deținuților în timpul și după perioada de încarcerare tocmai prinde aripi, făcînd-o să se gîndească plină de entuziasm la viitoarea ei carieră strălucită. Pe nepusă masă, Mark, logodnicul ei pe care îl iubește enorm, își pierde slujba bine plătită, și de aici, ca în viața oricărui om cu ambiții intelectuale, totul o ia la vale. Nunta își mai pierde din strălucire, luna de miere se scurtează, însă cei doi tineri se iubesc, o, Doamne!, la fel de mult, chiar dacă viitorul nu mai pare atît de însorit și se hotărăsc să se bucure de soare într-un loc modest și liniștit: insulele Bora Bora. 

Într-o zi, întorcîndu-se de la scufundări, cei doi găsesc ceva în apă. Nu vă spun ce, dar urmează o înșiruire de evenimente care par să facă parte dintr-un film prost cu spioni, apoi dintr-un thriller cu gangsteri total neverosimil, iar la sfîrșit avem parte de niște crime în pădure la care ne-am așteptat, avînd în vedere cîte scăpări comite autoarea pe parcursul acestui roman. Cea mai proastă parte a cărții mi s-a părut numărul mare de detalii și personaje inutile. E ca și cum Catherine Steadman a înțeles pe dos sfatul lui Pușkin, ăla cu pușca, și pe măsură ce s-a gîndit la un posibil personaj sau intrigă secundară, le-a și inclus, cu lux de amănunte și explicații în acțiune. La final, singurul lucru bun e masajul pe care mi l-am efectuat asupra mușchilor mimici tot minunîndu-mă la fiecare pagină.

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

Recomandare de lectură

Băiatul care dădea cu piciorul în porci

Robert Caligari manifestă la începutul povestirii și al copilăriei lui o plăcere bolnăvicioasă de a da cu piciorul în porci, progresînd de la pușculița surorii lui la sandvișul cu șuncă servit într-o braserie sau la cotletele din sacoșa unei  doamne ghinioniste. Pe măsură ce trece timpul, ne dăm seama, atât noi, cât și Robert, că accesele lui de violență sunt doar ce reușește să ajungă la suprafață din toată ura sa față de oameni, ură care îl face să treacă rapid de la obrăznicii la planuri sîngeroase, la crime din ce în ce mai oribile. Așa cum ne anunță la începutul cărții, Tom Baker își ucide personajul într-un mod pe atît de brutal pe cît de bine-meritat. 

Tonul lui Tom Baker este jovial, neafectat pînă în ultima clipă de gravitatea morală a faptelor lui Robert, așa încît pînă îți dai seama ce se petrece, personajul se schimbă sub ochii tăi dintr-un băiat obraznic într-un criminal sadic. O fabulă un pic morbidă, dar extrem de spirituală, perfectă pentru cei cu simț pentru umorul negru, cu cele mai ilustrative ilustații, dacă îmi dați voie să mă exprim așa, și mai ales cu un final perfect adaptat indignării care te cuprinde citind biografia lui Robert.

https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

 

Recomandare de lectură

Victimă fără chip
Victimă fără chip Victimă fără chip
Stefan Ahnhem

Prima carte din seria Fabian Risk a lui Ahnheim este destul de solidă cît să vă țină ocupați o săptămînă întreagă, și nu mă refer aici doar la întinderea ei (are în jur de 600 de pagini). 

Detectivul Fabian Risk se restabilește cu familia în orășelul lui natal, Helsingborg și ajunge să fie imediat implicat în ancheta unei crime care se dovedește a fi doar începu

tul unui șir lung de morți suspecte. Foștii colegi de clasă ai detectivului sunt decimați într-un ritm susținut, iar indiciile nu sunt deloc satisfăcătoare, în ciuda cercului destul de restrîns al suspecților. 

Cu toate că volumul reprezintă debutul editorial al lui Ahnheim, mîna scenaristului se face simțită din plin, neexistînd motive pentru care să mă plîng în ce privește scriitura. Construcția însă, lasă un pic de dorit, în primul rînd ca lungime, apoi ca fire narative care rămîn oarecum neînnodate. O parte dintre lucrurile care se petrec în roman, deși contribuie într-o anumită măsură la atmosferă, nu au totuși un rol clar în intrigă și aș fi preferat să lipsească de tot. De asemenea, mi s-a părut că Ahnheim insistă prea mult pe tema din fundalul romanului, hărțuirea în școală, sau bullying-ul, dacă vreți. Cred că orice cititor cît de cît atent ar fi observat-o și fără numeroasele sublinieri ale autorului, și poate ar fi fost mult mai de efect să fi rămas undeva mai în spate. 

Altfel, „Victimă fără chip” este un thriller bun, condimentat cu o mulțime de momente tensionate, cu personaje bine conturate și acțiune curgătoare, iar dacă nu sunteți tipul cititorului grăbit, va fi o lectură satisfăcătoare pentru orice fan al genului.

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

Recomandare de lectură

Piranesi
Piranesi Piranesi
Susanna Clarke

Noul și mult așteptatul roman al Susannei Clarke are pentru cititorul grăbit farmecul unei povești misterioase, ușor de citit, care ne propulsează într-o lume de o frumusețe bizară. Piranesi locuiește în această lume împreună cu Omul celălalt, singurul partener de discuție, dar și singurul furnizor al obiectelor de strictă necesitate care ne surprind cu apariția lor într-un spațiu atît de străin de tot ce înseamnă mundan. 

 

Prinși în efortul de a înțelege povestea personajului principal, a interlocutorului său ursuz și a motivelor pentru care cei doi se află acolo, aproape că ne scapă modul subtil în care Clarke ridică în jurul lor o arhitectură complicată și aluzivă, aglomerată, dar în același timp tributară spațiului.

 

În cea de-a doua parte a romanului, misterul începe să se subțieze, parcă, o dată cu apariția unor elemente noi și a neîncrederii crescânde a lui Piranesi. Dezlegarea misterului apare ca o avalanșă, scurt și fără drept de apel, lasându-ne nedumeriți și nemulțumiți. 

 

Cu toate acestea, mi se pare absolut minunat cum cititorul experimentează, împreună cu Piranesi, travaliul psihologic al spărturii care ni se relevă brusc în lumea aceasta pe care am învățat s-o privim și noi ca pe un univers de sine stătător. Smuls din sălile largi, pline de statui și animate doar de ape, cititorului este cuprins de un fel particular de dor al singurătății și al mirajului. Poate de aceea intriga de-a dreptul polițistă care se rezolvă în ultimele pagini ale romanului nu e de interes; am pierdut și noi, odată cu Piranesi, un paradis.

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

 

 

Recomandare de lectură

Bine ai venit în America!
Bine ai venit în America! Bine ai venit în America!
Linda Boström Knausgård

Povestea unei tăceri din copilărie, mica proză a Lindei Bostrom Knausgard surprinde prin limpezimea limbajului și acuitatea aproape chirurgicală cu care putem privi, cititnd cuvinte atît de puține, în miezul traumelor unei preadolescente de unsprezece ani.

 

Ca într-o baie din camera obscură, conturul mamei, al fratelui și al tatălui său dispărut ies la lumină, se clarifică, iar umbrele aruncate de ei în conștiința personajului nostru se adîncesc. O parte dintre recenziile acestei cărți reclamă neverosimilitatea vocii copilului în expunerea atît de detaliată, dar concisă, limpede și matură a viziunii unei minți încă fragede. Eu cred, însă, că ceea ce citim e mai degrabă o reconstituire, o privire retrospectivă a unei minți care a găsit locurile resimțite ca lipsă și care le-a umplut cu sens. Astfel, nu suntem vizitatorii unei expoziții de imagini brute dintr-un muzeu al copilăriei autoarei, și nici martorii unei încercări de a lega între ele secvențe de memorie prin explicații psihologice. Am simțit  că asistăm la un efort pur intim al personajului de a regăsi liniaritatea personalității ei în poveste, un lucru pe care puțini reușim să îl îndeplinim chiar și în narativa noastră interioară.

 

Dacă nu vă va marca sub forma poveștii, cu siguranță cartea aceasta, cît de subțire, vă va impulsiona să aruncați o privire peste umăr, la ceea ce v-a constituit ca adulți.

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

 

 

Recomandare de lectură

 

Clubul crimelor de joi

O succesiune de crime într-un orășel de pensionari în care cel mai scandalos zvon este de regulă cel mult un pahar în plus băut la pub sau o legătură amoroasă spontană între doi octogenari dă peste cap complet rutina celor patru personaje principale. 


Elizabeth, Joyce, Ibrahim și Ron se transformă brusc dintr-un club de pasionați dezlegători ai crimelor vechi nerezolvate într-o adevărată brigadă investigativă, reușind să fie, datorită talentelor lor speciale, dar și favorurilor și cunoștințelor economisite de-a lungul vieților, cu câțiva pași înaintea poliției (care mai primește și ea din când în când o mână de ajutor).


Deosebit de britanic, de la obiceiurile și felul de a acționa al personajelor, dar mai ales în umorul jovial și politicos al replicilor, romanul lui Osman este mai degrabă un succes al construcției de personaj și mai puțin al ritmului alert al desfășurării acțiunii cu care romanul polițist contemporan ne-a obișnuit. Cu toate acestea, nu-i lipsește nici unul din elementele care ne plac tuturor: detectivi nonconformiști, răsturnări de situație, personaje-surpriză și o intrigă polițistă care pare să se complice pe măsură ce Clubul Crimelor de Joi sapă în jurul ei.

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

Recomandare de lectură

 

Biblioteca de la miezul nopții

Mă țin deoparte de cărțile de dezvoltare personală, trezire spirituală sau ce alt indicativ mai poartă în zilele noastre cărțile care îți oferă sfaturi de viață, liste de obiective și alte bizare moduri de a-ți programa sinele. 


Aveam impresia că Matt Haig este un scriitor care doar traduce genul acesta de literatură într-un text romanțat, potrivit pentru un consum al publicului mare. Doar că citind „Biblioteca de la miezul nopții”, tipul acesta de lectură nu mi s-a mai părut a fi un efort inutil. Matt Haig nu este un stilist și nici un constructor al poveștii foarte iscusit, însă romanul lui are un efect terapeutic care surprinde. Nu prin forța vreunei revelații finale sau printr-un drum sinuos al cititorului către o concluzie definitivă, și mai ales, nu printr-o succesiune de variațiuni terminate în „așa nu”, povestea „morții” eroinei este un exercițiu de imaginație tapat subtil cu îndemnul la asumare, a vieților noastre, a deciziilor și a transformărilor care rezultă. 


„Ce-ar fi fost dacă” e un joc pe care îl jucăm cu toții, însă cei mai mulți dintre noi ne oprim la lucrurile pozitive care ni s-ar fi putut întîmpla numai dacă luăm o hotărâre mai bună într-un moment sau altul din istoria noastră. În romanul lui Haig, exercițiul este împins mai departe decât ar fi confortabil pentru personajul central, iar periplul acesta ne poartă și pe noi spre negândite variante proprii. 

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

Recomandare de lectură

 

Dacă aceasta ar fi o poveste
Dacă aceasta ar fi o poveste Dacă aceasta ar fi o poveste
Beth Turley

Hannah Geller este o fetiță de zece ani. Este pasionată de ortografie, disciplină la care este cea mai bună din școală, și de povești. S-ar putea crede că pentru ea viața este o poveste frumoasă. Numai că din păcate, după cum se va descoperi cu fiecare capitol, lucrurile nu stau nici pe departe așa. Și aceasta deoarece, fiind o fire extrem de sensibilă, în momentul în care asistă la o ceartă destul de serioasă între părinții ei, în sufletul și mintea ei se produce un blocaj emoțional foarte puternic, în urma căruia ajunge să facă o serie de lucruri reprobabile. Iar cel mai grav dintre ele va fi acela de a-și înscena, într-o stare de semi-inconștiență, un lung șir de hărțuiri, care vor pune în alertă întreaga școală și vor declanșa o anchetă ce, până la urmă va rezolva și alte probleme ce zăceau îngropate în sufletele altor copii, cel puțin la fel de sensibili. 


„Dacă aceasta ar fi o poveste” chiar este o poveste. Dar una care ar putea fi a oricărui copil, indiferent de vârstă, de sex, de țară sau de mediul social. Pentru că fiecare copil este în primul rând un ocean de sensibilitate și vulnerabilitate și are nevoie de toată atenția adulților din jurul său, fie ei părinți, bunici sau profesori. Mai mult decât atât, cartea aceasta se adresează în egală măsură, dacă nu chiar mai ales, tuturor părinților, cărora le atrage atenția asupra faptului că în fața copiilor nu trebuie să își exhibe emoțiile negative, întrucât acestea ar putea avea un efect dezastruos asupra sufletului și minții copilului. De altfel, cred că cel mai bine ar fi ca aceasta carte să fie citită în tandem și de copii și de părinți și să funcționeze ca un cod etic al familiei.  

 https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHhhttps://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

joi, 22 iulie 2021

Recomandare de lectură

 Cât de periculos e să zbori? Care este greutatea cumulată a tuturor vacilor din lume? Ce îi face pe oameni fericiți? Ce se întâmplă când scade natalitatea? De ce este greu de anticipat cât de gravă va fi o pandemie când aceasta este în plină desfășurare? Este speranța de viață, în sfârșit, pe cale să atingă apogeul? De ce cifra șomajului nu dezvăluie întreaga poveste? Cât de departe poate ajunge China? Cum au creat anii 1880 lumea modernă? De ce carnea de pui este la putere?


Răspunsul la toate acestea și la alte zeci de întrebări se află în cartea Cifrele nu mint, în care profesorul Vaclav Smil ne poartă într-o aventură a cunoașterii, începând cu națiunile și locuitorii Pământului, trecând prin hrana și combustibilul din care își iau energie și până la mijloacele de transport și invențiile din lumea modernă — fără să neglijeze impactul pe care îl au toate acestea asupra planetei.


Smil folosește statistici surprinzătoare și grafice revelatoare pentru a pune sub semnul întrebării prejudecățile noastre. Își propune să ne demonstreze importanța datelor, fiindcă, în definitiv, poate că cifrele nu mint, dar ce adevăr transmit?


Vaclav Smil încercă să ne arate în acest volum că, de multe ori, trebuie să analizăm lucrurile mai profund și în sens mai larg. Chiar și cifrele de încredere — chiar și cele impecabil de exacte — trebuie privite într-un context mai amplu, istoric și internațional. 


„Sper ca această carte să-i ajute pe cititori să înțeleagă adevărata stare a lumii noastre. Sper să-i surprindă, să-i facă să se mire de unicitatea speciei noastre, de inventivitatea noastră și de strădania noastră de a înțelege mai bine lucrurile.“ – Vaclav Smil


„Aștept întotdeauna cu cea mai mare nerăbdare fiecare carte a lui Vaclav Smil.“ – Bill Gates


„O lectură foarte utilă pentru oricine este sceptic în privința statisticilor sau a informațiilor într-o lume în care cifrele par să însemne totul și nimic.“ – BBC Science Focus


„Probabil că nici un alt savant nu știe să explice imaginile prin cifre mai bine decât Smil.“ – Guardian


Vaclav Smil este profesor emerit la Universitatea din Manitoba. Este autorul a peste 40 de cărți despre subiecte care includ energia, schimbările privind mediul și populația planetei, producția de hrană și nutriția, inovațiile tehnologice, evaluarea riscurilor și politicile publice. Este membru al Societății Regale din Canada, iar în 2010 a fost inclus de către publicația Foreign Policy în primii 100 de intelectuali ai lumii.

https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=4dc37856e&redirect_to=http://www.edituratrei.ro/&st=sM086LHh

miercuri, 21 iulie 2021

Recomandare de lectură

 Câteva motive să iubești viața

Andreea Crăcan

Andreea Crăcan

Câteva motive să iubești viața

Câteva motive să iubești viața

Matt Haig

08.07.2021

Matt Haig s-a confruntat la vârsta de 24 de ani cu gânduri suicidare. Aflat în pragul depresiei, a reușit să își revină prin scris și prin suportul constant al iubitei lui (acum soție). „Câteva motive să iubești viața”se prezintă sub forma unui jurnal intim în cadrul căruia autorul își exprimă trăirile, temerile, dar și micile victorii în lupta sa cu boala. Un jurnal atât de sincer și de „raw”, încât uneori pare că Matt ne este cel mai bun prieten și alege să se destăinuie în fața noastră. 


Cartea este preponderant compusă din capitole scurte de doar câteva pagini, precum și liste, statistici, citate și statusuri de pe Twitter. Toate acestea pot părea haotice, fără legătură uneori între ele și alteori pot părea repetitive, însă cred că acest aspect ajută la exemplificarea felului în care depresia afectează viața cuiva: nimic nu mai are sens, totul pare înfricoșător sau inutil, iar emoțiile tind să pună stăpânire pe orice situație. Cu toate acestea, trebuie să reținem că depresia va acționa diferit de la o persoană la alta și că a sosit momentul să îi recunoaștem gravitatea. 


„Câteva motive să iubești viața” nu este o carte care te va ajuta să scapi de depresie sau de anxietate, însă dacă nu vei putea rezona cu autorul măcar vei putea înțelege mai multe despre oamenii care se confruntă cu așa ceva zi de zi. Este o carte care din punctul meu de vedere te va ajuta să înțelegi ce nu ar trebui să îi spui niciodată unei persoane care se confruntă cu depresia și cum poți ajuta. 


În concluzie, o lectură lejeră, ușor de parcurs mai ales dacă nu ai citit niciodată cărți de self-help/ motivaționale. Dacă ți-a plăcut/ îți va plăcea, recomand să citești apoi și „Gânduri de pe o planetă nervoasă”.

https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

Recomandare de lectură

 Daisy Jones & The Six

Andreea Crăcan

Andreea Crăcan

Daisy Jones & The Six

Daisy Jones & The Six

Taylor Jenkins Reid

08.07.2021

Dacă te-ai întrebat vreodată cum ar fi să iei interviu unui superstar, atunci romanul „Daisy Jones & The Six” este pentru tine. Compus din interviuri cu membrii trupei, producători, apropiați și multe alte personaje, romanul reușește să fie unul antrenant, plin de umor și de creativitate. 


Daisy este numele unei cântărețe rebele la început de carieră. O fire complex, irascibilă pe alocuri și o prezență uluitoare pe orice scenă ar cânta, Daisy este genul de personaj de care te vei îndrăgosti iremediabil și vei dori să o protejezi cu orice preț. Billy pe de altă parte este calculat, bine organizat și sceptic adeseori. Recunoaște talentul lui Daisy, dar vede în ea și un potențial pericol datorită felului extrem de diferit în care percep atât muzica, procesul de creație din spatele acesteia, precum și viața în general. Daisy este delăsătoare, încăpățânată și nu are deloc grijă de sănătatea ei. În schimb Billy este muncitor, un familist convins, îndrăgostit de muzică și de iubita sa, Camila. Vor putea cei doi să treacă peste diferențele dintre ei și să împartă aceeași scenă? 


Romanul este o biografie excelentă a unei trupe rock din anii ‘70. Inspirat din tot ceea știai sau nu despre trupele de la acea vreme, Daisy Jones & The Six este cartea care te va face să bați din picior, să fredonezi versurile alături de personaje (găsești toate piesele lor la finalul cărții) și să te emoționezi în momentele dificile. Pe scurt, un roman pe care pur și simplu nu ai cum să nu-l îndrăgești!


P.S. 


Reese Witherspoon a recomandat cartea în clubul ei de carte și se pare că i-a plăcut atât de mult încât va lucra la producția acestuia pentru adaptarea într-o miniserie care va putea fi urmărită pe platform de streaming Amazon.

https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

Recomandare de lectură

 Bridgerton. Eu și ducele

Seria Bridgerton a reintrat în atenția publicului odată cu adaptarea produsă de Netflix și lansată în iarna anului 2020. Daphne Bridgerton și Simon, Ducele de Hastings, au cucerit inimile a milioane de fani, serialul devenind unul dintre cele mai urmărite producții marca Netflix. Însă diferențele dintre carte și serial sunt multe, așa că dacă ai văzut serialul și vrei să citești cartea, te va șoca să afli că Simon nu este de culoare în carte, ba chiar nu există nici măcar un personaj de culoare. Desigur, vorbim despre o carte publicată inițial în anii 2000, când nimeni nu își imagina că peste ani va apărea o platformă de streaming care va schimba complet caracteristicile personajelor și le va adapta vremurilor noastre.

Revenind la carte, Julia Quinn reușește să creioneze în detaliu o Londra somptuoasă de secol 19. Daphne și Simon se întâlnesc întâmplător, iar ceea ce începe ca o farsă nevinovată se transformă rapid în iubire. Însă iubirea nu este singura temă a acestei cărți. Bridgerton este în primul rând despre familie, iar fiecare roman al seriei prezintă povestea unuia dintre cei 8 copii ai familiei. În al doilea rând, volumul „Bridgerton. Eu și ducele” este plin de mister, situații care te vor face să te întrebi ce ai fi făcut dacă erai în locul unei tinere din acea perioadă, dar și întâmplări amuzante care te vor ajuta să dai ușor pagina și să parcurgi capitol după capitol. Nu în ultimul rând, cartea abordează teme precum loialitate și onoare.

De reținut este faptul că nu e vorba de o capodoperă a literaturii și că trebuie privit ca un roman de dragoste, nu unul istoric. De asemenea, dacă ai văzut deja serialul s-ar putea ca romanul să nu te dea pe spate. 

https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=9b34ef14d&unique=6f33f2a39&redirect_to=http://cartepedia.ro&st=sM086LHh

Recomandare de lectură

 Fable

FableFable
Adrienne Young

Fable este povestea unei tinere pentru care marea este sinonim cu acasă și cu pericol. Rămasă fără mamă în urma unei situații nefaste și cu un tată care a părăsit-o pe o insulă unde supraviețuirea este aproape imposibilă, protagonista este nevoită să facă tot ce îi stă în putință pentru a face rost de hrană. Fire rebelă și încăpățânată, Fable este în stare să ia singură decizii importante, chiar și în momentele în care îi este pusă în pericol existența, iar talentele moștenite de la mama ei îi oferă un avantaj puternic în fața hoților și a comercianților de pe mare. Spre binele ei, nimeni nu trebuie să afle că deține astfel de talente…

Deși a părăsit-o fără să îi ofere vreo explicație plauzibilă, Fable își dorește din toată inima să își revadă tatăl și mai presus de toate să îl confrunte. Decide să scape de pe insulă și să înceapă călătoria vieții ei, cea în care se va reuni cu tiranul ei de părinte. Dar oare acesta își dorește să o revadă? 

Fable este un roman young adult care își ține cititorii captivați prin acțiunea alertă, pericolele care apar pe mare (fie ele de natură meteorologică sau umană) precum și prin suspansul posibilei revederi dintre Fable și tatăl ei. Pe tot parcursul cărții autoarea te face să te întrebi dacă tânăra va ajunge să își ducă la îndeplinire planul, dacă tatăl ei mai trăiește și cum ar arăta o întrevedere între două caractere atât de puternice. 

Între timp a apărut în limba engleză și o continuare a romanului, așa că pregătiți-vă pentru mai multe aventuri pe mare alături de Fable.