La sosire, Internetul a creat, la fel ca toate celelalte instrumente mass-media, reacții amestecate, de fascinație si frică. Acum trăim, iubim și suferim o mare parte din timp în tot felul de lumi virtuale ce par a fi un adevărat organism, un fel de „inteligență” colectivă, cu propriile sale aparențe sau zone inconștiente, dar mai ales în care totul e posibil. Această lume nouă nu ar fi fost posibilă fără apariția mai întâi: a telefonului care a făcut ceva normal din a vorbi fără a ne vedea, a fotografiei care ne-a determinat să acceptăm că și imaginile în care nu ne recunoaștem ne reprezintă, cât și a televizorului ce ne-a familiarizat cu o lume în care realitatea și ficțiunea se întrepătrund până la punctul în care nu mai putem face distincție între ele.
Serge Tisseron, în Lumea virtuală: avatare și alte fantome decriptează relația noastră cu noile tehnologii: rețelele sociale, blogurile și site-urile matrimoniale. Deși nouă nu ne este familiar numele său, bibliografia și contribuțiile pe care le-a adus în domeniul psihologiei (în special cele pe tema rușinii, a secretelor sau felului în care TIC ne influențează și schimbă viața) sunt atât de ample, fascinante și utile încât ar merita să le fie consacrat nu doar un articol, ci un întreg volum. Serge Tisseron este un scriitor care a manifestat dintotdeauna un interes special față de tot felul de subculturi, precum benzile desenate, arta grafitti sau serialele de televiziune.
Dacă lumile virtuale aduse de tehnologie sunt ceva relativ nou, nu la fel este și noțiunea de virtual, aceasta fiind definită pentru prima oară de... Aristotel, cu sensul de „în potență” sau „în devenire”. O idee care se referă la ceva cu care poate sunteți familiari - sămânță care conține arborele virtual. Acest virtual, putem observa uimiți, dintr-un simplu instrument sau „obiect” devine o adevărată familie-surogat, o extensie a realității, o prelungire a identității, dar mai ales cel mai utilizat mod de a nega despărțirea.
Deși beneficiile lumilor virtuale sunt atât de multe încât ne-ar lua o zi întreagă să le enumerăm, orice pas înainte poate însemna trei înapoi pe un alt palier. Pe lângă faptul că spiritul poate fi maltratat de mirajul ecranelor, pe nesimțite ne vom trezi că virtualul duce la o singurătate controlată, ne perturbă relațiile sociale (în special cele familiale) și ne influențează percepția asupra noțiunii de identitate (raportarea la sine și la alții), prezență, imaginar, realitate, de spațiu și timp.
Pe măsură ce ne adâncim tot mai mult în astfel de lumi alternative apar noi reguli sociale, se fructifică tot felul de comunități, ni se oferă beneficiile unei vieți sociale putând să le păstrăm în același timp și pe cele ale solitudinii, dezvoltăm mai multe identități (a nu se confunda cu personalitate multiplă) pe care le exploatăm pentru a descoperi ce imagine a noastră ne reprezintă mai bine și este mai vandabilă. Acum totul este adevărat și fals în același timp, se șterg granițele geografice devenind cetățeni ai lumii, dar și actori în propria noastră viață, experimentând tot felul de roluri, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, fiindcă astfel ajungem să ne cunoaștem mai bine și să reintegrăm în rutină jocul (redobândind sufletul de copil), un element nu doar cu rol de divertisment ci și terapeutic.
Un alt fenomen interesant care se poate observa ca o consecință a apariției Internetului și a accesului aproape nelimitat la informații este raportul de egalitate sau chiar inversat în ceea ce privește transmiterea de cunoștințe între generații, oferind copiilor șansa de a fi în postura celor care îi învață ceva pe părinți. Noțiunea de intimitate evoluează și ea, apărând o cerere enormă pentru opusul intimității și anume dorința de extimitate, dreptul individului de a dezvălui părți intime ale vieții sale. Nu trebuie confundată dorința de extimitate cu exhibiționismul, pentru că în timp ce acesta din urmă se axează pe scopul de a fascina, seduce prin expunerea intimității, extimitatea are mai degeabă legătură cu dezvăluirea unor părți atât pozitive cât și negative, singura motivație fiind aceea de a obține acceptarea și validarea anturajului.
PLUSURI
Două aspecte demne de menționat sunt: felul în care autorul reușește să abordeze teme dificile într-un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor și faptul că este destul de imparțial, obiectiv, prezentându-ne niște idei însoțite de exemple și dovezi, atingând atât părțile pozitive cât și pe cele negative. Ceea ce m-a impresionat încă de la primele pagini este faptul că prezintă niște analogii, analize și concluzii simple, dar totuși inedite, într-o lumină nouă, fără a apela la senzațional și alte trucuri de marketing.
RECOMANDARI
Lumea virtuală este o carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca celor care folosesc zi de zi internetul
