Tablourile şi muzica erau menite să transforme lucrurile în alte lucruri, credea Clara, astfel încât apusurile de soare din tablouri puteau să te facă să plângi, în vreme ce un apus adevărat nu avea niciun fel de semnificaţie. Cum ar fi putut să aibă? Până şi imaginea unei case iarna, încojurată de pâlcuri de copaci veşnic verzi, de pe capacul unei cutii cu bomboane pe care i-o dăruise Revere, însemna mai mult pentru ea decât imaginea frecventă pe care o avea cu propria casă, văzută de pe alee sau de pe şosea. Astfel de lucruri puteau s-o emoţioneze, dar nu şi realitatea, care era doar ceva ce se întindea în jurul ei, indiferentă şi lipsită de semnificaţie.
Grădina plăcerilor lumeşti este împărţită în trei părţi – „Carlton”, „Lowry” şi „Swan” – probabil pentru că a fost iniţial gândită ca o trilogie. Fiecare dintre cele trei părţi se concentrează pe personajul care-i dă numele, excepţie făcând „Lowry”, care este de fapt partea dedicată Clarei. Dar este intitulată astfel pentru că întreaga existenţă a Clarei se învârte în jurul bărbatului ce poartă acest nume. De fapt, am rămas cu impresia că personajul de bază al romanului este Clara, iar cele trei personaje masculine, care dau numele părţilor romanului, sunt cei trei bărbaţi în jurul cărora se învârte viaţa Clarei.
La început, totul este prezentat din perspectiva lui Carlton, al cărui copil preferat, nu se ştie din ce motiv, este Clara. După ce aceasta mai creşte puţin, există scurte schimbări de perspectivă în care Clara primeşte o voce. Astfel, nu doar personalităţile complexe ale celor doi sunt magnific redate ci şi relaţia care se stabileşte între ei. Fiind preferata, Carlton nu o loveşte niciodată pe Clara, chiar dacă niciunul dintre ceilalţi membri ai familiei nu scapă de aceste revărsări de violenţă. Între membri familiei Walpole nu există o legătură strânsă, aşa cum se presupune că ar trebui să fie într-o familie, iar acest lucru se prea poate să se datoreze mamei ca şi absente, tatălui abuziv sau, pur şi simplu, stilului de viaţă haotic şi poate chiar lipsei unei educaţii în acest sens. Singura legătură care se formează este cea dintre Carlton şi Clara, însă şi aceasta este ruptă, destul de uşor zic eu, de prima bătaie pe care Clara o încasează de la tatăl ei care o acuză că este „o curvă exact ca maică-ta”. Profund rănită de comportamentul nedrept al tatălui ei, Clara, în vârstă de doar treisprezece ani, fuge de acasă şi se refugiază la Lowry care o duce în Tintern unde îi găseşte o slujbă şi o locuinţă.
Pentru Clara, Lowry este o dragoste la prima vedere, iar mie mi s-a părut că s-a produs un fel de transfer. De la a-şi idolatriza tatăl, ea trece la a-l idolatriza pe Lowry, care, în mod deloc surprinzător, are o înfăţişare foarte asemănătoare cu Carlton. De parcă dragostea de copil pe care Clara o avea pentru tatăl ei, se transformă în dragostea de femeie îndreptată spre o altă imagine, permisă, a tatălui ei pe care ea o descoperă la Lowry.
Scurta perioadă în care Lowry face parte din viaţa ei este singura în care Clara este cu adevărat fericită. Când acesta se hotărăşte să plece, lăsând-o, crede ea, însărcinată, Clara pare să plutească o vreme în derivă, dar de fapt ia nişte decizii inconştiente şi trece de sub protecţia relativă a lui Lowry sub cea a lui Revere.
Curt Revere este un bărbat cu douăzeci de ani mai în vârstă decât Clara, o figură proeminentă în mica societate rurală din „comitatul Eden”, care se îndrăgosteşte de Clara după ce o duce cu maşina acasă de la nunta unei prietene. Fără ca ceva clar să se fi petrecut sau să se fi spus între ei, Clara simte în mod instinctiv că Revere îi va oferi adăpost şi protecţie pentru ca ea să-şi poată creşte copilul conceput cu Lowry. Pentru că naşterea are loc la termen, din punct de vedere al lui Revere, însă este întârziată din punctul de vedere al Clarei, nu vom afla niciodată cu adevărat dacă băieţelul este al lui Lowry sau al lui Revere. Asemănarea fizică cu Lowry poate fi înşelătoare deoarece şi Clara este foarte blondă şi seamănă într-o oarecare măsură cu Lowry, din moment ce Lowry seamănă cu tatăl Clarei. Se poate la fel de bine ca Swan să semene cu bunicul său, Cartlon.
Încă din momentul în care Clara trece sub protecţia lui Revere, locuind într-o casă pe care acesta i-o dăruieşte, ea pare să trăiască într-o permanentă stare de aşteptare. Ceea ce pare să aştepte sunt naştere copilului şi întoarcerea lui Lowry, nu neapărat în această ordine, şi fără a recunoaşte, de fapt, faţă de sine că îl aşteaptă pe Lowry. Însă câţiva ani mai târziu, când acesta apare, Clara nu pare pe atât surprinsă pe cât pare de îndurerată de prezenţa singurului bărbat pe care-l va iubi vreodată în realitate.
Însă în mintea Clarei iau naştere decizii oarecum inconştiente, iar ea refuză să plece cu Lowry în Canada în ciuda declaraţiilor de iubire pe care acesta i le face şi pe care Clara îşi dorise atât de mult să le audă. Este ca şi cum, în clipa în care Lowry îşi recunoaşte înfrângerea în faţa ei, Clara nu-l mai vrea. Vede în el aceeaşi nestatornicie a sentimentelor pe care a văzut-o şi în Carlon şi pe care simte nevoia s-o pedepsească prin excluderea lor din viaţa ei. În mod conştient, însă, decizia pe care o ia se referă la faptul că ea vrea să-i ofere fiului ei o şansă pe care ea n-a avut-o niciodată, pe care doar alături de Revere i-o poate da. S-ar putea crede că Clara caută să se răzbune pe viaţă, să sfideze soarta.
Astfel, ea rămâne cu Revere, aşteptând cu răbdare ca soția acestuia să moară pentru ca ea să-i poată lua locul. Ceea ce se şi întâmplă pe când Swan are deja şapte ani. În ciuda faptului că nu sunt bine primiţi de către familie, Clara are ambiţie nu atât de a se face acceptată (deşi îşi doreşte acest lucru), cât de a-l face pe Swan fiul preferat al lui Revere, pentru ca acesta să moştenească întreaga avere a tatălui său.
Dintre ceilalţi trei fii ai lui Revere, Robert moare, Johnatan alege altă cale şi pleacă de acasă, iar Clark cade în dizgraţie datorită faptului că se însoară cu o fată sub nivelul aşteptat de tatăl său. Exceptând moartea lui Robert, care i se datorează într-o oarecare măsură lui Swan, eliminarea celorlalţi doi fii este cumva influenţată de Clara care, în cazul lui Johnatan nu intervine pentru a-l ajuta, iar în cazul lui Clark este cea care-l îndeamnă să plece de acasă şi să se însoare, într-un mod în care băiatul pare incapabil să se opună.
Swan este un şoarece de bibliotecă, însă este extrem de inteligent şi cel mai în măsură să preia afacerile tatălui său. Aceasta n-a fost niciodată ambiţia sa, ci este mai degrabă o hotărâre circumstanţială. Însă problemele de personalitate şi labilitatea psihică moştenite de la Clara, care pare să le fi moştenit de la mama sa, duc la finalul tragic al cărţii.
Membri familiei Walpole, Carlton, Clara şi Swan, prin personalităţile lor complexe, chinuite, influenţate de vieţile pe care par să le ducă împotriva voinţei lor, nu ar fi putut constitui subiectul unei cărţi luminoase, vesele şi cu final fericit. Întreaga atmosferă este sumbră şi apăsătoare, iar măiestria autoarei este scoasă la iveală de felul în care reuşeşte să prezinte totul din interiorul personajelor, menţinând, totuşi, naraţiunea la persoana a treia. La modul cel mai simplist cu putinţă, romanul poate fi interpretat ca prezentând lupta unor oameni complecşi dusă în căutarea fericirii.
PLUSURI
Realitatea personajelor şi a întâmplărilor, stilul scriiturii
RECOMANDARI
Iubitorilor de romane realiste
