"We are all aware of the extreme hunger and poverty that afflicts the world poor. We hear the facts, see the images on television, buy the T-shirt and are moved as individuals and governments to dig deep in our pockets.
Yet, what happened to all this aid? Why after 50 years and 2.3 trillions are there still children dying for lack of 12 cents medicine? Why are there so many people still living on less than 1$ a day without clean water, food, sanitation, shelter, education or medicine?"
De ce încă există sărăcie în lume? Nu cred că am stat niciodată serios să caut cauza problemei. De aceea, când am găsit cartea pe raftul de la British Council am zis că trebuie să o citesc. Nu pentru că aş fi în mod deosebit interesată de geopolitică, dezvoltare economică, guvernare mondială şi alte domenii de acest fel. Mă interesează în general subiectele interculturale şi cele legate de antreprenoriat social, ONG-uri . Acesta ar fi un motiv. Am ales să citesc cartea pentru că vreau să înţeleg. Acesta e motivul principal.
Foreign aid - the new name to the west helping the rest
Istoria cuprinde nenumărate exemple prin care omul alb a încercat să facă ordine în lume şi să binecuvinteze cu lumina civilizaţiei pe cei care rătăcesc în beznă. Putem să ne gândim la cruciade, la misionari, la perioadă colonială şi o să vedem masacre realizate pentru că o mână de oameni «ştiu» ce e mai bine pentru «ceilalţi». Câtă îndrăzneală!
"In addition, we will provide military advice and equipment to free nations which will cooperate with us in the maintenance of peace and security. Fourth, we must embark on a bold new program for making the benefits of our scientific advances and industrial progress available for the improvement and growth of underdeveloped areas. More than half the people of the world are living in conditions approaching misery. Their food is inadequate. They are victims of disease. Their economic life is primitive and stagnant. Their poverty is a handicap and a threat both to them and to more prosperous areas. For the first time in history, humanity possesses the knowledge and skill to relieve the suffering of these people" - Harry Truman anuntand fondarea NATO.
După cel de-al doilea război mondial rolurile s-au schimbat puţin: în loc de sălbatici avem «lumea a treia», în loc de «necivilizat » avem «subdezvoltat » , în loc de misionari şi ofiţeri de colonie avem experţi în «planuri de dezvoltare» şi «nation building» . Fie că e vorba de ajutorul financiar, oferit prin Banca Mondială ori FMI, sau de impunerea modelului democratic, Vestul crede că ştie cum să rezolve problemele restului.
De ce ajutorul exterior a facut mai mult rău decât bine
"I have picked the African countries in the top 20 worldwide in structural adjustment loans received from the WB and IMF. They had negative or zero growth."
Unul din argumentele lui Easterly pentru eşecul ajutorului exterior este faptul agenţiile gândesc în termeni de «eradicare a sărăciei la nivel mondial», « dezvoltarea economică», «reducerea corupţiei» , etc. Oamenii au nevoie de lucruri foarte specifice, precum drumuri asfaltate, locuri de muncă, timp scurt pentru înfiinţarea unei firme, etc. Doar că acestea nu dau bine în discursuri.
E clar că încercările Vestului au eşuat în cea mai mare parte. Totuşi, e foarte greu să analizezi cum ar fi evoluat ţările fără ajutorul exterior primit. Autorul nu răspunde foarte clar acestei întrebări. Cum ar fi Africa fără intervenţiile străine? Mai prosperă? Domnul William Easterly nu şi-a propus să ofere răspunsuri şi idei măreţe. Cu scepticism şi precauţie, bazându-se pe o experienţă de 16 ani la Banca Mondială, prezintă pe larg aspectele problemei şi încearcă să pună pe foaie ce nu a mers bine.
De exemplu, analizează modul în care formarea statelor după al doilea război mondial a condus la sărăcia şi conflictele prezente. Vorba lui: «If only, the British had not promised the same piece of land to 3 different parties ». Cu alte cuvinte, britanicii au făcut mai mult rău decât bine dacă ne gândim la formarea statului Israel, partiţia Indiei sau trasarea graniţelor Sudanului. Nu e geu de dedus că fix aceste zone sunt măcinate şi în prezent de cele mai aprinse şi dramatice conflicte.
Vestul a pretins mereu că ştie cum să rezolve problemele celoralţi. Tocmai de aceea, Easterly încearcă să nu cadă în aceeaşi capcană.
Catastrophic but improving
Mi s-a părut absolut grotesc faptul că de peste 50 de ani eradicarea sărăciei este pe lista de obiective prioritare însă eforturilor anterioare nu au fost luate în calcul, evaluarea rezultatelor fiind practic nulă. Oamenilor de la vârf le place să vorbească şi să se învăluie în aura obiectivelor măreţe. Rezultatele eforturilor anterioare nu sunt luate în calcul, modelul pune accent pe resurse în loc de rezultate iar zecile de summit-uri anuale conduc la şi mai multe planuri utopice şi decizii de creştere a banilor alocaţi pentru foreign aid.
Cum sunt selectate ţările care primesc bani
Nu există nicio dovadă care să susţină faptul că ţările corupte ar primi mai puţin bani. Potrivit autorului există statistici care chiar susţin o creştere a ajutorului oferit. Banii ajung la guverne corupte şi incompetente care nu au niciun interes să distribuie echitabil şi înţelept ajutorul primit. Aşadar, deşi se vorbeşte frumos despre lupta împotriva corupţiei nu există nicio asociere între ajutorul primit de o ţară şi cât de corupt sau democratic este guvernul acesteia.
Guvernul din Rwanda a primit fonduri în ciuda indiciilor referitoare la conflictele Tutsi - Hutu.
Lista "potentially well governed" (deci, eligibile pentru a primi ajutor exterior) cuprinde 36 ţări sărace, incluzând 5 din 7 cele mai corupte ţări (în 2004): Azerbaidjan, Bangladesh, Ciad, Nigeria, Paraguay. De asemenea, lista include 15 guverne pe care Freedom House le califica "not free": Camerunn, Cambodgia, Azerbaidjan. Longevivul dictator din Camerun, Paul Biya obţine 41% din profitul guvernului din fonduri externe.
Un alt lucru ciudat este modul în care se stabilesc obiectivele, fără să se cunoască nevoile specifice ale oamenilor. Merită să se cheltuiască bani pe prelungirea vieţii cu câţiva ani a persoanelor contaminate cu HIV sau e mai bine că aceleaşi resurse să se îndrepte către prevenirea sau tratarea unor boli foarte răspândite şi curabile. Cine decide care oameni mor?
Ce funcţionează?
Deşi cea mai mare parte a cărţii este dedicată înţelegerii profunde a problemei, o secţiune importantă acoperă exemple şi studii de caz, sursă de inspiraţie pentru acţiuni viitoare. Găsim modele de succes în China, India, Chile, Botswana, Japonia, Singapore şi aflăm cum s-a întâmplat creşterea economică în aceste ţări. De asemenea, prin referinţele la "Comoara de la baza piramidei" aflăm cum poate mediului business să vină cu soluţii.
"When your"™re in a hole stop digging. Discard your patronizing confidence that you know how to solve other people"™s problems better than they do. Don"™t try to fix governments or societies. Don"™t invade other countries or send arms to one of the brutal armies in a civil war. Stop wasting time with summits and frameworks [ ....] The aim should be to make individuals better of, not to transform governments or societies. "
Şi totuşi, ce se întâmplă cu idealul mesianic de a schimba lumea? Ne place rolul de erou. Dar ce înseamnă să fii erou? Să vii cu soluţii, bani, mâncare, pixuri, haine şi alte forme de ajutor care nu rezolvă cauza problemei? Decât să dai unui om peşte, mai bine îl înveţi să pescuiască. Poate atât de simplu e.
*** Cartea poate fi împrumutată de la Biblioteca British Council
