miercuri, 3 august 2022

O rază de lumină în misteriosul NKVD/MGB/KGB

 


Titlu: Misiuni speciale: Memoriile unui maestru al spionajului sovietic
Autor: 
Rating: 
Editura: 
Anul aparitiei: 2013
Traducere: 
Numar pagini: 734
ISBN: 978-606-848-189-0
Cumpara cartea

„Veți vedea că această carte transmite o mare cantitate de informații noi referitoare la epoca lui Stalin. Le Monde, din Paris, unul dintre numeroasele ziare care au fost de acord cu afirmația mea de mai sus, a mers chiar mai departe, spunând că este cel mai important material nou apărut „după moartea lui Stalin.” (din Cuvânt Înainte al lui Robert Conquest).

Atunci când ne referim la CEKA, NKVD, OGPU, NKGB, MGB sau KGB (prescurtări ale numelor purtate de poliția secretă sovietică de-a lungul istoriei), avem în minte în primul rând teroarea în care aceste instituții au ținut populația Uniunii Sovietice din 1920 până în 1990 (situație foarte asemănătoare cu ce s-a întâmplat în România din 1945 până în 1989). Apoi ne gândim la succesele de contracarare a spionajului american precum și la succesele de infiltrare a guvernelor altor țări. Ne mai amintim apoi de asasinarea lui Troțki. De înființarea gulag-ului. De rolul pe care l-au jucat în cel de-al Doilea Război Mondial (la care rușii fac referire ca la Marele Război pentru Apărarea Patriei), atunci când agenții NKVD, la fel ca și cei ai Gestapo-ului german, stăteau în spatele liniei întâi și împușcau orice soldat care ezita sau încerca să fugă.

Pavel Sudoplatov (Anatoli este fiul său, care l-a ajutat să-și scrie memoriile și să pună cap la cap documentele care au stat la baza acestei cărți) face lumină într-o serie de evenimente în care spionajul sovietic a fost implicat și despre care până acum existau doar zvonuri, supoziții și prea puține relatări ale faptelor. Una dintre aceste acțiuni este asasinarea lui Leon Troțki în Mexic, în anul 1940. Pavel Sudoplatov a fost cel care a pus la punct asasinatul. Deși a mai existat o tentativă nereușită de asasinat, potrivit declarațiilor sale, el nu a avut legătură cu aceasta. Robert Conquest spune în Cuvânt Înainte că aceasta este cea mai detaliată relatare a asasinării lui Troțki din câte au fost făcute până acum. Aceasta este valoarea primordială a cărții, mai spune el. Cu toate acestea, informațiile pe care autorul le oferă nu se reduc la atât.

El relatează tot ce-și amintește și tot ce este susținut de documentele desecretizate ale KGB, inclusiv spionajul atomic întreprins în SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și după (punctul de vedere al lui Sudoplatov a fost puternic contestat de către americani, deși celelalte episoade au fost acceptate ca atare), acțiunile departamentului de Misiuni Speciale din cadrul KGB în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, epurările din anii ’30 (Ejovșcina), ’40 și ’50 inițiate de Stalin, precum și epurarea din ’53 efectuată de Nikita Hrușciov pentru a-i înlătura pe rivalii săi politici principali, printre care Lavrenti Beria (epurare căreia i-a căzut victimă și autorul). Până la dezvăluirile făcute de Sudoplatov, ceea ce se știa despre Stalin, dar mai ales despre Beria era ceea ce Hrușciov dezvăluise în discursul său secret de la cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din 1956.

Informațiile pe care ni le oferă autorul în Misiuni speciale: Memoriile unui maestru al spionajului sovietic sunt însă edificatoare pentru personalitatea și acțiunile celor doi. Despre Stalin s-a scris mult, iar subiectul, departe de a fi epuizat, este totuși dezbătut pe larg. Lavrenti Beria însă a fost și este încă un mister total. Cei mai mulți dintre cei care l-au cunoscut personal s-au abținut să îl descrie în vreun fel. Hrușciov l-a prezentat așa cum trebuia prezentat pentru a-și putea justifica ascensiunea la putere (pentru care concurase chiar cu Beria), adică drept un criminal de o cruzime rară și un trădător de țară. Însă ceea ce fusese Hrușciov nu era nici pe departe diferit de ceea ce se cunoaște acum că ar fi fost Beria. Totuși, din această carte se desprinde și un Lavrenti Beria care are intenții absolut șocante pentru acea perioadă: relaxarea politicii de asuprire a statelor satelit ale URSS, deschiderea Uniunii Sovietice c

  • PLUSURI

    Pavel Sudoplatov istorisește cu sinceritate – și este susținut de documente care atestă ceea ce povestește – perioada în care a fost agent operativ al unora dintre agențiile de top ale spionajului sovietic. Este o carte-document, a cărei valoare nu poate fi calculată. Ca român, înțeleg perfect necesitatea ca acțiunile poliției secrete din perioada comunistă să fie scoase la lumină. Faptul că Sudoplatov a făcut-o pentru țara sa este un lucru lăudabil, chiar dacă, evident, deranjează pe mulți și din această cauză mulți îl contestă.

  • RECOMANDARI

    Cartea este în special pentru cei interesați de istoria comunismului, a URSS-ului, a agențiilor secrete de spionaj și în special a NKVD-ului și a KGB-ului.

Categorie:  | Autor:  | Editura: 

Lumea secretă a sexului și a puterii

 


Titlu: Madame Claude. O lume secretă a plăcerii, privilegiilor și puterii
Autor: 
Rating: 
Editura: 
Anul aparitiei: 2018
Traducere: 
Numar pagini: 334
ISBN: 978-606-95078-3-4

Madame Claude este o femeie care a făcut istorie. A fost, probabil, prima femeie care a înțeles puterea sexului și l-a transformat într-un business nu numai foarte profitabil, dar și extrem de influent. Sexul, așa cum l-a înțeles și promovat madame Claude, nu a fost numai despre câștiguri financiare, ci mai degrabă, a fost un instrument de exercitare a puterii și de construire a influenței la nivelurile cele mai înalte ale societății.

Cartea lui William Stadiem spune povestea fascinantei Madame Claude, încercând să descifreze câte ceva din misterul care a înconjurat întotdeauna acest personaj și să pătrundă în lumea celor puternici și dornici de plăcere.

Cea care a fost numită regina franceză a sexului a fost autoarea multor premiere în domeniul industriei sexului. Madame Claude (pe numele ei adevărat Fernande Grudet) a fost prima care s-a gândit, în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, că e mai eficient și este o pozitionare mai elegantă ca fetele să nu se afle într-un bordel, ci să fie trimise acasă la client sau în apartamente de lux. I se mai spunea și „Alo, Oui” pentru că aceasta era expresia cu care răspundea întotdeauna la telefon. William Stadiem povesteste cum această femeie deosebit de inteligentă și-a creat sistemul și cum a țintit doar bărbați foarte bogați și influenți, „fetele” fiind doar pentru prietenii pe care îi accepta ea ca fiind parte din lumea la care voia sa ajungă. Abordarea ei „strategică” i-a asigurat succesul și accesul într-o lume în care se pătrundea extrem de greu.

Printre clienții fetelor lui Madame Claude s-au numărat președintele Kennedy (despre care se spune că și-a ales o fată care semăna izbitor cu soția sa, Jackie), șahul Iranului și patronul concernului Fiat, Giovanni Agnelli. Desigur, și mulți alții despre care încă nu se știe nimic public.

Interesant este și sistemul pe care Madame Claude îl crease pentru a alege fetele care lucrau pentru ea. Autorul descrie cu lux de amănunte în carte modul în care fetele erau triate după educație, după calitatea conversației, postura corpului și mersul pe tocuri, și treceau printr-un curs de igienă personală.

Valoarea cărții lui William Stadiem, specialist în istorie socială și scriitor, este dată și de accesul pe care autorul l-a avut în lumea lui Madame Claude, de discuțiile neoficiale cu aceasta și de interviurile luate apropriaților celebrei matroane. Este o carte care reprezintă o cheie importantă în înțelegerea relației complicate și fascinante dintre sex, plăcere și putere. O relație mediată și perfecționată de o femeie ambițioasă și inteligentă, care a avut marea calitate de a ști mereu ce vrea să obțină. Și care nu s-a oprit până nu și-a realizat obiectivele.

  • PLUSURI

    Cercetarea amănunțită a subiectului cărții și accesul autorului la surse de primă calitate.
    Stilul narativ, cu accente de jurnalism de investigație care oferă obiectivitate și profunzime cărții.

  • RECOMANDARI

    O carte despre sex, plăcere și putere, dar mai ales despre o femeie care a reușit să le controleze și să le modeleze după propria viziune.

Categorie:  | Autor:  | Editura: 

…întunericul avea să triumfe și apoi urma să mai vedem noi

 


Titlu: Zona de interes
Autor: 
Rating: 
Editura: 
Anul aparitiei: 2020
Traducere: 
Numar pagini: 382
ISBN: 978-606-978-328-3

Unul dintre cei mai cunoscuți scriitori britanici ai momentului, Martin Amis, abordează în Zona de interes, tema Holocaustului dintr-o perspectivă diferită, aproape unică în peisajul literaturii de gen. Cartea este o lectură zdrobitoare care plasează în centrul scenei narative întrebarea (care nu este niciun moment formulată direct): „Cum a fost posibil ca o națiune civilizată și educată ca germanii să fie cuprinsă de un delir patologic al uciderii și mutilării atâtor oameni nevinovați, semeni de-ai lor cu care trăiseră până atunci într-o relativă pace și înțelegere ?”. Evident, întrebarea nu este nouă, ea a fost formulată imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când lumea întreagă a fost pusă în fața realității îngrozitoare a Holocaustului. Încercări de răspuns au tot fost de atunci, de la studii psiho-culturale, sociale și istorice, la analize politice și opere de ficțiune.

Martin Amis aduce însă o altfel de perspectivă, iar dacă finalul cărții sale nu formuează un răspuns clar definit (ar putea, oare, exista vreodată unul?), reușește, în schimb, printr-o măiestrie narativă greu de egalat, să proiecteze lumina minților și emoțiilor noastre asupra modului în care tragedia, haosul, durerea, abuzul și iraționalitatea mutilează sufletele celor care le produc. Sau, cel puțin, a unora dintre ei.

Realitatea lagărelor de concentrare, a crimelor, a minciunilor și a dedublărilor capătă, în Zona de interes, rolul și calitatea unei oglinzi în care oamenii se văd și sunt puși față în față cu ororile pe care le comit. Poate o poveste de dragoste să supraviețuiască în aceste condiții ? Poate iubirea să existe atunci când am văzut cine suntem cu adevărat ? Putem să ne uităm unul în ochii celuilalt cu pasiune, puritate, dorință după ce am ucis, am torturat, am fost martorii, uneori tăcuți și pasivi, ai celor mai îngrozitoare crime și abuzuri ?

Paul Doll este comandantul unui lagăr de concentrare în anii 40, iar cea mai importantă preocupare a sa, trasată ca sarcină de serviciu de ofițerii superiori de la Berlin, este să găsească și să aplice cea mai simplă, puțin costisitoare și eficientă metodă de a-i ucide pe prizonierii din lagăr. Soția sa, Hannah Doll trăiește împreună cu cele două fiice ale sale într-o casă din apropierea lagărului și este conștientă de atrocitățile care se petrec lângă ei, ca și de rolul soțului său. Un alt personaj important al cărții este Angelus ‘Golo’ Thomsen, care se îndrăgostește de Hannah. Este un fel de poster boy al naziștilor, exemplarul arianului perfect și nepotul lui Martin Bormann, unul dintre apropiații lui Hitler.

Cartea abundă în dialoguri profunde, care stârnesc emoții puternice și al căror ecou se aude, în mod șocant, în zilele noastre.

Nu are cum să câștige împotriva Rusiei. Deci ce-i râmâne de făcut? Declară război Americii. Nu e un regim criminal, dragul meu. E un regim cu apucături criminale. Iar noi pierdem. (...) Dă-mi voie să te învăț ceva despre război, Golo. Regula numărul ununu invada niciodată Rusia. Bun, omorâm cinci milioane și luăm cinci milioane prizonieri, și omorâm prin înfometare alți 30 de milioane. Tot mai râmân 125 de milioane. (...) Până în octombrie, până la episodul Kiev, eram convins că războiul de anihilare are câștig de cauză. Eram convins că masacrul poate să reușească. Credeam că întunericul triumfa. Credeam că întunericul avea să triumfe și apoi urma să mai vedem noi.”

Zona de interes este o lectură absolut necesară despre banalitatea răului, despre mutilarea sufletului, despre tragediile războiului și modurile diferite în care pierdem cu toții atunci când armele vorbesc.

 

Text scris de Raluca Elgyar

  • PLUSURI

    Măiestria narativă a autorului care reușește să sondeze adânc în sufletele personajelor și să ne arate pericolele la care ne supunem atunci când refuzăm lecțiile Istoriei.

  • RECOMANDARI

    O carte excepțională nu numai despre Holocaust, dar și despre oameni și felul în care aceștia își mutilează sufletele.

Categorie:  | Autor:  | Editura: 

Răpirea mireselor în epoca Fericirii Supreme – o călătorie prin -Stan-uri

 


Titlu: Sovietstan. O călătorie prin Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîstan și Uzbekistan
Autor: 
Rating: 
Editura: 
Anul aparitiei: 2020
Traducere: 
Numar pagini: 453
ISBN: 978-973-47-3213-5

Am avut șansa să călătoresc destul de mult în ultimii ani, inclusiv în locuri în care nu m-aș fi gândit niciodata că voi ajunge: Turkmenistan și Uzbekistan – prima și ultima dintre țările pe care jurnalista norvegiană Erika Fatland le descrie în cartea sa Sovietstan. De fapt, am început să citesc cartea, atrasă fiind de ideea de a afla mai multe despre o parte a lumii pe care nu am avut suficient timp să o descopăr în toată complexitatea ei.

Vizitele scurte pe care le-am făcut în cele două țări mi-au conturat o imagine destul de superficială... un spațiu care pare să respire încă un aer pregnant sovietic, cu toate amintirile mai puțin plăcute pe care le evocă acest fapt oricărui locuitor al Europei de Est. Și am descoperit că e destul de greu să treci pentru un clișeu, aproape o prejudecată, în relație cu aceste țări. De aceea, mă bucur că am citit cartea Erikăi Fatland oferindu-mi șansa de a re-vizita (mental) aceste spații geografice, culturale și sociale, și de a pune sub semnul întrebării unele dintre impresiile mele inițiale.

Pentru că este clar faptul că Sovietstan-ul este un concept și un spațiu mai complex, mai interesant, fascinant chiar, decât ceea ce mi-a indicat percepția mea superficială. Uneori, o carte bună îți re-desenează realitatea într-un mod în care experiența directă nu a reușit, fie pentru că nu ai avut suficient timp sau suficientă deschidere să o accepți și să o înțelegi.

Erika Fatland, specialistă în antropologie socială, călătorește în cinci țări din fosta Uniune Sovietică, Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîstan și Uzbekistan, explorând unele dintre cele mai îndepărtate și, uneori, periculoase locuri din lume. Autoarea vizitează de la poligoane de teste nucleare din Kazahstan, la muzee de artă, sate pierdute în colțuri de lume, orașe moderne, vede un președinte de stat murind în urma unui accident de călărie, mănâncă un fel de iaurt făcut din lapte de cămilă și carne de cal – o experiența completă și complexă, o călătorie absolut fascinantă într-o zonă pe care mulți dintre noi nu au avut șansa sau dorința de a o descoperi.

Republici din Asia Centrală care și-au declarat independența după dezmembrarea URSS, dar influența sovietică a rămas întipărită în fibra lor cea mai adâncă. E o lume a dictatorilor care schimbă numele lunilor anului, un amestec greu de înțeles pentru un outsider de modernitate și tradiție, de sărăcie lucie și bogăție exagerată. Majoritatea acestor țări au regimuri politice dictatoriale, unde statul decide (ca în Turkmenistan) că poporul trăiește, în prezent, Epoca Fericirii Supreme, și nimeni nu are curajul să contrazică fericirea impusă ca politica de stat.

Înainte de a încheia această recenzie și a vă recomanda să citiți cartea, aș vrea să menționez un episod care mi-a atras în mod special atenția. În Kîrgîstan, există, și în zilele noastre, o tradiție numită „ala kachuu – înșfacă și fugi” – răpirea mireselor.

 

Nu există statistici de încredere care să ne spună câte tinere sunt răpite și forțate să se mărite în Kîrgîstan, în fiecare an (...), dar tradiția are rădăcini adânci...”. Unul dintre însoțitorii autoarei explică: „Întregul mod în care ne gândim la femei și copii în țara asta trebuie să se schimbe. Aici nu există tradiția iubirii. Bărbații din comunitățile rurale nu știu cum să facă rost de o nevastă decât răpind-o și violând-o. Așa s-au însurat bunicii lor, părinții lor, toți ceilalți din sat. Toată familia e implicată. Bunica stă pregătită cu eșarfa albă când bărbatul vine acasă cu mireasa răpită, plânsă. Femeile mai în vârstă din familia lui sunt acolo ca să adauge un plus de presiune psihologicăȘi noi am fost răpite, și noi am plâns, apoi am făcut copii și am uitat. Uită-te la noi acum ! Avem copii și nepoți și trăim într-o casă frumoasă !... Bărbații rămân indiferenți la durerea femeii. Cred că plânsul face parte din tradiție și nu înțeleg că ea chiar suferă. Dacă femeia își pierde virginitatea, e același lucru cu o condamnare pe viață. Atunci nu are de ales și trebuie să se mărite. Dar chiar și atunci când bărbatul nu o atinge, se teme că nu o va lua nimeni de nevastă dacă se întoarce acasă, la părinții ei. Presiunea socială și cea psihologică sunt intense, și din cauza asta, atât de multe femei rămân cu cel care le-a răpit. În cele 7% din cazuri în care fata nu este de acord să se mărite, bărbatul este învinovățit:ce fel de bărbat e, dacă nu-și poate păstra mireasa ?”.

  • PLUSURI

    Stilul narativ care se menține în zona relatării faptelor și informațiilor, fără a explora sau dezvălui prea mult din trăirile personale ale autoarei, permițând astfel cititorului să se concentreze pe realitatea exterioară.

    Bogăția de informații pe care autoarea le aduce, poveștile despre viața oamenilor simpli și tradițiile locului.

  • RECOMANDARI

    O carte interesantă despre un spațiu geografic, social și cultural puțin înțeles și explorat, o parte a acestei lumi în care trăim și care are, încă, atâtea necunoscute pentru noi toți.

Categorie:  | Autor:  | Editura: 

Războinica Fecioară #2

 


Titlu: Regatul Focului și-al Dorinței
Autor: 
Rating: 
Editura: 
Anul aparitiei: 2021
Traducere: 
Numar pagini: 847
ISBN: 978-606-33-8045-7

Niciodată însă visurile acelei fetițe nu au presupus o cerere în căsătorie care să nu fie una adevărată. Nici nu au plăsmuit că avea să fie făcută la o masă plină de străini între care jumatate m-ar fi vrut moartă. Și cu siguranță nu implicaseră ceea ce trebuie să fie cea mai proastă - și probabil cea mai nebunească - propunere de căsătorie din regat, venită din partea unui bărbat care mă ținea captivă.

Poate sufeream de vreo afecțiune a creierului. Poate aveam halucinații provocate de stres. La urma urmei, a trebuit să procesez atâtea morți dureroase. Să mă confrunt cu trădarea lui. Și tocmai aflasem că sunt descendentă a Atlantiei, un regat pe care am fost educată să îl consider sursa tuturor relelor și a tragediilor din ținut.”

Partea a doua din seria Din sânge și cenușă continuă povestea Fecioarei care a renunțat la a mai fi Fecioara, însă doar pentru a găsi un alt fel de captivitate. Îndrăgostită de Cel Întunecat, Casteel Da’Neer Prințul Atlantiei, pe care ea îl cunoscuse drept Hawke, se găsește într-o situație fără ieșire. Singura încercare de evadare eșuează, iar ea se află acum între a avea de ales dacă vrea să schimbe soarta oamenilor lui Solis acceptând ceva ce îi va frânge inima sau vrea să găsească o nouă cale de evadare, să-și găsească fratele și să plănuiască împreună cu acesta ce ar fi de făcut mai departe. Lucru mult mai greu de dus la capăt decât pare pentru că lumea ei întreagă s-a năruit bucățică cu bucățică când toate suspiciunile pe care le avea încă de când trăia în palatul ducal se dovedesc a fi fost fondate și chiar mult mai blânde decât realitatea pe care a descoperit-o în decursul a doar câteva zile.

Abilitățile ei sunt de asemenea în schimbare și par a căpăta proporții, în timp ce  ea află tot mai multe despre linia ei de sânge, dar și despre celelalte linii de sânge atlantiene, fiecare dintre ele venind cu abilități diferite. Cu toate încercările ei de a-l respinge, Casteel este mereu alături de ea să-i răspundă la întrebări, să o susțina și s-o încurajeze, dar și să o seducă. Planul lui inițial de a o da la schimb pentru fratele lui, Malik, s-a schimbat după ce a ajuns să o cunoască, însă Regele s-ar putea să aibă și el propriile lui planuri cu ea. Avand în vedere că supușii lui Casteel nu o vor accepta, considerând că este susținătoare a Ascendenților și pentru că nu au ales-o, nu este de ajuns ca cei doi să se căsătorească, ei trebuie să meargă și în fața Regelui și Reginei pentru a fi încoronați și a primi legitimitate. Altfel planul lor de a salva Solisul de Ascendenți nu poate da roade.

Toate aceste obstacole și probleme care par mult prea complicate o trec de fapt pe Poppy printr-un proces de maturizare, care o face să se descopere pe sine dincolo de roluri și măști. O învață despre complexitatea trăirilor umane și acceptarea sentimentelor care au o logică a lor proprie. Linia fină dintre acceptare și resemnare, precum și a ști când să lupte și când să se retragă, sunt toate lucruri pe care le descoperă pe acest drum al devenirii. Pentru că ea într-adevăr pare să devină ceva. Însă vom afla abia în ultima pagină a cărtii, ce anume. Și-apoi urmează volumul al treilea.

Jennifer L. Armentrout reușește să mențină linia poveștii din primul volum fără a face treceri lipsite de sens sau a uita detalii. Complexitatea poveștii este îmbogățită cu noi elemente, însă fără a încărca inutil povestea și aducând claritate acolo unde inițial fusese suspans sau creând noi motive de curiozitate.

Să vedem ce ne așteaptă și în partea a treia și dacă va exista sau nu un război cu Ascendenții.

Text scris de 

    Categorie:  | Autor:  | Editura: 

    Războinica Fecioară #1

     


    Titlu: Din sânge și cenușă
    Autor: 
    Rating: 
    Editura: 
    Anul aparitiei: 2021
    Traducere: 
    Numar pagini: 719
    ISBN: 978-606-33-7288-9

    În mod normal, nu cercetam oamenii ca să văd dacă suferă sau nu. Să fac asta fără motiv mi se părea extrem de invaziv, dar în mulțimi era greu să controlez cât ajungeam să simt. Întotdeauna existau persoane a căror durere era atât de adâncă, atât de neînblânzită, încât agonia lor devenea o entitate palpabilă, pentru care nici nu trebuia să-mi deschid simțurile - nu o puteam ignora, nu mă putea sustrage din calea ei. Acele persoane își proiectau durerea asupra lumii care îi înconjura.

    Îmi era interzis să fac altceva decât să le ignor. Îmi era interzis să vorbesc despre darul pe care îl primisem de la zei și să trec vreodată de la a simți la a face cu adevărat ceva în această privință.”

    Din sânge și cenușă este prima parte din seria cu același nume, o trilogie fascinantă despre zeități, vârcolaci, vampiri, monștri și oameni și două regate rivale. Jennifer L. Armentrout reușeste să creeze o lume atât de reală încât e aproape palpabilă, luându-și timp să contureze această lume detaliu cu detaliu. Nimic nu este făcut în grabă și totul contribuie la țeserea acestei povești captivante și foarte frumoase al cărei personaj principal este Fecioara. Evoluția ei pe parcursul poveștii, cât și felul în care se dezvoltă și se schimbă, în mod subtil, relațiile dintre personaje, au o naturalețe surprinzătoare și binevenită.

    Ea este Fecioara, Aleasa zeilor pentru … nici ea nu știe exact pentru ce și nimeni nu-i explică altceva decât că este extrem de importantă pentru supraviețuirea Regatului lui Solis. Este important ca ea să fie pură în fața zeilor când va veni momentul Ascensiunii. Iar acest moment se apropie. Tânăra de 21 de ani a fost crescută și „protejată” pentru acest moment. Fiind mereu ascunsă în spatele vălului pe care-l oartă pe cap și peste întregul corp, neavând voie să fie atinsă, neavând voie să vorbească cu nimeni, decât dacă cineva i se adresa, închisă în camera ei și eliberată doar pentru a merge la lecțiile de la templu, însoțită și păzită mereu de către un gardian, mâncând ceea ce i se dădea, când i se dădea, fiindu-i interzisă orice formă de plăcere. Aceasta era Fecioara.

    Vikter este gardianul principal care a fost alături de ea încă de mică și care o iubește și o tratează ca pe o fiică. Acesta i-a înțeles nevoia de a nu se mai simți neajutorată după ce părinții ei ai fost atacați și omorâți de Temuți, și a fost de acord să o antreneze să se apere. Să o antreneze să se lupte, iar ea devine o luptătoare foarte bună atât în lupta corp la corp, având un cuțit de hematit cu mâner din os de Vârcolac, cât și cu sabia. Devine și un foarte bun arcaș. Singurul lucru pe care nu l-a putut învăța a fost să călărească pentru că asta nu se mai putea face pe ascuns, la fel ca restul antrenametului despre care dacă s-ar fi aflat vreodată, probabil că Vikter ar fi fost dezonorat și condamnat la moarte. Femeile nu aveau voie să învețe să lupte, iar ea, Fecioara, cu atat mai puțin.

    Pentru că ea trebuia să rămână pură. Sau doar neajutorată, naivă și ușor manipulabilă. Însă dacă zeii au ales-o cu adevărat pe ea pentru a fi Fecioara, n-au făcut deloc o alegere bună, pentru că Penellaphe - Poppy - are o minte ageră, este neînfricată, își asumă riscuri fugind noaptea din camera ei pentru a explora orașul, pentru a lupta pe Metereze când atacau Temuții și pentru a merge cu Vikter să aline durerea celor care fuseseră mușcați de aceștia și să le oferte o moarte demnă, folosindu-și darul.

    Dacă toate acestea nu erau de ajuns, Poppy ajunge să se îndrăgostească de gardianul ei secundar, Hawke. Acesta este numit în funcție după ce fostul ei gardian este ucis într-o încercare a Descendenților de a o răpi pe ea. Această tentativă de răpire coincide cu o crimă oribilă ce avusese loc de curând în palatul ducal în care Poppy este ținută „protejată”. Hawke nu se abține să vorbească cu ea, să o tachineze și să stea în preajma ei poate mai mult decât ar fi cazul. Iar atunci când totul ia o întorsătură neașteptată și situația cere ca Fecioara să fie mutată la Palatul Reginei în Carsadonia, Hawke va fi unul dintre gardienii care o vor escorta. Nimic nu se întamplă conform planurilor.

    Povestea este complexă și nu pot să spun mai multe din ea fără a da spoilere, iar scriitura este atât de bună încât este păcat să nu descoperiți pe pielea voastră fiecare mic indiciu, fiecare mic detaliu care va duce la conturarea adevărului. Sau a minciunii.

    Text scris de 

    • PLUSURI

      Detaliile, suspansul, personajele aproape reale.

    • RECOMANDARI

      Oricui are nevoie de puțină fantezie în viața lui.

    Categorie:  | Autor:  | Editura: 

    Baronii spațiului: Competiţia miliardarilor pentru cucerirea spaţiului cosmic


    Titlu: Baronii spațiului. Elon Musk, Jeff Bezos și aventura colonizării cosmosului
    Autor: 
    Rating: 
    Editura: 
    Anul aparitiei: 2020
    Traducere: 
    Numar pagini: 408
    ISBN: 9786060063988

    Atunci când am văzut titlul cărții, am asociat imediat numele lui Elon Musk cu spațiul cosmic datorită lansărilor și aterizărilor spectaculoase ale rachetelor companiei SpaceX, însă nu înțelegeam ce caută Jeff Bezos, fondatorul Amazon, în toată povestea. Citind cartea, treptat, lucrurile au început să fie mai clare…

    Baronii spațiului” este scrisă de un jurnalist pasionat de lumea spațiului și de ceea ce a devenit ea în ultimii zeci de ani: o adevărată afacere pentru antreprenorii miliardari. Practic, având banii necesari și o ambiție de fier, astfel de oameni au reușit să pătrundă într-un domeniu considerat exclusiv de stat și monopolizat în SUA de compania NASA.

    NASA părea însă rămasă undeva în urmă. Tehnologia nu mai avansase prea mult de la ultimul om care pășise pe lună în 1972. Costurile erau enorme, iar navetele foarte instabile, punând în pericol viețile astronauților trimiși în spațiu. Compania se complăcea să facă zboruri de rutină pe câteva miliarde de dolari anual doar până la Stația Spațială aflată la 386 de kilometri de Pământ.

    Aceste detalii l-au consternat pe Elon Musk, care era fascinat în copilărie de literatura ștințifico-fantastică și de tot ce înseamnă tehnologie și inovație. Nu își explica nivelul rudimentar la care rămăsese NASA și industria rachetelor spațiale. Așa că și-a propus să facă ceva în sensul acesta. Dispunea de o avere și avea de gând să o folosească pentru un vis pe care îl voia devenit realitate.

    Cei doi oameni de afaceri menționați mai sus, Musk și Bezos, au lucruri în comun și lucruri care îi diferențiază foarte mult. Amândoi aveau averi considerabile și amândoi erau pasionați de ideea de a zbura în spațiu. Voiau ca acest lucru să devină cândva accesibil oamenilor obișnuiți, printr-un program de turism spațial.

    Sună a nebunie? Da și nu. Fiecare a mers pe calea lui în dorința de a face posibil un astfel de lucru.

    Elon Musk a simțit nevoia să vorbească peste tot despre asta, să facă multă vâlvă în jurul lui, să atragă atenția presei și publicului din social media, chiar dacă uneori erau doar ipoteze greu de crezut. A ales să construiască propria rachetă și să facă multă gălăgie în legătură cu asta, ca să fie sigur că vede toată lumea ce are de gând.

    Și-a plimbat în 2003 prima rachetă numită Falcon 1 pe o platformă de-a lungul Independence Avenue, până la Washington, DC. S-a oprit în fața sediului Administrației Federale a Aviației cu racheta înaltă cât o clădire de șapte etaje. A atras atenția publicului, a presei și, inevitabil, a autorităților din domeniu. Aceștia din urmă s-au văzut nevoiți să îi acorde atenție. Astfel, Musk obținuse ceea ce voia: atenție și interes din partea publicului. Își făcuse intrarea într-un mod spectaculos.

    Jeff Bezos a procedat într-o manieră total opusă: a preferat să fie extrem de discret. A cumpărat terenuri în deșert fără să își dezvăluie adevărata identitate pentru construcția unei baze de lansare. Iar primul zbor al vehiculului construit de compania sa a fost ținută sub „tăcere” - atât cât poți lansa o rachetă fără să știe nimeni… Nu i-a plăcut niciodată să dea detalii presei, iar oamenii din împrejurimile bazei de lansare s-au speriat de moarte când au auzit explozia rachetei.

    Bezos obișnuia să dea declarații doar într-un stil oficial, atunci când considera el. Nu voia să își bage nimeni nasul în treburile lui, fie că înregistra cel mai mare eșec din istorie sau cea mai mare realizare în domeniul rachetelor spațiale. Spre deosebire de Musk, și-ar fi dorit ca totul să rămână secret, departe de privirile curioșilor.

    Iată de ce nu știam nimic despre implicarea lui Bezos în domeniul spațiului cosmic. Musk este peste tot, te lovești de el în social media, vorbește mult și înflăcărat despre planurile lui. Bezos a stat ascuns în umbră şi şi-a făcut mişcările pe cât de discret a putut. Însă stilul lui de a lucra i-a adus probleme.

    În timp ce Musk vorbea deschis despre planurile SpaceX de a crea rachete refolosibile, care să poată ateriza înapoi pe pământ, Blue Origin al lui Jeff Bezos depunea o cerere de brevetare pentru acelaşi lucru. Musk a considerat că Blue Origin le fură planurile prin intermediul angajaţilor şi au contestat cererea celeilalte companii pe motivul că ei au fost primii, dovedind prin schiţe şi planuri acest lucru. Spacex va câştiga procesul, însă rivalitatea va deveni una în termeni personali.

    Vă recomand cu drag cartea „Baronii spaţiului”, mai ales dacă sunteţi pasionaţi de tot ce înseamnă inovaţie în domeniul explorării spaţiului cosmic. Veţi afla detalii despre tot ce au realizat până acum în special cele două companii, SpaceX şi Blue Origin, dar şi alte firme din sectorul privat.

    Acum că am terminat de citit cartea, voi urmări şi serialul „Mars” în care echipa SpaceX îşi prezintă demersurile pentru colonizarea planetei Marte. So, let`s see what`s coming next!

    • PLUSURI

      O carte scrisă cu pasiune de un jurnalist din domeniul industriei spaţiului şi apărării, punând accent pe latura umană şi emoţională a personajelor şi poveştilor şi nu atât de mult pe detaliile tehnice.

    • RECOMANDARI

      Cititorilor pasionaţi de industria spaţiului şi de antreprenoriat, sau celor care sunt interesaţi de personaje marcante ale zilelor noastre, precum Elon Musk şi Jeff Bezos.

    Categorie:  | Autor:  | Editura: