 |
 |
Revista LiterNet.ro › Anul 19, Nr. , 30.11.2019
|
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 | ||
|
© 2019 Asociatia LiterNet®. Toate drepturile rezervate. | |
 | ||
| Vizualizati mesajul in browser | Adaugati revistaliternet@email.liternet.ro in lista de adrese Instructiuni aici | ||||
 | ||||
 |  |  |  |  |
 | ||||
sâmbătă, 30 noiembrie 2019
Revista LiterNet.ro * Anul 19, Nr. * 30.11.2019
vineri, 29 noiembrie 2019
Campania „Ziua in care avem timp” revine
Campania „Ziua în care avem timp” revine
• La fel ca și în 2018, serbăm această zi în prima duminică din ultima
lună a anului: anul acesta, pe 1 decembrie
• Campanie inițiată în 2018 de Editura Gama, lider pe piața de
carte în rândul editurilor pentru copii cu profil educațional, cu o experiență
de 25 de ani
Editura Gama își invită
și în acest an cititorii să se
alăture campaniei „Ziua în care avem timp”. Păstrând „regula” de la prima ediție, și în 2019,
în prima săptămână din decembrie, pe 1 decembrie, Gama le propune adulților
iubitori de cărți să-și ia răgazul de a petrece timpul împreună cu cei mici,
departe de solitudinea ecranelor.
„Campania
aceasta, lansată anul trecut, ne-a emoționat mai mult decât ne așteptam: pentru
cititorii noștri, a fost ca o revelație. Copiii cu care ne-am întâlnit la
evenimentul de promovare a campaniei au recunoscut, cu glasul tremurat, că
părinții îi neglijează de multe ori, prea ocupați să se uite la știri sau să-și verifice
telefoanele mobile. Părinții au recunoscut că, deși le reproșau copiilor că
stau prea mult pe tabletă, și-au dat seama că aceștia nu fac decât să le
copieze gestul. Prin urmare, mesajul nostru simplu a atins multe inimi. Ne
bucurăm, încă o dată, să le reamintim tuturor că prima duminică din decembrie
rămâne «Ziua în care avem timp» să ne privim în ochi, să râdem, să citim și să
povestim. Și ne-am dori ca, încet-încet, necesitatea acestei campanii să
pălească, iar timpul petrecut în familie să fie întotdeauna unul al bucuriei și
al împărtășirii”, a declarat Diana Mocanu, director general al Editurii
Gama.
În contextul în care dispozitivele electronice invadează
tot mai mult spațiul copilăriei, Editura Gama le propune anual cititorilor să
reflecteze sincer, preț de o zi, la relația pe care o au copiii noștri cu
multitudinea „ecranelor”, cu acest întreg univers virtual care îi fascinează
încă din primii ani de viață.
Toți cei care vor să împărtășească bucuria timpului
petrecut împreună cu cei dragi pe 1 decembrie 2019 sunt invitați să posteze
fotografii cu ei, însoțite de hashtag-ul #ZiuaInCareAvemTimp.
Faptul că poveștile și jocurile au puterea de a stimula creativitatea și inteligența copiilor noștri nu mai este de mult
un secret, trebuie doar să ne amintim acest lucru, din când în când.
Mai multe informații despre
Editura Gama:
Editura
Gama a serbat anul acesta, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, împlinirea a
25 de ani de activitate. Recunoscută drept un specialist în educație, Gama este
lider pe piața de carte în rândul editurilor pentru copii cu profil
educațional, cu vânzări anuale de peste 1 milion de cărți. În cei 25 de ani de
la fondare, Gama a publicat peste 1200 de titluri în aproape 250 de colecții.
În ultimii ani, editura a lansat anual peste 100 de noutăți. Tirajul estimativ
al titlurilor publicate de la înființare depășește 10 milioane de cărți, iar
cele mai populare colecții sunt „Învăț să citesc!®”, „EduCard®” și „Scrie și
șterge!®”.
Gama
a fost prima editură din România care a publicat ghiduri de activități
Montessori și care a creat materiale educaționale specifice acestei pedagogii.
În
ultimii ani, două divizii au fost inițiate sub umbrela brandului principal:
Gama Imago (axată pe ficțiune pentru copii și adolescenți) și Gama Parentis
(dedicată părinților care au nevoie de sfaturi concrete pentru stimularea
dezvoltării copiilor).
Toate
produsele editoriale ale editurii au în comun conținutul educativ, prezentat
într-o manieră atractivă, distractivă și incitantă pentru copii, care
asimilează mult mai ușor informațiile „camuflate” în joc.
HEADSOME COMMUNICATION
str. Vasile Lucaciu 27, sector 3, București
tel. 0722609478luni, 25 noiembrie 2019
Profesionişti ai pieței de carte le povestesc studenţilor cum începe profesia de traducător literar.
Profesionişti ai pieței de carte le povestesc studenţilor
cum începe profesia de
traducător literar.
• Ediția a V-a a Masterclass-ului
de traducere literară „Lidia Vianu’s Students
Translate”: 25-29 noiembrie 2019,
orele 16-20, Sala James Joyce, str. Pitar Moş 7.
• Închiderea oficială: vineri 29 noiembrie,
orele 16-20, la Sala Media a Teatrului Naţional Bucureşti.
În perioada 25–29 noiembrie, la București are loc cea de a V-a ediție a Masterclass-ului de traducere literară Lidia Vianu’s Students Translate. De
data aceasta, 16 traducători literari, două agente literare şi un mananger
cultural vor lucra împreună cu studenții Masteratului
pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC) din cadrul Universității din
București.
Lista profesioniştilor pe care
studenții au ocazia să
îi întâlnească de-a lungul celor
cinci zile îi include pe:
traducătorii literari Mihaela Buruiană, Ionela Chirilă, Dan Croitoru, Vali
Florescu, Mihaela Ghiţă, Bogdan Ghiu, Iulia Gorzo, Radu Paraschivescu, Luana
Schidu, Miruna Voiculescu, reprezentând Asociaţia Română a Traducătorilor
Literari şi editurile Humanitas, Polirom şi Art, agenţi literari cunoscuţi precum Livia
Stoia şi Marilena
Iovu, managerul cultural Oana Boca Stănescu, Bogdan Stănescu (TVR) şi profesorii Nicolae Mandea şi Mihaela Michailov
(UNATC).
Se
va lucra pe text şi li se va arăta tinerilor învăţăcei cum să „fure” tainele
uneia dintre cele mai vechi meserii din lume, aceea care se legitimează prin
Turnul Babel şi Rosetta Stone. Scopul acestor întâlniri este ca, în viitorul
foarte apropiat, să aducă cititorului român cărţi bine traduse, dar şi să
trimită scriitori români în universul anglofon.
„Un
masterat care nu duce către o profesie este un program ratat: el va dispărea
mai devreme sau mai târziu. Proiectul acestui Masterclass de Traducere Literară
este în acelaşi timp un proiect academic, literar, editorial şi de promovare a
literaturii române pe glob.”
(Lidia Vianu)
După
închiderea Masterclass-ului, Contemporary Literature Press, editura online
pentru literatură a Universităţii din Bucureşti, şi, totodată, editura MTTLC,
va publica o mini-antologie cuprinzând textele de iniţiere ale acestei
întâlniri dintre 80 de traducători în devenire şi generaţia traducătorilor
formaţi şi cu experienţă—întâlnire care este organizată de MTTLC în premieră
pentru România. Scopul ei este legarea învăţământului filologic românesc de
practica traducerilor literare de calitate.
Iniţiativa
îi aparţine Lidiei Vianu, director al Editurii Contemporary Literature Press şi
al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, ambele din
cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti.
Masterclass-ul
organizat de Masteratul pentru Traducerea Textului Literar Contemporan (MTTLC)
este un proiect cu tradiție, care îşi propune
pregătirea masteranzilor pentru profesia de traducător literar. Încă de la
înfiinţare, MTTLC s-a dovedit a fi un centru de excelenţă. Atât activitatea
editurii Contemporary Literature Press, cât şi a Centrului de Cercetare pentru
Traducerea şi Interpretarea Textului Contemporan sunt dovada unui înalt
profesionalism al celor implicaţi.
Organizatori: Lidia Vianu, Universitatea din
Bucureşti,
Headsome Communication.
Parteneri: Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor din România, Muzeul
Naţional al Literaturii Române, British Council, Editura Muzeul Literaturii
Române, Editura Contemporary
Literature Press
Parteneri media: Radio România Cultural, TVR, România Literară, LiterNet, Agenţia de Carte.
duminică, 24 noiembrie 2019
Şi vom muri cu toţii în chinuri
Bogdan Teodorescu
Şi vom muri cu toţii în chinuri
Editura Polirom, 2019
***
Intro
Şi vom muri cu toţii în chinuri
Editura Polirom, 2019
***
Intro
Bogdan Teodorescu s-a născut la Bucureşti, a debutat cu versuri în România Literară în 1979 şi în volum la Editura Albatros în 1982. După 1989 a lucrat în presă şi în consultanţă politică. A publicat peste 1.500 de articole şi mai multe lucrări şi articole ştiinţifice dedicate fenomenului politic din România. Din 1997 predă marketing politic şi electoral la SNSPA şi în 2006 îşi ia doctoratul în comunicare cu o teză despre istoria manipulării. Primul roman, Copiii teribili nu învaţă istoria, scris înainte de Revoluţie, îi apare în 1991. Urmează Spada (2001), Dacic Park (2005), Băieţi aproape buni (2010), pentru care primeşte Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 54/24 (2011), Călător prin lumea mare (2013), Libertate (2016). A fost tradus în Franţa, Grecia şi Spania. Pentru ediţia franceză a romanului Spada, Agullo Éditions, a fost nominalizat la Prix du livre européen 2016.
In extenso
Născut în 1963 într-o familie de intelectuali români - tatăl său, eminent profesor de limbă şi literatură română - probabil cel care i-a deschis gustul pentru literatură şi pentru actul scrierii - Bogdan Teodorescu descoperă încă din copilărie "preţul" supravieţuirii în comunism, atunci când află că nu are voie să iasă din ţară pentru că are rude în America.
Deşi îndreptat mai mult către aplicaţii ştiinţifice, scrie poezie şi este laureat, în 1982, al premiului de debut oferit de Editura Albatros. Dar volumele sale nu apar până după 1989.
Absolvent al Universităţii de Construcţii din Bucureşti, tânărul inginer Bogdan Teodorescu îşi urmează pasiunea şi lucrează ca jurnalist în trustul Tinerama. Foarte rapid accede la poziţia de director general.
Între 1996 şi 1997, este numit Secretar de Stat, Ministrul interimar în departamentul Informaţiilor Publice, funcţie ce îi va aduce experienţa necesară scrierii romanului politic Spada.
Îşi continuă studiile absolvind Colegiul Naţional de Apărare în 2000 şi susţine doctoratul în comunicare în 2006.
Specialist în marketing politic şi electoral, îmbrăţişează cariera universitară la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti.
Este fondator şi preşedinte de onoare al Fundaţiei Multimedia pentru democraţie locală (înfiinţată în mai 1995). Este membru al Asociaţiei Internaţionale a Consultanţilor Politici (IAPC) şi a Asociaţiei Europene a Consultanţilor Politici (EAPC) din 2001. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2004.
Este autor şi coautor a 17 volume, a publicat peste 1500 articole în presă şi a realizat peste 750 de emisiuni de radio şi televiziune. Este tradus în Franţa şi Spania.
*
Într-o ţară europeană cu un arc muntos în mijloc, străbătută de un fluviu şi având ieşire la mare, sosesc pe rînd trei călători. Unul aduce moartea, altul trăieşte împreună cu ea, în vreme ce al treilea încearcă să o evite. Personajele intră în scenă ca nişte pasageri care urcă la bordul unui pachebot de lux, îşi găsesc cabinele, îşi despachetează bagajele şi încearcă să se pregătească pentru călătoria ce va urma.
Treptat, ritmul se înteţeşte şi pune în mişcare mici şi mari teme ale lumii în care trăim. Supravegherea electronică, social media, propaganda, oamenii temuţi de alţi oameni temuţi, refugiaţii, turismul sexual, toate amestecate cu discuţii molcome despre vinuri fine, sport, trabucuri rare sau mâncare în exces.
Dar dacă toate acestea nu sunt decât o perdea de fum?
În romanul lui Bogdan Teodorescu nimeni nu este ceea ce pare.
*
Fragment
Investitorul
(O staţiune europeană la malul mării)
Investitorul
(O staţiune europeană la malul mării)
Lisa, cu siguranţă, nu era o femeie frumoasă şi acest fapt i-a fost clar lui Nick chiar în secunda în care a văzut-o pe holul luminat al hotelului. Fusese un ciocănit ştrengăresc în uşă, ca un cod folosit de puştani, două bătăi lungi, una scurtă şi încă două bătăi lungi. I-a deschis şi a rămas câteva secunde blocat. Bineînţeles că nu evident, aşa ca în comediile de situaţie, dar tânăra din faţa lui, îmbrăcată în nişte blugi obişnuiţi, găuriţi în dreptul unui genunchi, cu o cămaşă în carouri roşii, verzi şi crem înnodată peste un maiou alb, tunsă scurt, uşor ciufulită, nefardată, fără nicio bijuterie vizibilă, mai puţin o pereche de cercei minusculi, cu diamante, desculţă într-o pereche de pantofi de sport roşii, era la o mare distanţă de ceea ce avusese în minte atunci când agrease suma cerută de barmanul cel isteţ din subsolul hotelului. O studentă voioasă, scăpată de examene, ieşită cu prietenii la o bere. Nimic mai mult. Pesemne că totuşi faţa lui sugera o oarecare uimire, deoarece Lisa a izbucnit în râs, l-a privit amuzată şi a intrat pe lângă el în cameră. Da, ea era cea pe care o aştepta şi da, de fiecare dată, sau oricum de multe ori, s-a întâlnit cu această reacţie. Şi-a scos pantofii de sport şi gentuţa cu brizbrizuri metalice, a proptit în frapieră sticla de şampanie promisă de barman şi s-a cuibărit în fotoliul din care se vedea marea, locul ei favorit în acest apartament, de fapt, cel mai frumos loc din acest oraş. După ce i-a mai spus încă o dată că ea este Lisa, a aflat că pe el în cheamă Nick, sau mă rog, aşa se prezintă, l-a întrebat cu ce ocazie prin partea această de lume. Vorbea fluent limba în care Nick i se adresase, fără accent, dar lucrul care-l intriga în cea mai mare măsură era căldura pe care o emana. Părea chiar interesată de el şi veselă că se află acolo. Era ca şi cum va urma o întâlnire amoroasă între doi oameni care ţin unul la altul deşi nu se mai văzuseră de ceva timp, doi amanţi mai vechi, cu un trecut minunat pe care se pregătesc să-l retrăiască pentru nişte ore.
I-a relatat în câteva cuvinte despre investiţiile lui în diverse baruri din lume, i-a dat şi numele a patru oraşe în care are afaceri, mai mult să vadă dacă îl urmăreşte, dacă este atentă la discuţie, şi uite că ea fusese într-o scurtă excursie într-unul dintre acele oraşe şi chiar îşi imagina amplasamentul barului lui Nick. În timp ce vorbea, şi-a preparat de una singură o limonadă pe care a stropit-o cu un fir de rom, dacă voia şi el să guste, ea era gata să-i facă şi lui una, e o băutură uşoară pentru căldurile de acum, dar Nick a preferat un pahar de tărie cu multă gheaţă, tot din cauza căldurilor. Şi deci, baruri pe afară şi acum tot pentru baruri era venit? Aşa că el i-a detaliat succint planul de afaceri, ar vrea să investească, dar numai ca minoritar, nu are timp de management local. Şi e interesat să afle ce tip de local merge în câştig, care este tendinţa pieţei, ce preferă oamenii de pe aici. În aceste condiţii, Lisa a tras corect concluzia că ar trebui să viziteze mai multe baruri, să înţeleagă un pic cum arată lucrurile. Şi i-a oferit şi un sfat. Să fie conştient că, deşi teoretic acest colţ de lume seamănă cu orice loc de pe acest continent, uneori deosebirile sunt foarte mari şi pot deveni foarte costisitoare.
A întrebat-o despre ea şi s-a dovedit că intuiţia lui fusese corectă, era studentă, împlinise douăzeci şi trei de ani, părinţii şi facultatea sunt în Capitală, aici ajunge în timpul vacanţelor, în weekenduri şi ori de câte ori mai are timp. Deja făcea această tură de aproape trei ani. Următoarea întrebare a fost dacă vrea să iasă împreună la un restaurant, parcă nu-i venea să rămână cu ea în cameră. Lisa i-a confirmat că ar mânca ceva, mai degrabă o salată sau un sandvici cu brânză, cârnaţi picanţi şi murături, pe care îl poţi găsi corect făcut într-un singur loc în acest oraş, dar dacă el era în dispoziţie de restaurant, ea îl însoţea cu mare bucurie. Bucurie, acesta era cuvântul. Lisa era bucuroasă. Ori mima extraordinar, ori era ceva anume cu această fată. În fond e o cocotă. Plătită cu mulţi bani să facă amor cu bărbaţi necunoscuţi. Nu se considera nici un expert al femeilor în general, nici unul al celor din acest câmp profesional foarte aparte, dar întâlnise destule. Niciuna nu arăta însă ca Lisa şi nici nu se comporta ca ea. Deşi era incomodat de situaţie, comandase ceva, primise altceva, îşi dorea să o vadă şi în pat. Sub bluza lălâie sânii se ghiceau a fi mari şi probabil că încă stăteau bine la locul lor, firesc e foarte tânără. Blugii răsuciţi dădeau la iveală glezne fine, iar restul se va descoperi la momentul oportun. Care inevitabil va sosi, doar fusese achitat în avans.
În lift, l-a sărutat şi i-a spus hlizindu-se să stea relaxat, nu a uitat motivul întâlnirii lor. Noaptea va fi lungă şi ei nu i se face niciodată somn. Acelaşi băiat care-i adusese bagajele l-a întrebat cu aceeaşi voce joasă dacă are nevoie de o maşină, Nick a privit-o întrebător pe Lisa, nu ştia cât de departe urma să meargă, dar a fost înştiinţat urgent că locul în care se năşteau acele sandviciuri magice era la mai puţin de un sfert de oră de plimbare, deci nu, nu era nevoie nici de maşină, nici de şofer. Aerul era umed şi lipicios, mase compacte de indivizi mărşăluiau pe faleza luminată şi de sus, de becurile galbene atârnate de stâlpi şi de luminile albe ale magazinelor şi de reflectoarele colorate ale teraselor şi discotecilor de pe plajă.
Lisa îl luă de mână si-l trase uşor spre marginea falezei, drumul spre Camelotul sandviciurilor cu brânză, cârnaţi şi murături cobora nişte trepte şi trecea prin mijlocul unei străzi în care abundau localurile mici, de numai câteva locuri fiecare. Casele nu erau elegante, maşinile nu erau scumpe, iar oamenii mâncau netulburaţi, învăluiţi în fumul grătarelor, al ţigărilor şi al oalelor cu fiertură. Venea rândul unui bulevard larg, aglomerat şi el, taxiuri, autobuze mari şi multe scutere, altă stradă îngustă, dar fără cârciumi şi, într-o piaţă circulară, cu un copac mare în mijloc şi multe bănci ocupate, un chioşc verde, cu un nume format din multe prescurtări aninat deasupra şi cu o coadă consistentă în faţă. Ajunseseră. Lisa îi arătă printre copacii din spatele băncilor o clădire luminată stins în bleu, acolo funcţiona un club interesant, Alpha, patronul e străin, combinat cu nişte localnici, nu ar fi rău să-l vadă. Fără dubii este unul dintre cele mai stilate din oraş. Frecventat de oamenii cu bani, muzica e bună, mai veche, sâmbăta şi duminica sunt trupe care cântă jazz, însă nu credea să fie loc de încă un investitor.
S-au aşezat pe o bancă eliberată de un cuplu de pensionari care ascultaseră muzică simfonică la un radio portabil mic, vechi ca lucrările lui Şostakovici, cu sandviciurile fierbinţi învelite în hârtie cerată, câte o sticlă de bere rece şi un castronel de carton umplut cu murături. În numeroase oraşe chinezeşti, localnicii, în grupuri, dansează, iarnă sau vară, după lentele acorduri ale muzicii emise de un difuzor sau un casetofon. În Argentina se adună în jurul a trei muzicanţi şi îşi elaborează tangoul. În Turcia, mai ales în adâncul asiatic al ţării, se strâng pe iarbă, cu mâncare adusă în sufertaşe şi stau până noaptea târziu bucurându-se de răcoare şi de bârfele celor de lângă ei. Aici tăceau privind spre luminile falezei şi, din când în când, şopteau ceva celui de alături. Nimeni dintre cei de pe bănci nu venise acolo pentru sandviciul minune, era doar un colţ al decorului lor permanent. Lisa însă mânca şi vorbea cu gura plină şi iar era bucurie în stare pură, ochii îi sclipeau, mâinile se mişcau molatic şi cu o nedisimulată neatenţie agăţau o feliuţă de ardei din castron, un colţ de pâine îmbibat cu caşcaval topit, sticla de bere culeasă de pe asfalt de lângă piciorul băncii, un şerveţel din gentuţa minusculă în care Nick se întrebase chiar de la început dacă şi unde se adăposteau clasicele prezervative ataşate imaginii şi practicii fetelor care se deplasează la domiciliul clientului, nu se adăposteau, gentuţa îşi dezvăluise ascunzişurile şi pe lângă un pachet de şerveţele, o cutiuţă de bomboane mentolate, două sau trei fotografii, telefonul mobil şi firele încâlcite ale căştilor, un set de chei terminat cu breloc roz, nişte bani şi o sticluţă subţire şi înaltă de parfum nimic altceva nu mai se afla acolo. Fotografiile? Şi brusc nu mai era veselă. Trei poze cu o mâţă banală; în prima, pui, cu labele în sus şi în celelalte două, matură, stând încolăcită pe un fotoliu şi pe un pat. Murise acum doi ani de bătrâneţe. Pe telefon erau stocate încă multe alte cadre cu acelaşi animal cenuşiu cu dungi negre, de data aceasta ţinut în braţe de mama Lisei, tatăl Lisei, fratele mai mare şi de Lisa la diverse vârste, alături de mutra ursuză, mereu ursuză a motanului răsfăţat de întreaga familie. Era şi un prieten al Lisei; se pupau pătimaş, cu pisica impasibilă între ei, nu era clar cine făcuse poza, sigur nu tatăl Lisei după poziţia mâinii băiatului plasată direct pe unul din sânii fetei pe sub cămaşa foarte descheiată, dar şi acest detaliu s-a lămurit, un amic din alte timpuri, unde era prietenul acela, în Capitală, la facultate, dar se terminase mai demult. Plânsese foarte mult după moartea pisicii şi acum, ori de câte ori îşi aminteşte, inima ei este rănită de o tristeţe monotonă.
Nick nu agrease deloc mâncarea, mult prea încărcată de grăsime şi inutil de picantă, nu agrease nici băutura. Un oraş în care, iată, nu e înţelept să cumperi nici sandviciuri, asalturi împotriva organelor interne ale oricărui individ lipsit de instincte sinucigaşe, nici lichidul acela vag acidulat din sticlă, prea lipsită de gust pentru a fi bere şi totuşi prea colorată pentru a fi doar apă. Dar îi plăcea tot mai mult Lisa, despre care se străduia, în urma fiecărei mici vărsări de endorfine în cotloanele ascunse ale sistemului său endocrin, să nu uite cine este şi cu ce se ocupă. După cum se străduia să nu uite nici cine este el şi cu se ocupă. Ar fi fost mult mai comod să fi agăţat în prima seară una dintre fetele de la bar, nu avea în nicio formă nevoie de acest exerciţiu sentimental, aparent sentimental îşi repeta, cu o studentă frenetică, plină de chef şi, mai mult ca sigur, pe undeva sărită de pe fix. Lisa i-a propus să-l ducă pe un alt drum înapoi la hotel, dar înainte, dacă tot nu-i plăcuse mâncarea, se puteau opri în altă parte. De unde se prinsese că nu-i plăcuse? Ea se uită atent la oameni. Din punctul ei de vedere, singurul lucru care cu adevărat contează este plăcerea. Şi, dacă te interesează cu adevărat, vezi foarte uşor unde aceasta este şi unde nu este. Deşi iniţial nu a vrut, Nick şi-a luat nişte cornuri calde chiar bune şi o sticlă de chefir de la o brutărie înţesată de clienţi nerăbdători. Chiar lângă faleză, la capătul unei străduţe cu case foarte luxoase, păzite de bodyguarzi şi patrulată de poliţişti, era clubul Art café. Se auzea de mai multă vreme că se confruntau cu nişte probleme cu banii, deci ar fi salutar un partener finanţator, interiorul e deosebit aranjat, iar clientela este încă numeroasă. Proprietarii sunt doi localnici, unul mai degrabă ieşit din afacere, deci o bună oportunitate.
De când era în afacerea cu baruri? Dintotdeauna. Întâi a practicat în barul de la ai lui de acasă, în timpul facultăţii a lucrat în baruri, după aceea, a băut prin baruri şi, când a constatat că a strâns bani suficienţi, a investit în baruri. Trei tineri în uniformă au trecut pe lângă ei şi unul i-a spus ceva Lisei, fata i-a răspuns veselă, au schimbat câteva vorbe banale, pretins amuzante şi şi-au văzut fiecare de drum, ofiţeri de la baza militară de lângă oraş, sunt toţi oameni de treabă, fuseseră câteva petreceri foarte intense la care participase alături de ei. Obosise şi, cu cât se apropia de hotel, se întreba dacă n-ar fi el inteligent să-i mulţumească pentru seara instructiv-educativă şi să o trimită la culcare în patul ei de acasă, dar era curios. Se lipise de el, îl ţinea strâns de braţ şi din când în când îşi rezema capul de umărul lui. Era o ficţiune, dar ciudat, voia să-i parcurgă finalul. A întrebat-o dacă mai vrea să bea ceva, tocmai erau în dreptul scărilor ce coborau la barul din subsolul hotelului. După, i-a răspuns ea şi i-a zâmbit altfel decât până atunci.
0 comentarii
ARHIVA RUBRICII
Odiseea umană. De la viaţa în copaci la înţelegerea cosmosului (II), Leonard Mlodinow, traducere de Walter Fotescu (5.0/5 - 1 vot) Arta de a asculta şi alte lecţii de viaţă, Michael Caine, traducere de Irina Cerchia Soldatul iernii, Daniel Mason, traducere de Ruxandra Toma Odiseea umană. De la viaţa în copaci la înţelegerea cosmosului, Leonard Mlodinow, traducere de Walter Fotescu Vânători-culegători, Maria Manolescu Borşa (5.0/5 - 1 vot) Toate articolele din această rubricăRUBRICILE CATEGORIEI
Fragmentarium Cronici de atelier Generaţia Polirom Carte de Humanitas FictionPUBLICITATE
CITIŢI-NE PE FACEBOOK
© 2001-2019 Asociaţia LiterNet®. Toate drepturile rezervateDesign: Bogdan Gheorghe
Publicitate: Web Hosting
Abonați-vă la:
Postări (Atom)