Înţeleptul de la Arunachala

 

Ramana Maharshi
Înţeleptul de la Arunāchala
Editura Herald, 2019
traducere, note şi îngrijire ediţie: Dr. Elena Liliana Popescu



***
Intro

Ramana Maharshi (1879-1950), s-a născut în orăşelul Tiruchuzhi, din provincia Tamil Nadu. După moartea tatălui sau, când abia împlinise doisprezece ani, se mută la Madurai. În 1896 are loc marea sa experienţă transformatoare - trecerea prin moarte, urmată de realizarea Sinelui. Îşi părăseşte căminul şi familia şi se îndreaptă spre Arunachala. Se stabileşte în peştera Virupaksha unde va locui vreme îndelungată. Aici i se vor alătura primii discipoli, cărora le va împărtăşi învăţătura sub forma unor răspunsuri la chestiuni pe teme spirituale. Acestea se vor regăsi în opusculele Vichara Sangraham (Introspecţia) şi Nan Yar? (Cine sunt eu?), care pot fi considerate primele sale lucrări.

De asemenea, Ramana Maharshi compune diferite imnuri închinate Arunachalei, strânse ulterior într-o culegere foarte preţuită de devoţii săi. Despre aceste cărţi, Ramana va spune: "Toate poeziile mele s-au înfiripat la dorinţa unuia sau a altuia, în legătură cu câte un eveniment concret. Chiar şi Patruzeci de versuri despre Realitate, cea atât de tradusă şi comentată, nu a fost gândită ca o carte, ci constă din versuri concepute în diverse perioade. Singurele poeme ivite spontan, obligându-mă, aş putea spune, să le notez, fără ca nimeni să mi-o ceară, sunt Unsprezece stanţe în cinstea lui Sri Arunachala şi Opt stanţe către Sri Arunachala."

În 1922, mama sa, Alagammal, moare, fiind îngropată la poalele muntelui Arunachala. Începând cu acelaşi an, Maharshi întemeiază Sri Ramanashram, aşezământ ce se va extinde în anii următori ca urmare a creşterii numărului de devoţi. Printre cărţile "scrise" în această perioadă menţionăm: Upadesa Saram (Esenţa învăţăturii), Upadesa Manjari (Buchetul de sfaturi spirituale), precum şi numeroase comentarii la lucrări vedantice. Până la moartea sa, petrecută în 1950, Ramana va împărtăşi învăţătura sa eliberatoare miilor de discipoli şi de pelerini sosiţi din toate colţurile Indiei şi din Occident.

***

"Calea cunoaşterii înseamnă doar să te afunzi înăuntru cu mintea, fără a rosti cuvântul «Eu», şi să cercetezi de unde mintea, ca "«Eu», răsare. A medita «Acesta nu sunt Eu» sau «Acela sunt Eu» poate fi de ajutor, dar cum ar putea reprezenta Investigaţia? Când mintea, investigând lăuntric «cine sunt eu?», ajunge în inima, ceva propriu inimii înseşi se manifestă ca «Eu-Eu», astfel încât eul individual trebuie să se plece ruşinat. Deşi se manifestă, nu este Eu prin natură, ci Perfecţiunea însăşi, şi aceasta este Sinele". (Ramana Maharshi, Patruzeci de stanţe)

"Ramana ne dăruieşte o religie a spiritului care ne ajută să ne eliberăm de dogme şi superstiţii, de ritualuri şi ceremonii, pentru a trăi ca spirite libere. Esenţa tuturor religiilor e o problemă intimă şi personală, un raport individual cu Divinul. Nu atât preaslăvire, cât căutare; o cale de devenire, de eliberare." (Dr. S. Radakrishnan, fost vicepreşedinte al Indiei)

***

Discipolul: Ce metodă trebuie urmată?
Sri Ramana Maharshi: Cine sunt eu? Aceasta este metoda.

Cuvânt înainte

Prezentul volum cuprinde dialogurile din Talks with Sri Ramana Maharshi, lucrare apărută pentru prima oară în limba engleză în anul 1955. Convorbirile purtate între anii 1935 şi 1939 de discipoli din ashram şi vizitatori veniţi din diferite localităţi din India sau din întreaga lume cu Ramana Maharshi, au fost înregistrate de Sri Munagala Venkataramiah, devenit mai târziu Swami Ramānanda Sarasvati. Îi suntem recunoscători acestuia pentru rigurozitatea cu care a notat dialogurile, ca interpret calificat în cadrul ashramului, şi pentru grija sa, cea mai mare parte dintre acestea au fost revăzute şi corectate de Maharshi însuşi, oferindu-se astfel o garanţie în plus a autenticităţii.

Versiunea română cuprinde textul integral al convorbirilor publicate în ediţia a opta a lucrării menţionate mai sus, ediţie apărută în India în anul 1989. Deşi convorbirile s-au purtat, nu întâmplător, într-un loc şi într-un moment anume, ele sunt şi astăzi actuale; pe de o parte, aceleaşi cauze conduc mereu la aceleaşi întrebări, chiar dacă acestea se formulează în alţi termeni; pe de altă parte, răspunsurile înţeleptului oferă celui care caută o cale directă pentru a găsi Adevărul.

Indiferent de zona geografică, de mediul simplu sau sofisticat din care proveneau, de religia practicată, de vârstă, de sex sau de multe alte deosebiri aparente, ceva îi unea pe toţi aceşti vizitatori de aproape sau de departe: necesitatea de a fi, de a fi conştienţi că sunt. Magnetul care îi atrăgea acolo era adevărul "rostit" de un maestru autentic, simplu în măreţia sa, ce trăia în armonie cu el însuşi, radiind în jur lumina pe care Dumnezeu îi îngăduise să o transmită celor pregătiţi să o primească.

Ramana Maharshi, supranumit şi înţeleptul de la Arunachāla, nu ţinea conferinţe, discursuri sau predici, nu pretindea nimănui să creadă în cuvintele sau în tăcerile sale, nu considera pe nimeni discipol pentru că ştia că singurul Maestru este Dumnezeu. Prin simpla sa prezenţă, Ramana Maharshi reuşea să îi transforme pe cei pătrunşi de tăcerea sa elocventă şi de pacea ce se degaja din personalitatea sa atât de impersonală...

Atunci când i se puneau întrebări de cei care aveau nevoie de răspunsuri exprimate în cuvinte, el orienta atenţia interlocutorului înspre cauza reală ce declanşase întrebările, pentru a-l face să realizeze că îndoielile se risipesc numai prin distrugerea acesteia. Oricare ar fi fost situaţia, căutătorul realiza că prin cercetarea Sinelui sau introspecţie, poate ajunge să-şi cunoască fiinţa reală, care nu poate fi evitată la nesfârşit şi a cărei ignorare este cauza întregii sale nefericiri.

"O, Doamne! Tu ai fost în timpul tuturor vieţilor mele Fiinţa mea interioară, Sinele, şi Tu m-ai protejat. Astăzi, prin Graţia Ta, mi Te-ai arătat ca Maestrul meu şi mi Te-ai revelat ca fiind Sinele."(Kaivalya Upanishad)

Întrebat în ce mod Graţia divină poate să accelereze procesul maturizării noastre spirituale, Ramana răspunde: "Să lăsăm asta în seama lui Dumnezeu. Supune-te fără rezerve. Sunt două soluţii: sau te încredinţezi în întregime lui Dumnezeu, recunoscându-ţi neputinţa şi nevoia de a fi ajutat de o Putere superioară, sau te dedici investigaţiei căutând cauzele suferinţei tale prin întoarcerea la sursa acesteia pentru ca în final să te cufunzi în Sine. Cele două căi îţi vor permite să te eliberezi de servitute. Dumnezeu nu-l părăseşte niciodată pe cel care I s-a încredinţat, în întregime, Lui".

A-ţi pune întrebarea fundamentală: "Cine sunt eu?", făcând din căutarea răspunsului nu numai o preocupare importantă a vieţii tale, ci singura ta preocupare, este în sine metoda pe care Ramana o "predă" prin exemplul său personal. Această metodă directă, "simplă" şi accesibilă oricui, nu intră în contradicţie cu nicio convingere religioasă, cu nicio concepţie filosofică. "Ce poate fi mai simplu decât să fii tu însuţi?", spune înţeleptul şi ne demonstrează că este aşa. "Ce poate fi mai uşor? Sinele îţi este mai apropiat decât orice altceva. Dacă nu ajungi să realizezi prezenţa a ceea ce constituie fiinţa ta, cum vrei să realizezi uşor ceea ce îţi este îndepărtat, ceea ce este separat de tine?"

Oricine caută, conştient sau nu, răspunsul la întrebarea "Cine sunt eu?" Iar pentru a găsi răspunsul, nu este necesar să-şi neglijeze îndatoririle de zi cu zi, familiale sau sociale. Este suficient să nu se identifice cu cel care acţionează. Este suficient să elimine ignoranţa din cauza căreia s-a îndepărtat de sine însuşi şi a ajuns să-şi confunde Eul veritabil cu non-Eul, cu ceea ce se înţelege în mod obişnuit prin eu, ego, eu individual etc.

La capătul investigaţiei, înlăturând ideea de separaţie, va realiza că Dumnezeu nu este separat de el după cum nu este separat de nimic altceva din manifestarea cosmică al cărei Creator este:

"O, Domn al somnului,
Eu sunt Sinele suprem
Fixat în inima tuturor creaturilor vii.
Eu sunt începutul şi evoluţia oricărei forme,
Eu îi sunt, de asemenea, sfârşitul".
(Bhagavad-Gīta, X, 20)

Asemenea marilor oameni care - fără să fi scris ceva - lasă în urmă o operă vie, Ramana continuă să trăiască în inima celor care l-au cunoscut aievea sau prin învăţătura sa. "Nimeni după ce a aprins o lumină nu o acoperă... ci o pune în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina."

Apariţia în limba română a acestei lucrări reprezintă un eveniment spiritual care, ca de obicei, se produce în tăcere, aproape neobservat. Cititorul atras de introspecţie are ocazia să mediteze asupra răspunsurilor date de Sri Ramana Maharshi unor întrebări fundamentale ale existenţei, să remarce forţa sa spirituală, cunoaşterea profundă, măreţia exprimată prin simplitate.

Prezenţa lui Sri Ramana Maharshi manifestată prin învăţăturile sale va oferi, prin tăcere, cititorului însetat de adevăr răspunsul la întrebările lui nerostite. Maharshi însuşi spunea: "Tăcerea gurului este învăţătura spirituală cea mai puternică, cea mai explozivă. Este de asemenea, forma sublimă a Graţiei".

Fiecare om are dreptul, dar şi datoria de a se cunoaşte. "A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă a cunoaşte pe Dumnezeu. Iar a căuta pe Dumnezeu aflat în afară părăsind pe Dumnezeu aflat în interiorul inimii, este ca şi cum aruncând o perlă veritabilă ai căuta apoi o mărgea fără preţ."

La apariţia prezentei ediţii a volumului îi aduc mulţumiri soţului meu, Nicolae Popescu (1937-2010), membru al Academiei Române, creatorul Şcolii româneşti de Algebră modernă şi Teoria numerelor, pentru contribuţia esenţială la apariţia, cu douăzeci de ani în urmă, a primei ediţii a acestei lucrări. A verificat integral traducerea în limba română, am discutat împreună asupra sensurilor afirmaţiilor cuprinse în această lucrare şi a ajutat la redarea cât mai exactă a nuanţelor, îmbunătăţindu-se astfel semnificativ calitatea traducerii.

Le mulţumesc foştilor noştri studenţi, Angel Popescu şi Constantin Georgescu, care ne-au transmis observaţii şi sugestii utile.

Îi aduc mulţumiri primului editor al traducerii în limba română, Aurelian Scrima (1953-2016), cu care am colaborat pe parcursul a douăzeci de ani, care a verificat textul primei redactări digitale a traducerii şi împreună cu care am efectuat o serie de corecturi.

Le mulţumesc tuturor celor care într-o formă sau alta au contribuit la apariţia acestei lucrări de referinţă într-un domeniu mereu actual al cunoaşterii fundamentale, a ceea ce înseamnă în mod real omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Fie ca această lucrare, de o ţinută sobră, asemenea unei lucrări ştiinţifice, nu uşor de descifrat, să răspundă cerinţelor spirituale profunde ale cititorilor cărora le este necesară pe drumul prin Poarta cea strâmtă către ei înşişi.

(Bucureşti, 22 septembrie 2017, Elena Liliana Popescu)

Fragment

1. Un sannyāsin: Cum se poate realiza că lumea este Brahman?
Maharshi. Dacă viziunea ta devine cea a înţelepciunii, vei afla că lumea este Brahman. Dar dacă nu îl cunoşti pe Brahman, cum ai putea înţelege că el cuprinde totul?

2. D. Ce este percepţia?
M. Percepţiile ţin prin natura lor de starea în care se află cineva, oricare ar fi această stare. În starea de veghe (jagrat), corpul grosier percepe nume şi forme care sunt de asemenea grosiere. În starea de vis (svapna), corpul mental percepe creaţiile mentale sub multiplele lor nume şi forme. În starea de somn fără vise (sushupti), nu se mai manifestă identificarea cu corpul şi deci nu mai au loc percepţii. La fel, în starea transcendentală, identitatea cu Brahman situează omul în armonie cu toate celelalte lucruri şi nu mai există nimic altceva decât Sinele.

3. D. Ce este fericirea?
M. Dacă un om crede că fericirea sa depinde de cauze exterioare şi de ceea ce el posedă, este evident să tragă concluzia că fericirea sa va creşte pe măsură ce va poseda mai mult şi se va micşora proporţional cu diminuarea acestor posesiuni. În consecinţă, dacă el nu mai posedă nimic, fericirea sa va fi redusă la zero. Ori, ce sentiment încearcă omul de fapt? Ce spune în acest sens experienţa sa?
În somnul profund, omul nu posedă nimic, nici chiar corpul său. Şi, în loc de a fi nenorocit, el este pe deplin fericit. Noi toţi dorim să dormim profund. În concluzie, fericirea este inerentă omului şi nu rezultă din cauze exterioare. Pentru a deschide marile rezerve ale fericirii perfecte trebuie realizat Sinele.

4. D. Cum puteţi spune că inima este în partea dreaptă când biologii susţin că ea se află în stânga?
M. Ei au dreptate; inima fizică se află în partea stângă. Dar inima la care mă refer nu este fizică şi se află în dreapta. Eu spun acestea din experienţă şi nu este nevoie să-mi confirme cineva. Totuşi, se poate găsi confirmarea într-o carte de medicină ayur-vedică în malayalam şi de asemenea în "Sīta-Upanishad".

5. D. Cum să împiedicăm distracţiile mentalului?
M. Atunci când îţi uiţi Sinele, vezi obiectele. Menţine-te în Sine şi nu vei mai vedea lumea obiectivă.

6. D. În ultimul verset din Dakshinamurti Ashtakam se vorbeşte despre omnipotenţă (īsvaratva). Oferă ea şi puteri oculte?
M. Realizează mai întâi omnipotenţa şi vei vedea după aceea.

7. D. Este cumva folositoare repetarea mantrelor pe care cineva le-a aflat în mod întâmplător?
M. Nu. Trebuie să fi primit mai întâi iniţierea.

8. D. De ce spun Scripturile că înţeleptul este ca un copil?
M. Într-un anumit sens, înţeleptul (jnānīn) şi copilul se aseamănă. Întâmplările nu îl interesează pe copil decât atât cât ele durează. Când iau sfârşit, copilul nu se mai gândeşte la ele. Se vede deci că acestea nu lasă asupra copilului nicio impresie şi nu îl afectează mental. Tot aşa se întâmplă şi în cazul înţeleptului.

9. D. Cum se stăpâneşte mentalul?
M. Stăpânind suflul. Dacă o vei face singur fără a fi ajutat de nimeni, mentalul va fi stăpânit. Altfel, mentalul este stăpânit doar în prezenţa unei puteri superioare - de unde şi necesitatea de a se asocia cu înţelepţii (satsanga).

10. D. Karma ia vreodată sfârşit?
M. Karmele poartă în ele însele seminţele propriei lor distrugeri.

11. D. Spuneţi-mi ceva.
M. Ce vrei să ştii?
D. Eu nu ştiu nimic şi aş vrea să-mi spuneţi ceva.
M. Tu ştii că nu ştii nimic. Descoperă ce înseamnă această cunoaştere. Aceasta este eliberarea (mukti).

12. D. Pentru a obţine realizarea, este necesar un maestru (guru)?
M. Realizarea este mai mult rezultatul graţiei gurului decât al lecturilor, meditaţiilor şi al cunoştinţelor ce vi se predau. Acestea nu sunt decât accesorii. Graţia gurului este cauza primordială şi esenţială.
D. Care sunt obstacolele realizării Sinelui?
M. Deprinderile mentalului (vāsānas).
D. Cum să le depăşeşti?
M. Realizând Sinele.
D. Aceasta constituie un cerc vicios.
M. Cel care vede aceste dificultăţi, creează obstacolele şi suferă apoi perplexitatea care face să se nască aparente paradoxuri, este eul. Descoperă-l pe cel care pune întrebările şi vei afla Sinele.
D. Ce poate fi folositor realizării?
M. Învăţăturile Scripturilor şi ale sufletelor deja realizate.
D. Cât timp e necesar pentru a dobândi realizarea?
M. De ce vrei să ştii?
D. Pentru a-mi da speranţă.
M. Dar chiar această dorinţă este un obstacol. Sinele este totdeauna prezent. Nimic nu există în afara lui. Află Sinele şi atunci dorinţele şi îndoielile vor dispărea. Sinele este martorul în cele trei stări, de veghe, de vis şi de somn fără vise. Aceste trei stări aparţin eului. Sinele transcende eul. Oare nu exişti atunci când dormi? Ştii atunci că dormi şi că nu eşti conştient relativ la lume? Numai în starea de veghe afirmi că nu ai fost conştient în timpul somnului. Conştiinţa ta, în timp ce dormi, este aceeaşi cu cea din starea de veghe. Dacă vei şti ce este conştiinţa din starea de veghe, vei cunoaşte şi conştiinţa care este Martorul celor trei stări. O poţi afla căutând acea conştiinţă care exista în timpul somnului.
D. Dacă aşa trebuie procedat, am să mă culc.
M. Nu este niciun inconvenient în aceasta.
D. Dar este un vid.
M. Pentru cine este un vid? Caută să afli. Nu vei putea niciodată să te negi pe tine însuţi. Sinele este mereu prezent şi el subzistă în cele trei stări.
D. Ar trebui atunci să fiu adormit şi în acelaşi timp conştient?
M. Da. Starea de veghe constă în faptul de a fi conştient. Aceasta nu va fi deci o stare de somn, ci un somn conştient. Dacă te vei lăsa antrenat de gândurile tale, vei intra într-un labirint fără sfârşit.
D. Aşadar, ar trebui să urc din nou la izvorul gândurilor mele?
M. Exact. Astfel, gândurile vor dispărea şi doar Sinele va rămâne. De fapt, pentru Sine nu există nici interior, nici exterior. Acestea sunt proiecţii ale eului. Sinele este pur şi absolut.
D. Eu nu înţeleg decât în mod intelectual. Intelectul nu poate să ajute realizării?
M. Ba da, până la un anumit punct. Dar dă-ţi seama totuşi că Sinele transcende intelectul - care trebuie el însuşi să dispară pentru a se atinge Sinele.
D. Realizarea mea va fi utilă altcuiva?
M. Sigur că da. Este cel mai bun mod de a-ţi ajuta aproapele. Dar nu există aproape. Fiinţa realizată, de fapt, vede Sinele, ca un aurar care evaluează cantitatea de aur conţinută în diverse bijuterii. Formele apar numai atunci când te identifici cu corpul. Dar când îţi vei transcende corpul, celelalte corpuri vor dispărea în acelaşi timp cu conştiinţa ta relativ la propriul corp.
D. Tot aşa se întâmplă relativ la arbori, plante etc.?
M. Au ele o existenţă în afara Sinelui? Află. Tu gândeşti că le vezi. Dar această gândire este proiectată de către Sinele tău. Află de unde provine ea. Gândurile vor înceta să apară şi nu va mai rămâne decât Sinele.
D. Teoretic, înţeleg. Dar ele sunt încă prezente.
M. Da, este ca la proiecţia unui film. Lumina este proiectată pe ecran şi umbrele care se mişcă impresionează spectatorii ca la o piesă de teatru. Şi va fi încă aceeaşi situaţie dacă pe ecran se arată şi spectatorii. Cel ce vede şi ceea ce este văzut vor fi atunci ambele pe ecran. Aplică aceasta relativ la tine însuţi. Tu eşti ecranul, Sinele a creat eul, şi eul are formele sale de gânduri care se manifestă ca fiind lumea, arborii, plantele etc., despre care vorbeşti. În realitate, toate acestea nu constituie altceva decât Sinele. Dacă eşti Sinele, vei găsi Sinele în orice, pretutindeni şi oricând. Nu există nimic altceva decât Sinele.
D. Da, înţeleg, dar încă numai teoretic. Şi totuşi răspunsurile dumneavoastră sunt atât de frumoase, de simple şi de convingătoare.
M. Chiar şi gândul "Eu nu înţeleg" este un obstacol. De fapt, doar Sinele există.

13. D. Ce semnifică pasajul din Upanişade: "Brahman (Spiritul Suprem) este mai subtil decât cel mai subtil şi mai înalt decât cel mai înalt"?
M. Chiar structura atomului a fost descoperită prin intermediul mentalului. Deci mentalul este mai subtil decât atomul. Ceea ce se află în spatele mentalului, adică sufletul individual, este mai subtil decât mentalul. Sfântul tamil Manickavāchagar a spus că dacă fiecare dintre particulele de praf care se mişcă într-o rază de lumină reprezintă un univers, atunci întreaga lumină a soarelui nu reprezintă altceva decât Fiinţa Supremă.

14. Dl Evans-Wentz: E admis să ucizi tigri şi căprioare pentru ca să te aşezi pe pielea lor în poziţie de yoga (āsanas)?
M. Mentalul nu este cumva tigrul sau căprioara?
D. Dacă totul este iluzie, nimic nu te împiedică atunci ca să suprimi vieţi?
M. Cine este victima acestei iluzii? Afl-o! De fapt, fiecare dintre noi este un "asasin al Sinelui" (ātmahan) în fiecare moment din viaţa sa.
D. Care este cea mai bună postură (āsana)?
M. Oricare; poate fi sukha-āsana, postura naturală, adică aceea a lui Buddha în semi-lotus. Dar, de fapt, problema āsanelor nu prezintă niciun interes atunci când se urmează jnāna, calea cunoaşterii.
D. Poziţia aleasă depinde de temperament?
M. Da.
D. Care sunt proprietăţile şi efectele diferitelor piei de tigru, oaie, căprioară etc.?
M. Oamenii au descoperit aceste proprietăţi şi le-au descris în cărţi de yoga. Aceste piei de animale pot fi conducătoare sau nu de magnetism. Dar toate aceste detalii sunt fără interes pentru calea cunoaşterii (jnāna-yoga). Āsana sau postura semnifică de fapt situarea într-o poziţie fermă în Sine. Ea este pur interioară. Toate celelalte descrieri ale asanelor se referă la posturi exterioare Sinelui.
D. Care este cel mai potrivit moment al zilei pentru a medita?
M. Ce înseamnă un moment? Ce este timpul?
D. Spuneţi-mi.
M. Timpul nu este decât o idee. De fapt nu există decât realitatea. Ceea ce gândeşti despre ea apare ca fiind aşa. Dacă o numeşti timp, aceasta va fi timpul. Dacă o numeşti existenţă, aceasta va fi existenţa şi aşa mai departe. După ce s-a dat numele de timp realităţii, s-a divizat timpul în zile, nopţi, ani, luni, minute etc. Timpul nu are nicio importanţă atunci când se adoptă calea cunoaşterii. Dar pentru începători, unele dintre aceste reguli şi discipline sunt bune de urmat.
D. Ce înseamnă jnāna-mārga (calea cunoaşterii)?
M. Concentrarea mentală este, într-un anumit sens, comună celor două căi, a cunoaşterii şi yoga. Yoga vizează contopirea individualului cu universalul: realitatea. Această realitate nu poate fi nouă. Ea trebuie să existe deja, ea există chiar şi în acest moment.
În consecinţă, calea cunoaşterii caută să afle cum a putut surveni separarea (viyoga). Dacă există separare, ea nu poate fi decât de realitate.
D. Ce este iluzia?
M. Cine este victima iluziei? Caută să descoperi. Atunci iluzia se va risipi. Cea mai mare parte a oamenilor caută să ştie ce înseamnă iluzia, şi ei nu-şi propun sarcina de a cerceta cine este victima acesteia. Este stupid. Iluzia este exterioară Sinelui şi necunoscută, pe când cel care caută este interior Sinelui şi cunoscut. Caută mai degrabă ceea ce îţi este apropiat, ceea ce îţi este intim, în loc să pleci în căutarea a ceea ce este îndepărtat şi necunoscut.
D. Maharshi recomandă posturi fizice specifice pentru europeni?
M. Ele pot fi recomandate în anumite cazuri. Totodată, este necesar să se înţeleagă clar că meditaţia nu este afectată de absenţa āsanelor, a orarelor convenţionale sau a altor condiţii secundare.
D. Recomandaţi europenilor o metodă specială?
M. Totul depinde de condiţionarea mentală a individului. De fapt nu poate exista un program absolut şi riguros în acest sens.
D. Care sunt metodele preliminare în yoga?
M. Aceste metode nu sunt decât mijloace pentru a parveni la yoga şi yoga însăşi nu este decât un mijloc pentru a asigura realizarea Sinelui, scopul suprem al tuturor metodelor.
D. Munca constituie un obstacol pentru realizarea Sinelui?
M. Nu. Pentru o fiinţă realizată, doar Sinele constituie realitatea. Acţiunile nu sunt decât fenomene fără influenţă asupra Sinelui. Chiar când execută o activitate oarecare, fiinţa realizată nu încearcă sentimentul de a fi autorul acestei activităţi. Acţiunile sale le săvârşeşte fără intenţie, şi ea observă liniştită derularea lor fără a încerca vreun ataşament.
Această activitate nu are de altfel niciun scop. Chiar cel care este angajat pe drumul înţelepciunii (jnāna) poate urma această cale lucrând. Pentru începători este puţin dificil, mai ales la pornire, dar cu puţin antrenament, această metodă devine naturală şi eficace, şi munca nu mai apare ca un obstacol în calea meditaţiei.
D. În ce constă acest antrenament?
M. În căutarea constantă a lui "Eu", sursa eului. Află răspunsul la întrebarea "Cine sunt eu?". Eul, în stare pură, înseamnă realitatea, existenţă-conştiinţă-fericire absolută. Când "acesta" este uitat, apar toate nenorocirile. Când rămâi în "acesta", neclintit, nenorocirile nu te mai afectează.
D. Brahmacharya (castitatea) este o condiţie indispensabilă realizării Sinelui?
M. Brahmacharya înseamnă "a trăi în sânul lui Brahman". Această stare nu are nicio legătură cu castitatea care se înţelege în mod obişnuit. Un adevărat Brahmachārin, adică cel care trăieşte în Brahman, descoperă în Brahman fericirea. Brahman este identic cu Sinele. De ce să pleci în căutarea altor surse de fericire? În realitate, ieşirea din Sine este cauza tuturor relelor.
D. Castitatea este o condiţie sine qua non în yoga?
M. Exact. Adevărata castitate favorizează în mod sigur realizarea, ca şi un mare număr din celelalte metode.
D. Celibatul nu este deci indispensabil? O persoană căsătorită poate realiza Sinele?
M. Fără nicio îndoială. Este o chestiune de atitudine mentală. Căsătorit sau celibatar, un om poate realiza Sinele de vreme ce acesta există aici şi acum. Dacă ar fi altfel şi nu s-ar putea atinge Sinele decât într-un anumit moment, cu preţul unor anumite eforturi, dacă ar fi o stare nouă, ceva care trebuie dobândit, aceasta n-ar merita osteneala de a porni în căutarea sa. Deoarece ceea ce nu este natural nu poate fi permanent. Sinele este prezent şi acum, el este unic.
D. Dumnezeu fiind imanent în orice, nimeni nu trebuie să fie privat de dreptul la viaţă. Societatea nu greşeşte atunci când pedepseşte cu moartea un asasin? Statul are oare acest drept? Ţările creştine încep să creadă că aceasta este o greşeală.
M. Forţa care a împins asasinul să comită crima este aceeaşi care îi va impune pedeapsa sa. Cât despre societate sau stat, amândouă nu sunt decât un instrument în mâinile acestei forţe. Şi încă nu te referi decât la suprimarea unei singure persoane. Ce să mai spunem atunci de milioanele de vieţi care dispar în timpul războaielor?
D. Aşa este. Distrugerea oricărei vieţi este un rău. Dar atunci cum să justifici războiul?
M. Pentru un om realizat, cel care rămâne permanent în Sine, distrugerea unei singure vieţi, a mai multor vieţi sau a tuturor vieţilor în această lume, aici sau în cele trei lumi nu prezintă nicio diferenţă. Chiar dacă este chemat să le distrugă pe toate, niciun păcat nu va putea umbri acest suflet pur. "Cel care este eliberat de simţul eului, al cărui intelect este eliberat, acela, chiar dacă distruge toate lumile, nu ucide, deoarece el nu este înlănţuit prin consecinţele faptelor sale." (Bhagavad-Gīta, XVIII, 17)
D. Acţiunile noastre prezente nu exercită o influenţă asupra vieţilor noastre viitoare?
M. Eşti născut acum? Pentru ce te gândeşti la alte naşteri? De fapt nu există nici naştere, nici moarte. Lasă deci pe cel ce crede că este născut să se gândească la moarte şi la paliativele sale.
D. Cât timp i-a trebuit lui Maharshi pentru a realiza Sinele?
M. Pui această întrebare pentru că percepi un nume şi o formă. Acestea nu sunt decât percepţii fizice provenind din identificarea eului tău cu corpul tău fizic. Când eul se identifică cu corpul său subtil, ca în starea de vis, percepţiile devin de asemenea subtile. Dar în starea de somn profund, nu mai există nicio percepţie. Putem spune pentru aceasta că eul nu se mai află acolo? Pentru a fi putut păstra amintirea că a dormit, trebuie ca eul să fi trăit experienţa şi deci, ca el să fi existat. Cine este cel care a dormit? Nu ai spus în timpul somnului că dormi. Spui în momentul trezirii. Eul este deci acelaşi în timpul stării de veghe, de somn şi de somn fără vise. Descoperă realitatea subiacentă celor trei stări. În această nouă stare, nu mai subzistă decât faptul de a fi, esenţa pură. Nu mai exişti nici tu, nici eu, nici el. Nu mai există prezentul, nici trecutul, nici viitorul. Esenţa este dincolo de timp şi de spaţiu, dincolo de orice exprimare. Este o stare care este dintotdeauna.
Aşa cum bananierul este un arbore ale cărui rădăcini produc noi lăstari înainte ca el să nu mai rodească şi să se usuce, şi cum puieţii aceştia, odată transplantaţi reîncep acelaşi ciclu, tot astfel Maestrul originar şi primordial al întregii antichităţi (Dakshināmurti), cel care a risipit îndoielile discipolilor săi rishis, prin tăcerea sa, a lăsat în urma lui lăstari care continuă să se multiplice. Gurul este un lăstar al acestui Dakshināmurti. Întrebarea nu se mai pune atunci când Sinele este realizat.
D. Maharshi are puterea să intre în nirvikalpa samādhi?
M. Dacă ochii rămân închişi se produce nirvikalpa. Când ochii sunt ţinuţi deschişi are loc savikalpa. Este o stare de diferenţiere, deşi de repaus absolut. Starea eternă, totdeauna prezentă este sahaja sau starea naturală.

 

Ramana Maharshi
Înţeleptul de la Arunāchala
Editura Herald, 2019
traducere, note şi îngrijire ediţie: Dr. Elena Liliana Popescu



***
Fragment 2

Citiţi un prim fragment aici.


15. Dl Evans-Wentz: Există yoghini care posedă puteri oculte. Care este părerea lui Maharshi despre aceasta?
M. Puterile acestor yoghini sunt cunoscute fie din auzite, fie prin demonstraţie. Este dovada că ele nu există decât în domeniul mentalului.
D. Dl Brunton menţionează existenţa la Madras a unui yoghin capabil de a comunica de la distanţă cu maestrul său aflat în Himalaya.
M. Aceasta nu este ceva mai extraordinar decât telepatia despre care a auzit toată lumea. Telepatia nu poate exista fără auditor, nici televiziunea fără spectator. Ce diferenţă este între a auzi de departe sau de aproape? Doar auditorul are importanţă. Fără auditor nu se poate concepe audiţia şi fără spectator nu se poate concepe vizionarea.
D. Mă îndemnaţi atunci să iau în consideraţie subiectul şi nu obiectul.
M. Subiectul şi obiectul nu apar decât atunci când mentalul este pus în mişcare. Mentalul le înglobează pe amândouă ca şi în cazul puterilor oculte.
D. Este adevărat că lumina (jyotish) este vizibilă pe vârful colinei Arunāchala?
M. Da.
D. Este adevărat că locurile sfinte precum muntele Kailāsa, Benares etc. produc efecte psihice asupra vizitatorilor?
M. Da.
D. Se obţine vreun folos spiritual murind la Benares?
M. Da, sensul morţii la Benares devine clar dacă se înţelege ce înseamnă adevăratul Benares şi adevărata moarte.
D. Vreţi să spuneţi că amândouă sunt în Sine?
M. Da.
D. Există şase centre repartizate în corp, adică în microcosmos, şi centrele corespunzătoare în macrocosmos, adică în univers?
M. Da. Ceea ce este în lume este şi în corp, iar ceea ce este în corp este şi în lume.
D. Caracterul sacru al oraşului Benares este o chestiune de credinţă interioară sau este un lucru exterior, real?
M. Şi una şi alta.
D. Unii sunt atraşi de un anumit loc de pelerinaj, alţii de alte locuri. Alegerea pe care o fac este dictată de temperamentul lor?
M. Da. Observă cum toţi cei care sunt reuniţi aici astăzi sunt născuţi în locuri diferite şi trăiesc chiar în străinătate. Care este deci forţa care te-a atras până aici? Dacă vei înţelege cum această forţă acţionează în tine, vei înţelege de asemenea cum acţionează şi în ei.

16. Dl Grant Duff: Unde poate fi situat sediul memoriei şi al uitării?
M. În mental (chitta).

17. Dl Evans-Wentz: Solitudinea este necesară pentru un jnānin?
M. Solitudinea nu este decât o atitudine mentală. Un om poate foarte bine să se afle în mijlocul mulţimii şi să-şi păstreze pacea sa. În acest caz, el se află efectiv în starea de singurătate. Un altul, dimpotrivă, poate rămâne singur, în mijlocul unei păduri liniştite şi să fie incapabil să-şi controleze mentalul. Acest om nu se află în starea de singurătate. Singurătatea este deci o funcţie mentală. Un om ataşat dorinţelor sale nu va fi niciodată în stare de solitudine, oriunde s-ar afla. Dimpotrivă, un om detaşat de orice dorinţă se află permanent în starea de solitudine.
D. Un om poate deci să se dedice unor activităţi şi să rămână în acelaşi timp detaşat şi astfel să se menţină într-o stare de solitudine?
M. Da. Munca îndeplinită cu dorinţa de a obţine un rezultat este o piedică, pe când munca executată cu detaşare nu afectează pe autorul său. Acesta din urmă, chiar atunci când execută o activitate, rămâne în starea de singurătate.
D. Se spune că există în Tibet numeroşi sfinţi trăind într-o stare de perfectă singurătate şi care totuşi aduc imense servicii umanităţii. Cum este aceasta posibil?
M. Da. Este posibil. Realizarea Sinelui este ajutorul cel mai preţios care poate fi adus umanităţii. Iată de ce se spune că sfinţii sunt binefăcători deşi rămân îndepărtaţi în pădurile lor. Dar nu trebuie uitat totuşi că solitudinea nu există numai în păduri. Poate fi de asemenea aflată în oraşe şi chiar în vălmăşagul ocupaţiilor vieţii cotidiene.
D. Nu este deci necesar ca sfinţii să trăiască printre oameni pentru a le fi acestora utili spiritual?
M. Doar Sinele constituie realitatea. Lumea şi celelalte nu sunt realitatea. O "fiinţă realizată" nu consideră că lumea este diferită de ea însăşi.
D. În consecinţă, realizarea acelor sfinţi contribuie automat la elevarea spirituală a umanităţii, fără ca aceasta să-şi dea seama. Aşa este?
M. Da. Ajutorul spiritual este imperceptibil, dar el nu se micşorează câtuşi de puţin prin aceasta. Un sfânt autentic ajută întreaga umanitate fără ştirea acesteia.
D. Oare nu ar fi totuşi de o utilitate mai mare dacă el ar fi în contact cu ceilalţi?
M. Nu există "alţii" cu care să poată intra în contact. Nu există decât Sinele, care este singura şi unica realitate.
D. Dar dacă ar exista în lume, de exemplu, vreo sută de oameni "realizaţi", oare omenirea întreagă nu ar beneficia de cele mai mari avantaje spirituale?
M. Când foloseşti expresia "realizat", exprimi pe Cel fără de limite, Sinele, dar când îi adaugi cuvântul "om", îi reduci semnificaţia. Nu există decât un Sine, Unic şi Infinit.
D. Da. Înţeleg! Sri Krishna spune în Bhagavad Gīta că trebuie să se lucreze fără a se ataşa de rezultatele lucrărilor respective şi că o astfel de activitate este de preferat trândăviei. Putem numi o astfel de atitudine Karma-Yoga?
M. Cuvintele înţelepţilor sunt adaptate temperamentului celor care îl ascultă.
D. În Europa, oamenii nu înţeleg că un om care trăieşte în solitudine poate să fie util aproapelui său. Ei îşi imaginează că numai oamenii angajaţi în activităţi terestre pot aduce un serviciu autentic. Când va înceta oare această confuzie? Oare starea de spirit europeană va continua încă timp îndelungat să se bălăcească în mocirla materialismului, sau va înţelege în sfârşit să realizeze adevărul?
M. Nu trebuie să te preocupe Europa sau America. Unde sunt oare cele două continente dacă nu în creierul tău, sub formă de reprezentare mentală? Realizează Sinele tău şi tot restul va fi realizat.
Atunci când visezi şi vezi în visul tău mai multe personaje, dacă te trezeşti brusc şi îţi aminteşti visul, tu nu cauţi să stabileşti dovada că personajele din visul tău există de asemenea în starea de veghe.
D. Ce opinie are Maharshi asupra teoriei iluziei universale (Māyā)?
M. Ce este Māyā? Nimic altceva decât realitatea.
D. Māyā nu este deci o iluzie?
M. Termenul de Māyā este utilizat pentru a simboliza diferitele manifestări ale realităţii. În consecinţă, Māyā este realitatea şi nimic altceva.
D. Anumite persoane afirmă că Sri Shankarāchārya nu era decât un intelectual şi că el nu era realizat. Aşa este?
M. De ce eşti preocupat de Shankarāchārya? Începe prin a realiza propriul tău Sine. Ceilalţi pot foarte bine să se îngrijească de ei înşişi.
D. Iisus Hristos vindeca bolnavii. Era numai o exercitare a puterilor oculte (siddhis)?
M. Îţi închipui că Iisus Hristos, în momentul în care acţiona, era conştient că vindecă oamenii de bolile lor? El nu putea fi conştient de puterile sale.
D. Iisus nu era o fiinţă perfectă, înzestrată cu puteri oculte?
M. Iisus nu putea, cu siguranţă, să fie conştient de faptul că el deţine puteri oculte.
D. Dar nu este un lucru bun să dobândeşti siddhis, precum telepatia etc.?
M. Telepatia sau radioul îţi permit să auzi şi să vezi la distanţă. Ele se raportează, în definitiv, la fenomenul de audiţie şi de vizionare. Fenomenul audiţiei este acelaşi, fie că se ascultă de aproape sau de departe. Factorul fundamental este auditorul, subiectul care ascultă. În absenţa auditorului sau a spectatorului nu poate avea loc audiţia sau vizionarea. Aceste două facultăţi sunt funcţii mentale. Chiar puterile oculte nu sunt altceva decât funcţii mentale. Ele nu sunt naturale Sinelui. Ceea ce nu e natural, ci a fost dobândit, nu poate fi permanent şi în consecinţă nu merită să-ţi dai osteneala pentru a-l obţine.
Siddhis implică puteri mai înalte pe care oamenii nu le deţin în mod obişnuit. Un om obişnuit are puteri limitate şi se simte deja nenorocit. El caută să amplifice puterile sale în scopul de a fi fericit. Va ajunge el cu adevărat la aceasta? Cine înţelege că oamenii sunt deja nenorociţi cu facultăţi de percepţie limitate, poate conclude că nenorocirile se vor agrava proporţional cu amplificarea acestora. Puterile oculte nu vor aduce niciodată fericire cuiva. Dimpotrivă, ele îl fac cu atât mai nenorocit.
Pe de altă parte, la ce servesc aceste puteri? Aşa-zisul ocultist (siddha) doreşte să uimească pe ceilalţi prin puterile sale astfel încât să dobândească aprecierea mulţimii. El caută aplauzele şi, dacă nu le primeşte, este nenorocit. Trebuie neapărat ca alţii să-l aprecieze. El poate chiar să întâlnească pe altcineva ale cărui puteri sunt superioare puterilor sale. El va încerca invidia şi va fi încă şi mai nefericit. Un mare ocultist poate oricând să întâlnească un ocultist mai mare decât el şi aşa mai departe până întâlneşte pe acela care îi va volatiliza toate puterile oculte într-o fracţiune de secundă. Un astfel de personaj este cel mai înalt adept (siddha). De fapt, este Dumnezeu sau Sinele.
Care este puterea veritabilă? Este creşterea bogăţiilor, sau mai degrabă instalarea păcii? Cea mai înaltă perfecţiune constă în a face să domnească pacea.
D. Dar cea mai mare parte a oamenilor din Europa sau din America nu apreciază deloc o astfel de atitudine. Ei preferă mai mult etalarea puterilor şi învăţăturile sub formă de conferinţe etc.
M. Conferinţele pot să placă oamenilor timp de ore în şir fără ca prin aceasta să le amelioreze situaţia. Tăcerea, dimpotrivă, este permanentă şi aduce servicii întregii umanităţi.
D. Dar nimeni nu înţelege liniştea.
M. Asta nu are nicio importanţă. Tăcerea înseamnă elocvenţă supremă. Conferinţele verbale nu sunt tot atât de elocvente ca tăcerea. Tăcerea nu înseamnă altceva decât elocvenţă neîncetată. Maestrul primordial, Dakshināmurti, este idealul de urmat. El îşi instruia discipolii săi, care erau mari rishis, doar prin tăcere.
D. Dar existau atunci, la acea epocă, astfel de discipoli. Era deci o situaţie perfectă. Astăzi este altfel. Trebuie mers în căutarea discipolilor pentru a-i ajuta.
M. Este o dovadă de ignoranţă. Puterea care te-a creat a creat lumea. Dacă această putere poate avea grijă de tine, ea poate avea de asemenea grijă de lumea întreagă.
D. Cum gândeşte Bhagavan relativ la "fiinţa pierdută" despre care vorbeşte Hristos?
M. Reflectează la ceea ce trebuie să fie pierdut. Este ceva ce trebuie pierdut? Ceea ce are cu adevărat importanţă este numai ceea ce este natural. Căci acesta este etern şi nu poate face obiectul unei experienţe. Ceea ce este născut trebuie să moară. Ceea ce este dobândit trebuie să fie pierdut. Eşti născut? Eşti dintotdeauna. Sinele nu poate fi pierdut vreodată.
D. Buddha consideră calea octuplă cea mai bună deoarece cuprinde toată lumea, astfel încât nimeni nu este abandonat.
M. Da. Hinduşii numesc această cale Rāja-yoga.
D. Această yoga este deci recomandată pentru un aspirant la spiritualitate?
M. Yoga favorizează controlul mentalului.
D. Dar yoga nu provoacă prin practicare puteri oculte care sunt, se pare, periculoase?
M. În întrebarea pusă te-ai referit la un aspirant la spiritualitate, ceea ce nu are nimic în comun cu un căutător de puteri oculte.

18. Dl E. Chettiar: De ce se spune că pentru cel ce se mărgineşte să asculte învăţătura sacră (shravana), cunoaşterea sa este şovăielnică pe când cunoaşterea izvorâtă din contemplare este stabilă şi definitivă?
M. Este echivalent cu a spune că nu este stabilă cunoaşterea rezultată din auzite (paroksha), pe când cea născută din propria realizare (aparoksha) este fermă.
Se spune de asemenea că stadiul de auditor (shravana) contribuie la dezvoltarea înţelegerii intelectuale a adevărului, pe când stadiul de meditaţie (manana) clarifică această înţelegere şi că în final stadiul de contemplare (nidhi-dhyāsana) provoacă realizarea adevărului. Se adaugă, în plus, că şi după realizare, cunoaşterea nu este stabilă şi definitivă. Ea nu este astfel decât atunci când devine la fel de transparentă şi de evidentă ca un fruct de zmeură ţinut în căuşul palmei.
Alţii pretind că simpla ascultare (shravana) este suficientă. Căci cei care au atins - poate în precedentele încarnări - un înalt grad de maturitate spirituală obţin adevărul, în timp ce alţii, mai puţin evoluaţi, trebuie să treacă prin diversele stadii descrise mai sus, shravana, manana, nidhi-dhyāsama, înainte de a se putea cufunda în samādhi.

19. Dna Piggot: Care este regimul alimentar prescris pentru un sādhak (cel care se dedică exerciţiilor spirituale)?
M. Hrana sattvică, în cantitate limitată.
D. Ce înseamnă hrană sattvică?
M. Pâine, fructe, legume, lapte etc.
D. În nordul Indiei se mănâncă peşte. Este aceasta permis?
Maharshi nu răspunde.
D. Noi, europenii, suntem obişnuiţi cu un regim alimentar determinat. O schimbare a regimului ne afectează sănătatea şi spiritul îşi pierde puterile. Ori, este necesar să ne menţinem starea de sănătate, nu-i aşa?
M. Fireşte. Dar chiar dacă trupul este slab, mentalul poate fi puternic.
D. În absenţa regimului nostru obişnuit, sănătatea noastră se deteriorează şi mentalul nostru îşi pierde forţa.
M. Ce înţelegi prin forţa mentalului?
D. Puterea de a elimina ataşamentele terestre.
M. Calitatea hranei exercită o influenţă capitală asupra mentalului. Structura acestuia este condiţionată de hrana care este asimilată.
D. Într-adevăr! Dar atunci cum ar putea europenii să se adapteze unei diete exclusiv "sattvice"?
M. (întorcându-se către Dl Evans-Wentz) Aţi mâncat hrana de aici mai mult timp. V-a afectat cumva negativ?
Dl Evans-Wentz: Nicidecum. Dar aceasta deoarece eu eram deja obişnuit cu ea.
Dna Piggot: Care este atunci soarta celor care nu sunt obişnuiţi cu acest mod de a se hrăni?
M. Obişnuinţa nu este altceva decât adaptarea la mediul înconjurător. Obişnuinţa mentală este cea importantă. De fapt, mentalul a fost educat să creadă că un anumit gen de hrană este savuroasă şi agreabilă. Corpul trebuie să absoarbă concret alimente sub formă materială, fie că regimul este vegetarian, sau nu. Dar mentalul nu doreşte decât mâncarea cu care s-a obişnuit şi pe care o consideră bună.
D. Restricţiile alimentare se aplică de asemenea oamenilor care sunt realizaţi?
M. Nu. Mentalul oamenilor realizaţi este perfect stabil şi el nu este afectat sau influenţat de hrană, oricare ar fi ea.
D. Oare un regim care conţine carne nu constituie o crimă contra vieţii?
M. Ahimsā, nonviolenţa, este una dintre primele cerinţe fundamentale ale eticii yoghinilor.
D. Dar plantele sunt de asemenea vii.
M. Şi pietrele pe care sunteţi aşezată sunt vii!
D. Trebuie să încercăm să ne obişnuim gradat cu hrana vegetariană?
M. Da. Este drumul cel bun.

20. Dl Evans-Wentz: Putem avea mai mulţi maeştri spirituali (guru)?
M. Ce este maestrul? În definitiv, el nu este altceva decât Sinele. Potrivit gradului de evoluţie spirituală, Sinele se manifestă uneori sub forma unui maestru fizic, în carne şi oase. Faimosul sfânt Avadhuta, din vechime, avea mai mult de douăzeci şi patru de maeştri. Maestrul este cel care te învaţă ceva. Gurul poate fi chiar şi un obiect neînsufleţit, ca în cazul lui Avadhuta. Dumnezeu, gurul, Sinele sunt identice.
Un om cu înclinaţii spirituale gândeşte că Dumnezeu este omniprezent şi îl ia pe Dumnezeu drept guru. Mai târziu, Dumnezeu îl pune în contact cu un guru în carne şi oase şi omul îl consideră ca pe Totul în tot. După aceea, aceeaşi persoană, prin graţia Maestrului său, este condusă la descoperirea faptului că propriul său Sine este realitatea supremă şi nimic altceva. Abia atunci el descoperă că Sinele este de fapt maestrul veritabil.
D. Sri Bhagavan îi iniţiază pe discipolii săi?
Maharshi nu răspunde, dar un membru din anturajul său îi spune:
"Maharshi nu vede pe nimeni în afara Sinelui său. Pentru el nu există, deci, discipoli. Graţia sa este omnipenetrantă, şi numai prin tăcerea sa el o acordă celui care o merită".
D. În ce măsură cunoştinţele dobândite din cărţi sunt favorabile realizării?
M. Ele ajută numai pentru orientarea spiritului către chestiunile spirituale.
D. Care este limita ajutorului furnizat numai de către intelect?
M. El este un ajutor până în momentul în care intelectul se pierde în eu şi în care eul se pierde în Sine.

21. Dna Piggott: De ce mâncaţi lapte şi nu mâncaţi deloc ouă?
M. Vacile pe care le avem aici produc mai mult lapte decât pot consuma viţeii lor. Ele încearcă o mare uşurare când sunt debarasate de laptele lor.
D. Dar ouăle nu sunt conţinute în găină.
M. În fiecare ou se află o viaţă în stare virtuală.
D. Gândurile mele se opresc brusc, şi sentimentul "Eu-Eu" apare deodată şi persistă un anumit timp. Nu este decât o senzaţie, nu o idee. Această experienţă este autentică?
M. Ea este cu siguranţă autentică. Gândurile trebuie să se oprească, iar raţionamentul trebuie să dispară dacă se doreşte ca sentimentul "Eu-Eu" să se dezvolte şi să fie trăit din plin. Senzaţia este elementul determinant şi nu raţionamentul.
D. Mai mult, această impresie nu este resimţită în cap, ci în piept, în partea dreaptă.
M. Aşa trebuie să fie. Acolo să află inima.
D. Dar când deschid ochii asupra lumii exterioare, această senzaţie dispare. Ce trebuie să fac?
M. Trebuie să rămâi acolo cât mai ferm posibil.
D. Dacă continui să mă dedic ocupaţiilor mele păstrând amintirea acestei senzaţii, oare diversele mele activităţi vor deveni drepte şi corecte?
M. În principiu, da. Dar persoanele care sunt în această stare nu se preocupă de faptul că acţiunile lor sunt bune sau rele. Acţiunile aparţin de fapt lui Dumnezeu şi ele sunt deci perfecte.
D. Pentru ce, atunci, să se impună restricţii alimentare acelor persoane?
M. Experienţa ta actuală se datorează influenţei atmosferei care te înconjoară. În afara acestei atmosfere, experienţa ta devine sporadică. Până în momentul în care va deveni permanentă, exerciţiile şi practica spirituală sunt indispensabile. Restricţiile alimentare favorizează repetarea acestei experienţe. Din momentul în care cineva se stabileşte în Adevăr, toate restricţiile dispar de la sine. Hrana exercită o influenţă decisivă asupra mentalului şi el trebuie să rămână pur.

22. Dl Narasimha Swami: Cine sunt eu? Cum să descopăr?
M. Trebuie să-ţi pui ţie însuţi această întrebare. Corpul fizic (annamāyā-kosha) şi funcţiile sale nu sunt "Eul". La fel, analizând mai departe, se descoperă că nici mentalul (manomāyā-kosha) şi nici funcţiile sale nu sunt "Eul".
Următoarea etapă conduce la întrebarea: "De unde izvorăsc gândurile mele?" Gândurile sunt spontane, superficiale sau analitice. Ele acţionează în intelect. Cine ia deci cunoştinţă de ele? Existenţa gândurilor, percepţia lor clară şi multiplele lor operaţii devin atunci evidente. Analiza duce la concluzia că individualitatea omului funcţionează în calitate de cunoscător al existenţei gândurilor şi al succesiunii lor. Această individualitate este "eul" pe care oamenii îl numesc în mod obişnuit "Eu". De fapt, intelectul (vijnāmāyā-kosha) nu este "Eul"; nu este decât învelişul său.
Dacă se continuă analiza, trebuie să te întrebi: Cine este acest Eu? De unde vine el? Acest "eu" nu era conştient în timpul somnului. Dar din clipa în care el apare, somnul se transformă în vis sau în stare de veghe. Pentru moment, nu ne ocupăm de vis. Cine sunt eu acum, în această stare de veghe? Dacă eu îmi am originea în starea de somn, "eul" meu era deci cufundat atunci în ignoranţă. Şi un astfel de eu ignorant nu poate fi ceea ce Scripturile pretind că este, nici ceea ce afirmă înţelepţii. Deci acest "Eu" trebuie să se afle dincolo de somn. Acest "eu" trebuie să existe acum şi aici. El trebuie să fie acelaşi cu cel care era în timpul somnului meu sau în timpul viselor mele, fără să fie afectat de aspectele acestor stări diverse. În consecinţă, acest "Eu" este substratul pur, lipsit de calificative, fundamental al celor trei stări de veghe, vis şi somn profund (depăşirea stării de ānandamāyā-kosha).
Pe scurt, "eul" este învăluit în cele cinci koshas sau învelişuri subtile. Ceea ce rămâne după ce s-a îndepărtat tot ceea ce nu este "eu", este Sinele, starea de Sat-Chit-Anānda.